Abuz confesional sau dogmă impusă prin diferite forme de şantaj?

Autor: Mihai CONŢIU

Din perspectiva experienţei, întotdeauna am fost convins că Religia nu trebuie să fie o materie obligatorie şcoală. Această constatare nu are nimic de-a face cu interdicţiile absolute impuse de guvernele comuniste atee în privinţa Religiei. Cursul de Religie, cel mult, poate fi opţional şi la dorinţa expresă a elevilor, nu a părinţilor sau profesorilor. Doar în licee se poate introduce un curs de Istorie a Religiilor, dar nu a unei religii anumite – Ortodoxia, în cazul moldovenilor. Este de la sine înţeles că un astfel de curs de Istorie a Religiilor nu poate fi predat de un preot, ci de specialişti în domeniu.

Cultivarea unor sentimente religioase în conştiinţele elevilor nu trebuie să fie obligaţia şcolii. Aceasta ţine mai curînd de relaţiile pe care fiecare preot le are cu enoriaşii din parohia sa. Oricît ne-am ascunde după degete, trebuie totuşi să recunoaştem că spectrul confesional din Moldova este teribil de conflictual şi divizat, contradictoriu, angajat în determinări politice, lipsit de autoritate confesională, excesiv de triumfalist în contextul propriei dogme şi, în anumite situaţii date, chiar agresiv faţă de guvernările şi legile laice, deşi Biserica este despărţită de stat.

Tocmai cele enumerate mai sus exclud orice imixtiuni forţate ori impuneri din partea Bisericii pentru ca legiuitorii laici sau ministerul de resort să fie obligaţi să introducă în şcoli studierea Religiei, fireşte că cea Ortodoxă. Observaţiile din acest articol mi-au fost inspirate de o bună şi lucidă analiză făcută, la această temă, de către Ioana Nicolescu de la Adevărul.ro, la ale cărei exemplificări mă voi raporta.

Predarea Religiei în Europa

Fiecare ţară are libertatea suverană să decidă singură cum şi ce fel de Religie se poate preda în şcoli. Astfel de decizii variază în funcţie de gradul de civilizaţie, conştiinţă civică, libertate de exprimare şi de conştiinţă, existenţa separării reale dintre Biserică şi Stat şi, nu în ultimul rînd, lipsa absolută a oricărei discriminări a cetăţeanului pe bază de credinţă sau religie.

În România, de exemplu, „Religia predată în şcoală are un pronunţat caracter confesional. Elevii din majoritatea statelor europene au cursuri obligatorii, dar studiază religiile lumii sau etica. În alte ţări, predarea Religiei este fie interzisă total în clasă, aşa cum este cazul Franţei, fie se predă sub forma unei materii care include studiul tuturor religiilor lumii”.

Tendinţa din Occident este aceea de a se trece de la predarea unei singure confesiuni, a unei dogme, la predarea Istoriei Religiilor, iar Republica Moldova chiar că este ţara cea mai potrivită în care acest lucru ar trebui să se întîmple. Există două state europene în care există cursuri obligatorii de Religie, cu caracter confesional, iar aceste sînt Rusia, începînd cu anul 2013, şi Grecia, ţări eminamente ortodoxe. Curs obligatoriu de Religie este şi în Suedia, însă prin acesta se studiază marile religii ale lumii.

În unele ţări, cursurile de Religie sînt opţionale, aşa cum se întîmplă în Slovenia, elevii din Letonia au libertatea să aleagă între Religie şi Etică, iar în altele, cum este şi cazul Germaniei, de exemplu, diferă în funcţie de regiuni. Expertul român în educaţie Tincuţa Apăteanu, blogger adevarul.ro, explică faptul că în Germania predarea religiei diferă de la regiune la regiune, fiind un stat federal, însă spune că „e interesant că unele regiuni au început să ia în considerare introducerea religiei musulmane în oferta educaţională“, sprijinind ideea de diversitate şi toleranţă.

În ceea ce priveşte Marea Britanie, „Religia este obligatorie, într-adevăr, însă elevii nu studiază o singură religie la şcoală. Ei învaţă despre toate religiile“, a explicat profesorul britanic Simon Parker, fost dascăl la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc“ din Bucureşti. Potrivit profesorului de istorie Corneliu Riegler, de la acelaşi colegiu, în total, Religia se predă în 17 ţări membre ale Uniunii Europene.

O materie ce ţine de cultura lumii, nu un curs de tip confesional

Expertul român în istoria religiilor Eugen Ciurtin, de la Institutul de Istorie a Religiilor, fondat de Andrei Pleşu, spune:

„În Occident există o tradiţie a predării religiei non-confesionale în şcoli, în timp ce la noi religia se predă exclusiv confesional. Recent, în Germania, a fost o dezbatere pentru înlocuirea orelor confesionale din şcolile confesionale, iar în Italia a fost deja propusă înlocuirea Religiei cu Istoria religiilor, la liceu“, a adăugat expertul. În multe cazuri, statutul acestei ore de Religie a fost creionat de fapt de istoria ţării respective. În Franţa, susţine Ciurtin, religia a fost exclusă din şcoli pornind de la ideea de laicitate propagată de Republica Franceză. Expertul aminteşte că nu trebuie să uităm istoria religioasă tumultuoasă a acestei ţări, conflictele dintre hughenoţi şi catolici (masacrul din noaptea Sfîntului Bartolomeu). “Practic, s-a trecut de la o extremă la alta, însă Franţa este şi printre primele ţări din lume unde s-a înfiinţat o Facultate de istoria religiilor, în 1886”, a mai spus acesta.

În ceea ce priveşte Statele Unite, expertul Tincuţa Apăteanu spune că religia poate fi predată în şcoli numai non-confesional. „Spre exemplu, Biblia poate fi abordată din perspectiva valorii ei culturale sau literare şi niciodată într-un sens devoţional sau care să încurajeze acceptarea Bibliei ca document religios. În plus, este încurajată şi studierea altor texte aparţinînd altor religii, în paralel.“

Predarea Religiei ca formă de reacţie la interdicţiile din comunism

Profesorul de filosofie Horia Pătraşcu, blogger adevarul.ro, crede că predarea Religiei de tip confesional este şi o reacţie la interzicerea totală a Religiei în perioada totalitarismului comunist. Totodată, el spune că problema constă în lipsa unui proiect clar. „Ce fel de elevi vrem să avem, ce vrem să înveţe, cum vrem să-i formăm? Ce intenţionăm cu predarea Religiei în şcoli? Vrem să-i transformăm pe elevi în buni creştini, să-i informăm cu privire la creştinism sau să-i transformăm în nişte automate religioase? La o asemenea întrebare ar trebui să răspundă cei care au creat programele de Religie. Din punctul meu de vedere, disciplina Religie ar trebui transformată în Istoria şi Filosofia Religiilor, elevii ar trebui stimulaţi să pună întrebări, să problematizeze, dar şi să cunoască diferitele răspunsuri, organizate în doctrine religioase, la întrebările fundamentale ale omului“, a spus Pătraşcu.

În concluzie, constatăm că obligativitatea predării Religiei în şcoli într-o formă de tip confesional este şi un abuz, dar şi o modalitate prin care Biserica vrea să impună elevilor, părinţilor şi conducătorilor de şcoli o dogmă prin diferite forme de şantaj. În acest context, aici reţinem faptul că Biserica, deşi oficial este despărţită de Stat, ameninţă nefiresc cu diferite constrîngeri guvernanţii moldoveni în cazul elaborării unor legi laice, aşa cum a fost şi în cazul Legii Antidiscriminare, iar, pe de altă parte, apelează la acelaşi Stat şi guvernanţi să o sprijine financiar pentru edificarea sau restaurarea unor lăcaşe de cult religios, ceea ce este total nefiresc.

Nu Biserica este cea chemată să se pronunţe în privinţa introducerii unui tip de Religie în şcoli, ci specialiştii laici în pedagogie, psihopedagogie etc.!