La Tribune: Capitalismul a devenit patetic

’’Deşi nu este tocmai corect să vorbim despre ’’războiul monedelor’’, folosirea acestei expresii şi a acestei terminologii relevă conştientizarea tot mai largă a faptului că dinamica de astăzi a capitalismului s-a blocat. Paranteza cooperării şi armoniei globale s-a închis. Ea lasă loc de acum încolo unei perioade de tensiuni puternice, marcată de reîntoarcerea la o competiţie feroce între naţiuni. Şi cum sursa prosperităţii globale este secătuită, partenerii de pînă acum încep să se sfîşie între ei pentru a pune mîna pe ultimele bucăţi din prăjitură’’, scrie pentru La Tribune economistul Michel Santi, specializat în consilierea băncilor din ţările emergente.

’’Este o perioadă care contrastează puternic cu cei treizeci de ani care au trecut pînă cînd puterea chineză a început să se îmbogăţească. A fost o dezvoltare pe care nici o naţiune din lume nu a contestat-o şi care nu a provocat nici o tensiune internaţională sau fricţiuni cu vecinii. Însă acum dezvoltarea spectaculoasă a economiei chineze nu generează mari pieţe şi nu aduce profituri Asiei de Sud-Est, Europei, Rusiei, SUA sau exportatorilor de petrol? Antagonismul sino-american, cu ameninţările lansate de SUA la adresa menţinerii unui curs slab al monedei chineze nu afectează aproape deloc comerţul internaţional şi cu atît mai puţin profiturile companiilor.

În realitate, bogăţia mondială a crescut de aproape patru ori în mai puţin de 20 de ani, de la 50 de trilioane de dolari, în 1990, la 200 de trilioane, în 2007. Capitalizarea globală a burselor a sărit de la 11 la 65 de trilioane de dolari în această perioadă. Această orgie a fost iniţiată şi perpetuată de doi factori fundamentali. Pe de o parte, delocalizările masive ale producţiei industriale către ţări cu o fiscalizare redusă, cu un model social inexistent, salarii mizerabile şi exigente reduse în domeniul ecologic – acestea sunt ţările emergente.

Pe de altă parte, repatrierea beneficiilor societăţilor şi instituţiilor financiare către ţările de origine. Lichidităţile care au făcut posibilă acordarea de împrumuturi ipotecare unor familii insolvabile şi au dus la o creştere fără precedent a pieţei imobiliare. Aceste lichidităţi au fost canalizate către produse financiare derivate, care nu au fost decît componente ale unei bombe cu explozie întîrziată şi care a produs ravagii şi în rîndul inventatorilor săi – bomba financiarizării.

Delocalizările şi financiarizarea permit deconectarea burselor de economia reală aşa cum este ea reflectată de PIB sau de taxa de şomaj. Această îmbogăţire globală – şi această mondializare – aparţine acum trecutului!

Acum, naţiunile suverane sunt nevoite să lupte împotriva companiilor pentru a-şi păstra interesele ce sunt mereu contestate. Ravagiile financiarizării şi efectele sale cele mai vizibile (criza subprime, criza creditării, a datoriilor suverane din Europa periferică, implozia bulei imobiliare spaniole, falimentele bancare din Irlanda şi Islanda) au transformat lumea noastră într-un mediu ostil capitalismului, unde noţiunea de profit uşor nu mai există. Competiţia pentru atragerea capitalului s-a transformat într-un război de tranşee, în care statele nu au altă resursă decît aceea de a bate monedă (şi astfel de a crea datorii) pentru a-şi finanţa deficitele. O altă soluţie ar fi ridicarea dobînzilor, pentru a atrage lichidităţile mult dorite, însă aceasta ameninţă să ruineze economiile, agravînd şi mai mult deficitele.

Cum aproape toate naţiunile lumii se confruntă acum cu datorii faraonice, singura lor ieşire este de a genera lichidităţi prin exporturi. De aici şi interesul pentru devalorizarea monedelor. Iată de ce acest război al monedelor – care are ceva patetic şi disperat – se va amplifica şi se va prelungi. Iată de ce trebuie să anticipăm o situaţie conflictuală la scară mondială, cu atît mai mult cu cît este evident că naţiunile noastre au epuizat filonul producerii de monedă şi de îmbogăţire prin exporturi’’, încheie La Tribune.