Agresivitatea criminală a Corectitudinii Politice

Marele regizor român de talie internaţională Andrei Șerban a explicat, la emisiunea "Profesioniștii" a Eugeniei Vodă, că și-a dat demisia de la Universitatea Columbia din Statele Unite după ce, într-o primă etapă, i s-a spus că urmează să fie angajat un nou profesor, "de preferință o femeie de culoare, care dacă este gay e foarte bine", iar ulterior nu a fost de acord cu interpretarea unui candidat transsexual care a ales Monologul Julietei.

Acesta a precizat că ar fi putut fi profesor la Columbia pînă la "100 de ani": "Nu mă dădea nimeni afară pentru că aveam o statură de profesor emerit", a spus acesta, la emisiunea "Profesioniștii" de la TVR1. Însă "în epoca Trump, dreapta e foarte radicală, stînga e foarte radicală, Universitățile în America sunt de obicei de stînga, iar "Columbia e un fel de socialism care merge spre comunism, e o nouă formă de comunism", a spus Andrei Șerban. Iată mai jos explicațiile oferite de regizorul Andrei Șerban pentru plecarea de la Columbia University:

- „Corectitudinea Politică care a ajuns la un nivel de boală, de icter galben al Americii.

- Am fost chemați, noi, profesorii de la școala de actorie, în care eu eram șeful școlii de Actorie, și ni s-a spus că trebuie să facem o comisie în care să angajăm un profesor nou pentru că cineva se pensionase și aveam un loc liber.

- …Și ne-a spus decana școlii de artă că suntem prea mulți profesori de culoare albi, prea mulți profesori bărbați, heterosexuali și este de dorit să luăm un nou cadru didactic, de preferință o femeie de culoare, care dacă este gay e foarte bine iar dacă este un bărbat de preferință să fie portorican sau de culoare, sigur nu poate să fie cineva cum ești tu, Andrei, mi s-a spus, care ești un bărbat care ai fost căsătorit, care ești heterosexual și care ai copii.

- …Și atunci am întrebat: dacă, să spunem, dintre toți candidații, se întîmplă ca cel care este de departe cel mai pregătit ca să fie profesor, să-i instruiască pe acești studenți, care cheltuiesc o groază de bani să vină să învețe, ce se întîmplă dacă totuși el este un alb, care are o familie, este căsătorit... și mi s-a spus nu, nu puteți lua pe acest om.

- După care s-a adeverit că cineva care era foarte, foarte bun nu a fost luat. A fost luat altcineva, care era o persoană gay de culoare.

- Ăsta a fost un punct în care am simțit că se ia o decizie contra voinței mele, și că sunt necinstiți, și că eu sunt șeful comisiei și accept ceva pentru că mi se spune, pentru că mi se ordonă, mă simțeam iar în comunism.

- A doua a fost cînd aveam o audiție pentru noi studenți și la audițiile acestea veneau din toată lumea, nu numai din California sau din toate statele americane, cam zece pe un loc.

- Ei bine, într-o audiție vine un transsexual, un băiat care s-a transformat, a decis să fie ea. Și-i spun: ce ai pregătit? Am pregătit monologul Julietei. În monologul Julietei, este Julieta, care este o fată de 14 ani, puritatea întruchipată, care este absolut imposibil pentru mine să cred că acest băiat care a devenit fată acum poate să fie Julieta. Putea să încerce alte scene, alte roluri... și i-am spus: altceva nu vrei decît Julieta? Zice: nu, vă deranjează? Imediat s-a simțit că este... Nu mă deranjează zic, dar nu știu cum pot să cred că poți să fii Julieta.

- Zice: pot să încep monologul? Zic: evident că da. L-a încercat, a făcut, după care restul comisiei, care era lîngă mine după ce el a ieșit, au început să mă blameze de ce nu pot eu să cred că el poate să fie Julieta. Pentru că nu pot să cred, nu pot să cred că el poate fi Julieta și nu pot să cred că dacă el vine student la Columbia eu voi putea să lucrez cu acest băiat care a devenit fată trei ani de zile ca Julieta, nu pot, eu sunt necinstit față de mine însumi dacă fac asta.

- Mi-am oferit demisia și am plecat. Mi-a părut rău pentru că toți studenții au lăcrimat, studenți pe care îi aveam de doi ani de zile.

-  Decana a fost fericită, mai e încă o poziție liberă, încă un alb, heterosexual, european, a plecat, deci e o altă poziție ca să vină altcineva.”

Andrei Șerban a fost profesor la Columbia University timp de 27 de ani.

Cine este Andrei Şerban?

Profesionist universal, el a reușit să pună în scenă spectacole de teatru și operă în 39 de țări. Este considerat cel mai important regizor român din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Andrei Şerban s-a născut la 21 Iunie 1943, la Bucureşti, din tată ardelean şi mamă grecoaică. În anul 1968, a absolvit Institutul de Teatru şi Cinematografie din Bucureşti, secţia Regie, la clasa Radu Penciulescu.

Debutează la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ cu spectacolele „Arden of Feversham”, de un autor englez anonim din secolul al XVI-lea, „Iulius Cezar” de Shakespeare, „Omul cel bun din Siciuan” de B. Brecht, iar la Bucureşti, s-a remarcat cu montarea spectacolului „Iulius Cezar”, de Shakespeare, la Bulandra – o piesă care îi va aduce numeroase premii la concursurile internaţionale de teatru.

La Teatrul Nottara, a debutat cu piesa „Omul care s-a transformat în cîine”, după Osvaldo Dragun, un spectacol fără decor, complet revoluţionar, fiind pentru prima dată cînd s-a jucat pe o scenă românească fără vreun decor, fără elemente de butaforie.

Au urmat apoi turnee la Zagreb şi la Wroclaw, unde s-a întîlnit cu polonezul Jerzy Grotowski, unul dintre cei mai mari regizori şi teoreticieni ai secolului XX, a cărui gîndire a revoluţionat întreaga lume teatrală.

Printre piesele puse în scenă în România, în această perioadă, se află „Ubu Roi”, în timpul studenţiei, în anul 1966, sau „Jonah” (1969).

În anul 1969, este invitat de Ellen Stewart, director al companiei „La MaMa”, în SUA, la New York, cu o bursă Ford. Andrei Şerban avea să înceapă o spectaculoasă carieră, care l-a purtat spre succese răsunătoare, pe cele mai mari scene ale lumii, în compania marilor vedete din lumea teatrului şi operei. A obţinut un succes imediat, în urma căruia Peter Brook îl invită la Centrul său de cercetări teatrale din Paris, unde Andrei Şerban colaborează la realizarea mai multor spectacole.

Ca regizor, a pus în scenă spectacole de teatru şi operă în nu mai puţin de 39 de ţări.

În SUA, timp de 20 de ani, a fost asociat cu Robert Brustein”s American Repertory Theatre Company. A lucrat, de asemenea, cu La MaMa Theatre, the Public Theatre, Lincoln Centre, Circle in the Square, Yale Repertory Theatre, the Guthrie Theatre, A.C.T. si cu New York City, Seattle şi Los Angeles Opera.

În Europa, a lucrat pentru Operele din Paris, Geneva, Viena şi Bologna, cu Welsh National Opera, Covent Garden, Théître de la Ville, Helsinki Lilla Teatern, Teatrul Naţional Bucureşti, La Comédie Française, iar în Japonia a pus în scenă spectacole pentru Shiki Company of Tokyo.

În cei 20 de ani, de la teatru dramatic, cunoscînd fascinaţia teatrului de păpuşi, ajunge la musical şi operă. Titlurile spectacolelor sale sunt absolut impresionante: „Măsură pentru măsură”, „Medeea”, „Electra”, „Opera de trei parale”, „Livada cu vişini”, „Maestrul şi Margareta”, „O, ce zile frumoase !”, „Pescăruşul”, „Evgheni Oneghin”, „Flautul fermecat”, „Traviata”, „Nunta lui Figaro”, „Trei surori”, „Unchiul  Vanea”, „Aida”, „Trubadurul”, „Turandot”, „Norma”, „Fidelio”, „Avarul”, „Cneazul  Igor”, „Rigoletto”, „Otello”, „Oedipe”, „Îmblînzirea scorpiei”, „Neguţătorul din Veneţia”, „Hamlet”, „Richard al III – lea” şi multe altele.

A revenit în România după evenimentele din Decembrie 1989, în 1990 a regizat „Trilogia Antică”, piesă considerată drept cea mai originală punere în scenă a tragediei greceşti a sfîrşitului de secol XX, iar între anii 1990-1993 a ocupat funcţia de director general al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Andrei Şerban a fost şi este şi profesor la universităţi de prestigiu din întreaga lume, precum Yale School of Drama, Harvard University, Le Conservatoire de Paris, Stockholm Dramatic School, Theatre School of Tokyo, University of California din San Diego, Pittsburgh Theatre Institute and San Francisco State University, Carnegie-Mellon, Sarah Lawrence, A.R.T. Institute for Advanced Theatre Training Director al Oscar Hammerstein Centre for the Performing Arts at Columbia University, New York, din 1992, sau Paris Conservatoire d”Art Dramatique.

A fost invitat la numeroase festivaluri internaţionale de teatru, precum cele de la Milano, Paris, Sao Paolo, Salzburg şi Edinburg, a  condus  workshopuri  în întreaga lume, i  s-au  dedicat  cărţi  şi  studii serioase, emisiuni  tv,  la  posturi prestigioase.

Andrei Şerban a fost şi a rămas şi un spirit critic, atacînd, uneori violent, montări în care rolul regizorului se rezuma la a alcătui distribuţii, ori actorii  care  apelau  la diferite trucuri ieftine, dramaturgii fără  idei, managerii demodaţi sau criticii superficiali.