Luxul multor feţe bisericeşti concurează cu cel al marilor oameni de afaceri sau al interlopilor puternici

Autor: Mihai CONŢIU

În loc de moto: /Religia - o frază de dînşii inventată/ Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,/ Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,/ După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,/ Aţi mai purta osînda ca vita de la plug?/ (M. Eminescu, Împărat şi proletar)

Recent, în România s-a efectuat un sondaj de opinie, realizat de către iVOX, ca un proiect online de comunicare politică, la comanda TrendScan, sub genericul „Socialismul în opinia românilor”. Acesta s-a desfăşurat în perioada 29 ianuarie 2015 – 2 februarie 2015 pe un eşantion de 3847 respondenţi majori. În cadrul acestuia, printre altele, mai bine de 85% dintre respondenţii chestionarului consideră că statul român ar trebui să impoziteze veniturile obţinute de Biserică şi preoţi. Un procent considerabil, de 68.72% dintre respondenţi declară că sînt în totalitate de acord cu acest concept, în timp ce doar 3,72% dintre respondenţi sînt total împotrivă.

Edificator pentru o ţară ortodoxă în care Biserica, totuşi, se bucură de încredere multă şi foarte multă într-un procent de 65,2%, potrivit unui sondaj realizat în perioada 10 - 17 septembrie 2014.

De ce oare doresc românii ca statul român ar trebui să impoziteze veniturile obţinute de Biserică şi preoţi? Răspunsul este simplu: Biserica Ortodoxă Română, deşi este impresionant de bogată în proprietăţi funciare şi conturi bancare, avînd un Patriarh, Daniel, cu un spirit al afacerilor mai dezvoltat decît cei mai mari oameni de afaceri, cere totuşi bani de la stat pentru construirea unei Catedrale a Neamului, cu care poate că vrea să concureze cu Palatul Parlamentului construit de Nicolae Ceauşescu, căci se va ridica în imediata lui apropiere. În acest context, fireşte că şi înaltele feţe bisericeşti din România nu trăiesc într-un lux mai prejos decît cele din Republica Moldova.

Mai multe biserici decît spitale sau şcoli

„România ar trebui să-şi ajute populaţia săracă în loc să construiască biserici. Uniunea Europeană ar trebui să solicite României îndeplinirea obligaţiilor de stat membru şi stabilirea unor priorităţi pentru nevoile oamenilor săraci, în locul proiectelor de construire a unor clădiri în stil „faraonic", afirmă Jenny Sonesson, membră a Partidului Liberal suedez, fost consilier al Guvernului suedez, într-un articol publicat în site-ul TheLocal.se, cu referire la proiectul de construire a Catedralei Mîntuirii Neamului din Bucureşti prin contribuţia Guvernului român.

Invoc cele spuse de Jenny Sonesson întrucît ele sînt valabile şi pentru clericii ortodocşi şi politicienii moldoveni. Jenny Sonesson notează că politicienii români sînt dependenţi de susţinerea membrilor clerului în timpul campaniilor electorale.

Nu mai este nici un secret pentru nimeni luxul neruşinat în care trăiesc înaltele feţe bisericeşti din Republica Moldova, fie că sînt supuşi canonic Mitropoliei Moldovei, fie Mitropoliei Basarabiei. La fel ca şi marii milionari sau mafioţi, trăiesc în adevărate palate, circulă cu maşini de lux, posedă cele mai sofisticate instrumente utilitare de uz comun, organizează petreceri princiare cu diferite ocazii, au afaceri proprii (multe prin interpuşi), multe proprietăţi etc. De unde aceşti bani?

Politicienii se tem să-i deranjeze deoarece aceşti „latifundiari lumeşti ai lui Dumnezeu” îi ameninţă chiar şi cu afurisenia, asta însemnînd şi „sancţiuni electorale” severe. A ajuns bietul moldovean să nu se mai teamă de moartea-moarte propriu-zisă, ci de cheltuielile imense pe care le lasă pe umerii familiei sale nevoiaşe pentru ca să-l înmormînteze. Dictatura Bisericii din Moldova este de-a dreptul înspăimîntătoare, începînd cu naşterea şi continuînd cu căsătoria, botezul copiilor ce vin, restul sfinţirilor, moartea, parastasele etc., iar aici, fireşte, este vorba despre taxele percepute de către preoţi pentru oficierea slujbelor religioase aferente. În numele Domnului, ai senzaţia că şi-au creat o adevărată Mafie.

Cu toate aceste, sînt intangibili, au o imunitate mai dihai decît un parlamentar sau şef de stat. Dacă politicienii ar ţine la acest popor, dacă le-ar păsa de năpăstuirile la care sînt supuşi moldovenii, şi-ar asuma riscul de a pune Mafia Bisericii la punct! Asta ar însemna că trebuie să impoziteze legal veniturile bisericilor şi cele ale preoţilor. Mai mult decît atît, instituţiile legale ale statului ar trebui să ia la bani mărunţi şi legalitatea deţinerii uriaşelor averi pe care unii preoţi le au. Oare preoţii nu sînt şi ei oameni? Pentru ei nu trebuie să funcţioneze legea la fel ca şi pentru enoriaşi?

Prin viaţa pe care o duc destui preoţi ortodocşi de aici, ne dă certitudinea că ei nu sînt mesagerii lui Dumnezeu pe Pămînt, ci o structură lumească extrem de bine organizată pentru a lua pielea de pe om mai dihai decît politicienii sau tîlharii. Violează preceptele biblice cu cea mai mare neruşinare. Unde, în Bibile, scrie că preotul, slujitorul lui Hristos sau al lui Dumnezeu, trebuie să trăiască în huzur, să aibă maşini şi case luxoase? Dar unde, tot în Biblie, scrie că un mitropolit trebuie să aibă chiar şi pază de corp? De cine să-l apere paza de corp – de Dumnezeu sau de posibila mînie a mulţimii? Iisus avea altă pază de corp, nu avea proprietăţi şi sînt sigur că nu ar fi sfinţit, contra cost, restaurante şi tot felul de alte absurdităţi, aşa cum o fac preoţii moldoveni. A mai rămas ca să sfinţească WC-urile publice, Piaţa Centrală din Chişinău sau SIS!

De 24 de ani, „cresc” în Moldova Bisericile mai abitir decît ciupercile după ploaie, spitalele sau orfelinatele şi azilurile de bătrîni! De 24 de ani, „cresc” în Moldova palatele unor preoţi de parcă ar dori să ne convingă că astfel vor să ajungă mai aproape de Dumnezeu! De 24 de ani, nu s-a ivit nici un politician moldovean, unul cu putere de decizie, iubitor de oameni, de suferinţele lor şi de Dumnezeu care să înţeleagă cît de creştineşte ar fi ca veniturile Bisericii şi ale preoţilor trebuie să fie impozitate.

Sînt absolut sigur că circa 80-90% dintre preoţi ar fi de acord cu acest demers, iar asta pentru că doar „elita” Bisericii Ortodoxe de aici trăieşte în huzur împărătesc. Ştim destul de bine că bieţii preoţi începători sau dornici să oficieze într-o parohie trebuie să plătească mită serioasă pentru a fi numiţi acolo.

Biserica, încotro? Quo vadis, Domine (Unde mergi, Doamne)?