Cîntec de nucă verde

Și foaie verde trei lămîi,
"Rămîi, o, nu pleca, rămîi..."
Cîntam, cu zarea căpătîi,
Nepăsătoarelor statui.
Eram şcolar, erau dudui,
Eram un cal cu şaua-n spate,
Cu semne de celebritate,
Iubeam iubite adecvate
Pe doi trei poli şi jumătate.

Şi iarăşi verde, trei lămîi,
Iubire fragedă dintîi.
Era de Sfînta Filofteea
Cînd mă-nvăţară fapta-aceea
Ce-o face omul cu femeia,
Căci vouă vă eram frumos
Şi de-a călare şi pe jos,
O, fete vechi, cu pulpe groase,
Nemijlocite şi frumoase...

Şi foaie verde şi-un pistil,
Mirări de tînăr imbecil,
Cu ochii mari pe sub nombril,
Plecam înalt şi lat în spete
În triviale menuete
Cîntînd spre Maica Preacurvită:
O, du-ne iarăşi în ispită,
Înfrigurata stalactită!

Şi diridam şi alelei,
Negustorite oase,
Fiţi binecuvîntate-n trei
Şi răsplătite-n şase,
Voi, neuitatele femei,
O, preafrumoasele femei
Din ultimele clase!