Autor: Lilia GRUBÎI

Zilele trecute, venind de la Căușeni spre capitală, am făcut cunoștință cu un tînăr din Ștefan Vodă. Un băiat destul de simpatic, evident instruit și educat, cu vocabular și comportament ce trezesc respectul interlocutorului. Legînd capăt de vorbă, am aflat o istorie care mi-a umplut sufletul de amărăciune.

Tînărul se numeşte Ion Cacean (n-a avut nimic împotrivă să-i spun numele exact) şi are 28 de ani, din care patru i-a trăit practic prin coridoare de judecătorii. Şi în acea zi era pornit într-o instituţie judiciară, avînd cu sine o valiză de acte: ordonanţe, extrase, decizii şi multe altele, de existenţa cărora personal nu mi-aş dori să ştiu nici în ceasul morţii.

Din cele povestite de băiat, dar şi din hîrtiile pe care mi le-a arătat, aflu că patru ani în urmă a avut un mare ghinion să nimerească într-un accident rutier, cînd în automobilul condus de el s-a izbit un participant la trafic care conducea prin oraş o motocicletă din cea „cu fiţe” cu viteza ce depăşea o sută de kilometri pe oră. În urma avariei a avut de suferit mai mult motociclistul. Iniţial, pămînteanul meu de la Ştefan Vodă din raţionamente caritabile a acordat tot ajutorul părţii vătămate, care ulterior a înţeles că-i rost de chilipir şi a început să-l şantajeze, cerîndu-i sume exorbitante de bani. Văzînd cum stau lucrurile, băiatul cu pricina hotărăşte că cel mai bine ar fi să-i judece legea, pentru că se ştie că aceasta e dură, dar corectă. Şi iată de-aici porneşte trista aventură a lui Ion Cacean din Ştefan Vodă prin instanţe.

Mizînd doar pe buchia legii şi fiind sigur de propria dreptate, acesta se prezintă în judecată cu toate probele. Cu un vraf de rapoarte de expertiză de la Centrul Naţional de Expertize Juridice, de la Centrul Expertize Independente, cu concluziile poliţiei, cu martori şi alte chestii care sînt necesare în asemenea cazuri. Uitînd însă un singur lucru: că în justiţia autohtonă probele trebuie să mai fie condimentate şi de ceva parale ca să fie mai „concludente” şi mai „veridice”. Fapt bine ştiut de cealaltă parte care s-a asigurat cu rude, cunoştinţe utile în domeniu şi unele falsuri. Toate acestea au fost puse în funcţiune după ce instanţa de la Buiucani l-a achitat pe pămînteanul meu găsind nefondată acţiunea civilă ce i-a fost înaintată. Toate sforile însă au început a fi trase din momentul în care decizia respectivă a fost contestată la Curtea de Apel. Trucuri care au fost în stare să transforme o achitare în trei ani cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi privare de dreptul de a conduce.

Aceasta este povestea dramatică a tînărului din Ştefan Vodă care se pare că este ajuns la muchie de cuţit. În ochii lui se citeşte deznădejde şi disperare, dar încă amestecate cu ambiţie sănătoasă. Are patru ani de cînd încearcă să-şi revendice dreptatea. Umblă cu o valiză de acte şi tot mai speră să demonstreze că legea este lege. În această perioadă a avut parte de şedinţe de judecată desfăşurate în lipsa lui, fără citaţiile de rigoare, diverse mişmaşuri, expresii de tipul „ei, las-o şi tu, doar trebuie să fie cineva vinovat”, martori falşi, ipocrizie şi lăcomie. El susţine că uneori regretă că n-a căutat chiar de la început metode de-a măslui „pe cine trebuie” şi să-şi caute de treabă, pentru că de cînd tot umblă „cu judecăţile” şi-a pierdut locul de lucru, nemaivorbind de nervi şi speranţa compromisă într-o justiţie corectă. Totodată, fiind convins de faptul că are dreptate, băiatul afirmă că va mai găsi puteri şi va ajunge pînă-n pînzele albe, dar va demonstra că adevărul e de partea lui. Următoarea ţintă a tînărului este CEDO. Ş-apoi ne mirăm de sumele fabuloase pe care le pierde statul în urma proceselor de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Dar la CEDO nu ţi se dă înapoi sănătatea, timpul şi nu se oblojesc suferinţele.

M-am gîndit încă o dată la acest Ion Cacean din Ştefan Vodă. Un băiat cumsecade care a avut nenorocul să nimerească într-un ceas rău, la locul nepotrivit. Un tînăr plin de puteri, care-ar putea să le folosească în scopuri mult mai nobile şi folositoare şi nu să ajungă bun de jupuit în urma unui nefericit concurs de împrejurări. Cîţi sînt oare ca el în această ţară care încearcă din răsputeri să meargă împotriva unui sistem corupt? Și cîţi sînt oare cei care au pierdut nădejdea și au renunțat? Vor mai putea oare fi convinși acești oameni de valori democratice? Cel mai strașnic e că se lovește într-un destin tînăr, care în loc să făurească este frînt de indiferență fără lege. Şi de măsluitorii naţionali ai legilor.