Stimate domnule Preşedinte al Parlamentului,
Doamnelor şi Domnilor Deputaţi,
Onorată asistenţă, stimaţi cetăţeni ai Republicii Moldova,

Am insistat să fac această declaraţie la începutul şedinţei de astăzi a Parlamentului, din motivul că situaţia în care s-a pomenit Republica Moldova este una unică în felul ei,  fără precedent, din ziua constituirii acestui stat şi  pînă în prezent. Ultima Hotărâre a  Curţii Constituţionale, emisă în data de 22 aprilie 2013, care a bulversat societatea  şi care ştim cu toţii că este definitivă şi irevocabilă este subiectul la care vreau să atrag atenţia onoratului parlament.

Cu toate că noi executăm toate Hotărîrile Curţii indiferent de conţinutul, caracterul şi calitatea lor, astfel confirmînd şi prezentînd respectul nostru pentru Constituţie şi Statul de Drept, consider că Parlamentul nu trebuie să treacă cu vederea o astfel de situaţie, care, din punctul meu de vedere, creează precedente pentru alte decizii ce pot fi luate în detrimentul cetăţeanului şi nu în spiritul democraţiei autentice.

Astăzi, prin statul de drept se subînţelege acel stat ce se constituie şi funcţionează în baza legii. Supremaţia legii  fiind unul din principiile fundamentale, respectarea căruia  asigură  existenţa unui stat de drept.  Această simbioză este garantată prin Constituţia statului Republica Moldova, care, de fapt, constituie sursa principală a legitimităţii sistemului de drept, a sistemului politic, a procesului de elaborare şi adoptare a cadrului normativ.

Măsura în care se aplică şi respectă principiul supremaţiei Constituţiei într-un stat determină  şi calitatea sistemului de drept din acel stat. Astfel, exigenţa unicităţii sistemului de drept se realizează, în primul rând, de norma fundamentală, adică de „norma care reprezintă motivul de valabilitate al unei alte norme. Supremaţia Constituţiei şi conformitatea cadrului normativ cu legea fundamentală trebuie asigurate de o autoritate distinctă, independentă şi echidistantă. Anume despre aceasta vreau să discutăm , iar noi, în calitate noastră de parlamentari, spre deosebire de judecătorii Curţii Constituţionale, avem dreptul să dăm aprecieri politice şi să comentăm acţiunile acestei instituţii. Să analizăm cît de independentă şi echidistantă este ea.

Din punctul meu de vedere, Constatările Curţii Constituţionale, statuate în Hotărîrea nr. 3 din 22 aprilie 2013, au un caracter politic, omiţînd atribuţiile sale stabilite de art. 135 din Constituţie, precum şi art. 4 din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională şi art. 4 din Codul jurisdicţiei constituţionale, şi motivînd hotărîrea sa printr-o apreciere politică adoptată de Parlament. Mai mult decît atît, conform atribuţiilor sale şi competenţei stabilite de legislaţie Curtea Constituţională nu doar că a adoptat o Hotărîre care este bazată pe o apreciere politică, fapt inadmisibil şi total contrar statului de drept, dar a şi încălcat prevederile constituţionale prin incriminarea tendenţioasă privind presupusele fapte de corupţie ale unor membri ai Guvernului, atîta timp cît persoanele vizate nu au fost condamnate printr-o hotărîre judecătorească definitivă, aşa cum prevede art. 21 din Constituţie.

De asemenea, este de neînţeles faptul de ce Curtea Constituţională îşi bazează hotărîrea sa pe o apreciere politică, pe presupuneri şi supoziţii, încălcând flagrant şi sfidând în modul cel mai brutal norma constituţională care apără dreptul cetăţeanului de a nu fi învinuit fără aducerea probelor pertinente.

Nu poate fi considerată argumentată constatarea Înaltei Curţi din pct. 71 a Hotărîrii prin care se afirmă că: „Prezumţia de nevinovăţie, prevăzută la articolul 21 din Constituţie ca principiu într-un proces penal, este inaplicabilă răspunderii politice”, astfel Curtea urma să verifice constituţionalitatea actelor contestate şi nicidecum să acorde o apreciere politică şi să incrimineze o persoană care barem nu este bănuită de comiterea unor fapte ilicite.

Doamnelor şi domnilor deputaţi ,

Situaţia devine şi mai confuză cînd citim punctul 115 din Hotărârea Curţii Constituţionale din 22 aprilie. După ce dă aprecieri şi condamnă politic şi fără probe prim-ministrul în exerciţiu, Curtea Constituţională  menţionează în continuarecredibilitatea scăzută  a instituţiilor de drept din Republica Moldova, ea, curtea, nefiind deranjată de gravele lor  greşeli, constată că Republica Moldova a fost atenţionată în repetate rînduri de CEDO referitor la utilizarea justiţiei şi a mass-mediei în scopuri de răfuială pe motive politice sau economice (este vorba de hotărîrile Şerban, Becciev, Muşuc versus Moldva).

PRIN DECIZIA SA, CURTEA CONSTITUȚIONALĂ, NU FACE ALTCEVA DECÎT SĂ CONTINUE LISTA CAZURILOR ÎN CARE MOLDOVA ESTE CONDAMNATĂ DIN CAUZA UTILIZĂRII JUSTIţIEI ÎN SCOPURI DE RĂFUIALĂ POLITICĂ. 

Efectele acestei hotărîri ale Curţii Constituţionale sunt extrem de periculoase şi este complicat de enumerat astăzi tot răul care poate fi generat din punctul de vedere al respectării legii şi a drepturilor omului.

Moţiunea de cenzură votată de Parlament reprezintă cea mai înaltă formă de răspundere politică pe care o poartă Guvernul în faţa Parlamentului. Sancţiunea politică în acest caz a fost demisia Guvernului, iar motivele care au determinat adoptarea moţiunii de cenzură au fost de natură politică, fără a fi probate.

Constat, cu regret, că Curtea Constituţională a stabilit sancţiuni juridice pentru răspundere politică, făcînd constatări care sunt inadmisibile din punct de vedere a principiilor statului de drept:

-       Astfel, CC a declarat incompatibilă cu funcţia deţinută de un prim-ministru pentru lipsă de integritate, în lipsa atribuţiilor legale de a face acest lucru. Conform prevederilor Legii cu privire la Comisia Naţională de Integritate, această atribuţie aparţine CNI, cu respectarea unor proceduri clare, iar decizia CNI poate fi contestată în instanţele judecătoreşti, asigurîndu-se, în acest fel, dreptul la un tribunal;

- Incompatibilitatea cu această funcţie a avut la bază afirmaţii neprobate, care se conţin în Moţiunea de cenzură. Menţionez că aceste afirmaţii au fost generalizate şi nu se refereau concret nici la prim-ministrul guvernului demis, şi nici la membri concreţi ai cabinetului de miniştri;

-       Curtea constituţională pune în sarcina demnitarilor, referitor la care s-au făcut afirmaţii că ar exista suspiciuni de corupţie, să probeze contrariul şi să dovedească netemeinicia suspiciunilor. Aceasta este o gravă încălcare a art. 21 din Constituţie, care stabileşte principiul constituţional al prezumţiei nevinovăţiei. Suspiciuni similare planează în prezent şi asupra preşedintelui Curţii Constituţionale, judecători, deputaţi, urmînd din logica aplicată de Curtea Constituţională în Hotărîrea din 22.04.2013 însemna că nici unul din ei nu are dreptul, cel puţin moral, să-şi continue activitatea în această funcţie;

-       Curtea Constituţională a limitat o persoană în drepturi, în lipsa unor prevederi legale, punând la bază doar suspiciuni, prin ce se încalcă Art. 54 din Constituţie;

    - Curtea a privat  arbitrar o persoană de dreptul de a fi desemnat în calitate de candidat la funcţia de prim-ministru doar în baza unor suspiciuni de corupţie, care nu au fost probate în cadrul unui proces judiciar,  în lipsa unor prevederi legale care ar prevedea o astfel de limitare în drepturi reprezintă o încălcare a art.39 al Constituţiei,  care stabileşte expres că  “Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică.”

-        Pornind de la faptul că prin moţiunea de cenzură a fost demis întregul Guvern, asemenea limitări în dreptul de a accede la o funcţie publică ar putea fi aduse fiecărui membru din actualul cabinet de miniştri, iarăşi, doar în baza unor suspiciuni neprobate.

Stimaţi colegi,

Nu doresc să continuu şirul încălcărilor, care se conţin în Hotărârea Curţii Constituţionale din 22 aprilie 2013, dar în calitatea mea de deputată, Vicepreşedintă a Parlamentului Republicii Moldova, precum şi şefă a delegaţiei Parlamentului Republicii Moldova la APCE, Vă îndemn să facem tot ce stă în puterile forului legislativ pentru a asigura supremaţia legii, dezvoltarea statului de drept şi respectarea drepturilor şi libertăţilor omului. 

Unii au reuşit să demonstreze şi să convingă că sunt şmecheri, perfizi şi manipulatori prin excelenţă. Se cred victorioşi,  scăpîndu-le  un detaliu: cei pe care îi consideră învinşi şi umiliţi sunt mai hotărâţi ca niciodată să lupte pentru statul de drept şi visul european al cetăţenilor Republicii Moldova .

Stimati deputaţi,

 Evenimentele de tristă faimă din ultimele zile au scos la iveală tendinţe şi procese ce pun în pericol dezvoltarea statului de drept, instituţii captive, politicieni răvăşiţi şi rătăciţi, oameni dezamăgiţi si îngrijoraţi de soarta lor şi de soarta ţării. Cam aici s-a ajuns. Mă întreb şi vă întreb: există şanse? Răspund: da! Numai că ele, aceste şanse, depind de noi şi numai de noi.

În acest context, Vă îndemn să urmăm recomandările Comisiei Juridice a APCE , care în raportul său „Păstrarea răspunderii politice separată de răspunderea penală” sugerează parlamentarilor ţărilor membre ale Consiliului Europei că judecătorul final pentru deciziile politice trebuie să fie ALEGĂTORUL. 

Închei prin a le sugera judecătorilor Curţii Constituţionale să nu uite că toţi au depus jurământul în Parlament să judece conform normelor constituţionale şi nu conform supoziţiilor.