Au un singur scop: să-ţi demonstreze cît sînt de deştepţi în toate!

Autor: Mihai CONŢIU

În volumul „Jurnal, I”, editat în 1980 şi interzis de cenzura comunistă din România după emigrarea autorului în acelaşi an, încercînd să dea o definiţie poeziei lui Adrian Păunescu, scriitorul Ion Caraion scria: „Poezia lui Adrian Păunescu este un fel de foaie verde de eu însumi”. Mi-am amintit de această definiţie deoarece li se potriveşte de minune celor mai mulţi dintre politicienii, comentatorii politici şi unii ziarişti moldoveni. Absolut tot ceea ce spun şi fac este un fel de „foaie verde de eu însumi”. Îndrăgostiţi de sine, gură mare şi urechi astupate!

În cele ce urmează, luate la întîmplare, am în faţă doar chipurile unor politicieni ca Marian Lupu, Mihai Ghimpu, Iurie Leancă, Dorin Chirtoacă, Andrian Candu, comentatori politici ca Igor Boţan, Victor Gurău etc., moderatori tv ca Val Butnaru şi mulţi alţii.

Oricine îi urmăreşte pe toţi aceştia în emisiunile de televiziune la care participă remarcă, din start, preocuparea lor excesivă şi narcisistă de a da impresia că sînt cei mai deştepţi şi competenţi în toate. Ei au doar certitudini. Ei nu au niciodată îndoieli, nu-i miră niciodată nimic deoarece le ştiu pe toate şi nu sînt curioşi să afla ceva de la interlocutorii lor care pot şti mai multe. Şi atunci cînd pun întrebări o fac pentru a-şi răspunde singuri, spre a demonstra telespectatorilor că doar ei sînt competenţa absolută. Grav este că ei chiar cred că sînt posesorii virtuţilor pe care şi le auto-asumă.

Dialogurile la care se angajează în emisiuni nu sînt nişte dialoguri reale, ci permanente pînde reciproce spre a se contrazice şi a ieşi în evidenţă. Pentru ei, arta conversaţiei este… doar o artă, un subiect de carte, nu ceva din viaţa reală. Absolut toţi sînt convinşi că cea mai eficientă metodă de a ieşi în evidenţă este aceea de a-şi întrerupe interlocutorul, fără să-l asculte vreodată pînă la capăt, pentru a vorbi doar ei, „în cunoştinţă de cauză”, fără încetare.

Drama lor, dar de care nu sînt conştienţi, este aceea că ei, ca personalităţi, nu trăiesc şi se manifestă în realităţile democratice, valorile morale şi intelectuale pe care le proclamă demagogic. N-au avut de unde învăţa sau moşteni deprinderile civilizate ale dialogului generator de idei compuse din opinii expuse consultativ. Instinctual şi mintal, provin din sistemul totalitar sovietic, inclusiv cei mai tineri, prin reproiectare. De aceea se şi comportă ca nişte autentici comisari sovietici. Una-i să moşteneşti multisecular valori educaţionale, culturale şi democratice din familii şi societăţi aşa cum sînt în ţări ca Franţa, Germani, SUA sau Anglia, alta-i cînd eşti moştenitorul unor mentalităţi stahanoviste, de tip sovietic, antidemocratic.

Ce om democrat, cu ceva cultură şi, deci, civilizaţie, poate dialoga real cu oameni ca Ghimpu sau Lupu, atîta timp cît ei sînt prizonierii definitivi ai convingerilor că le ştiu pe toate, că sînt „lideri”, că au „idei”, „principii” şi „viziuni” în numele cărora „luptă pentru binele poporului”? În general, cu astfel de politicieni obtuzi şi închistaţi în statutul unui partid corporatist nu prea ai ce dialoga. Orice tip de dialog, într-o accepţiune mai extinsă, este şi negocierea unor idei, verificarea sau completarea lor. Fiind vorba despre politicienii deja amintiţi, ei nici în procesul politic nu negociază o alianţă de guvernare, iar asta în înţelesul clasic, acceptat al termenului, ci împart ţara între ei, pentru a o fura, în funcţie de cum sînt poziţionaţi ierarhic unii faţă de alţii în context mafiot.

Şi mai grav este faptul că toţi aceştia nu admit nici consiliere de specialitate pe diverse domenii. Ca lideri de partid, s-ar simţi lezaţi în „onoarea şi prestigiul lor” dacă ar fi nevoiţi să ia o decizie politică extrem de importantă dar sugerată de un consilier. Preşedintele SUA, de exemplu, îşi ascultă cu sfinţenie consilierii şi se foloseşte de sfaturile sau ideile acestora, iar asta pentru că trăiesc într-o normalitate politică pusă în slujba naţiunii, nu exclusiv în cea a liderului. Aici, însă, pînă şi multor consilieri serioşi şi bine pregătiţi din România li s-a acrit de urechile astupate ale unora ca Ghimpu, care nu ascultă pe nimeni pentru că „ei ştiu mai bine”. Ce dialog poţi să ai cu Ghimpu dacă el repetă, ca un robot, într-una, că „luptă de vreo 26 de ani pentru democraţie şi cu ruşii”, că este „român” şi cam atît, iar tu nu-i poţi pune faptele în faţă, care demonstrează altceva – realitatea imposturii lui, a unei vieţi trăită în minciună, dar cu o bunăstare de mare mafiot?

Ne temem că, printre multe altele, eşecul politic al lui Vlad Filat se mai datorează tot aceloraşi metehne – s-a auzit doar pe sine şi cunoştea totul şi fără sfatul consilierilor specializaţi!

Chirtoacă scuipă efectiv vorbele, nu ascultă pe nimeni şi, atunci cînd vorbeşte altcineva, nu este atent la ce spune interlocutorul, căci i se citeşte pe chip preocuparea pentru ce are de gînd să spună mai departe. La fel este şi Victor Gurău şi mulţi alţii! La rîndu-i, Igor Boţan „se pricepe şi el la absolut toate”, inclusiv la modă, horticultură sau la prelucrările prin aşchiere, probabil. Este un fel de statistică politică vorbitoare, care crede că un aer uşor ironic de „om cunoscător şi deştept” îi poate şi certifica virtuţile unei elite intelectuale. Să fim serioşi, căci şi el, ca mulţi alţii, este un produs artificial al granturilor occidentale de subzistenţă personală şi pseudodemocratică, altoit pe fundamentul unei mentalităţi de tip sovietic totalitar! Tot cam prin aceeaşi spălătorie de imagini din care provine Boţan se plasează şi „moderatorul tv” Val Butnaru, numai că el îşi umflă narcisismul şi cu convingerea că nu are cum să nu fie şi un scriitor important. Ridicol!

A, să nu-i uităm pe unionişti! Cu ei este la fel. Ei au „convingeri istorice ferme”, „doar ei ştiu adevărata istorie, de ce trebuie făcută unirea şi cum” şi tot aşa. Ferească Dumnezeu să nu te subordonezi „adevărurilor” proclamate de ei, căci imediat eşti taxat şi condamnat ca antiromân, duşman al poporului şi tot aşa! Cei mai mulţi dintre ei aduc mai curînd cu sectanţii, tocmai prin aceea că îţi impun lozincile lor ca pe o Biblie, că nu admit să le atragi atenţia că au fost instruiţi doar cu un capitol trunchiat din istorie, care nu are nici o valabilitate reală în contemporaneitate.

Păi cam acestea sînt şi motivele pentru care RM se află în situaţia actuală! Fiind mult prea preocupaţii de ceea ce cred ei că ştiu şi reprezintă, deci rupţi de o realitate care trebuie să genereze progres, nu înţeleg un adevăr evident: toţi cei din lumea civilizată de după graniţele RM, aceia cu care intră în contact, le-au radiografiat de mult adevăratele lor personalităţi şi nu-i văd aşa cum se imaginează ei că sînt. În lumea politică şi intelectuală bună din Occident, sînt trataţi cu politeţe de către interlocutorii lor din respectul de sine pe care îl au, căci doar n-or să le reproşeze lui Ghimpu sau Chirtoacă incultura politică şi bădărănia rurală, să rîdă de stupizenia îngîmfată a lui Lupu şi tot aşa.

În realitate, toţi sînt aşa deoarece sînt moştenitorii, aproape genetic, unor instincte totalitare, de tipul foştilor comisari şi nomenclaturişti sovietici, căci numai aceştia deţineau adevărul suprem. Prin felul lor de a fi, cred că doar aşa îşi pot masca urîţenia nocivă a întregii lor fiinţe.