Sutele de mii de migranţi moldoveni, nu ei!

Autor: Teofil KAMYINSKI

Asistăm neputincioşi la spectacolul politic din R. Moldova. Aici sînt vizaţi cei care chiar îşi imaginează că guvernează responsabil o ţară. Realitatea este că, de 4 ani, asistăm la un simulacru de guvernare. Leul se devalorizează (mai bine zis se devalizează!), preţurile la carburanţi cresc, Leancă „habar nu are”, cea mai săracă ţară din Europa cu cele mai mari preţuri din lume. Asta-i performanţa. Pentru Coaliţia de la guvernare aşa zisa administrare a ţării este strict un proiect comercial. Să facă bani cît mai mulţi şi s-o şteargă la timp. După asta o să-i cedeze ţara lui Voronin, să se mai joace şi el cu ea. Pentru că, la fel ca şi politicienii de pînă în 2001, cei de astăzi reuşesc de minune să deschidă uşile unei viitoare guvernări comuniste. O fac conştient. La asta s-au gîndit încă de la început. Dacă nu ar fi fost aşa, atunci puşcăriile moldoveneşti îi cazau de mult pe liderii comunişti penali. N-au făcut-o pentru că există o înţelegere tacită între toţi politicienii care ajung la guvernare – „furăm pe rînd, voi nu ne băgaţi în puşcărie, noi n-o facem şi... Moldova în Uniunea Eurasiatică!” I-o dăm lui Voronin şi Putin, iar noi plecăm cu avionul în Elveţia, pe maluri de lacuri cristaline, la pescuit păstrăv.

În Moldova se fură pînă şi bomboana copilului din gură, asta ca exerciţiu de îndemînare, căci băncile, societăţile de asigurare, întreprinderile cu o anumită rentabilitate etc. sînt „o glumiţă de stat”. Nu vedeţi că unii s-au repezit la primii bani la vedere, iar alţi la cei furaţi pe termen lung? Cei mai mari „cîştigători”, subiectiv vorbind, sînt cîţiva oligarhi arhicunoscuţi, doi trei oligarhi care iau naştere acum pe Cîmpul Prostiei Naţionale şi miile de funcţionari cvasianonimi care mulg bugetul de stat de pe trepiedul algoritmic al puterii. Birocraţia şi funcţionarii moldoveni sînt mereu cu partidul care guvernează, nu daţi vina pe ei!

Cine „face planul puşcăriilor” dacă nu Procuratura? Cui aparţine această instituţie? Cui aparţine Ministerul Justiţiei? PLDM-ului! Dar ce te faci cu un Minister al Justiţiei în care Justiţia este controlată de „partenerul” de guvernare? A, Fiscul, Sănătatea sau Învăţămîntul! Dar nu tot Procuratura este mai mare? MAI chiar este o glumă în contextul dat!

Moldovenilor li se creează doar o singură condiţie: lipsa de alternative fericite. În 2001, comuniştii moldoveni au venit la guvernare pe fondul deturnării parcursului integrării europene a Moldovei de atunci, iar acum se întîmplă la fel. Să lăsăm la o parte faptul că atunci a fost vorba mai mult de o farsă transformată în „reper biografic pozitiv” pentru dl Ion Sturza, care a fost dat jos de Lucinschi şi Roşca pentru că era corupt. Amintiţi-vă de campania „Mîini curate” a lui Iurie Roşca.

Acum nu mai există un Iurie Roşca, dar aveţi un Vlad Plahotniuc. Acum, în fruntea guvernării, nu-l aveţi pe „pionierul” Ion Sturza, ci pe un Iurie Leancă care s-a trezit abea acum că Banca Naţională şi Drăguţanu împing ţara în prăpastie. Care a auzit abia ieri despre preţurile la carburanţi şi falimentul agriculturii. Furnizorii de combustibili vor lua înapoi de la fermieri circa 100 de milioane de lei. Pentru că nu putea guvernarea să lase ca cei 100 de milioane de euro acordaţi pentru promovarea produselor agricole din Moldova să nu fie taxaţi. Să nu se facă bani din bani stăini. Ce, sîntem proşti?! Un purtător de vorbe al nu ştiu cui este acest domn Leancă. Un dezastru cu faţă duioasă.

Despre ce fel de mesaje electorale mai poate fi vorba?

Poate că unii dintre moldoveni îşi imaginează că trăiesc în normalitate, că politicienii şi elita noastră intelectuală pot fi un reper, că sărăcia este o fatalitate şi multe altele... Observm că în presa moldovenească se pomeneşte tot mai des despre fenomenul-traumă numit mancurtizare. Fiind relativ dureros sau ofensator, credem că e la fel de potrivit traumatizantul termen de „zombare”. Este un fel de neo-mancurtizare. Nu vi-i de ajuns că vă ducem în Europa? Mai vreţi şi nivel de trai?!

Începînd cu 2009, politicienii moldoveni de la guvernare se umflă în pene în faţa foştilor lor alegători cu „succesele” lor pro-europene, dar ignoră un lucru esenţial – pe fondul acestor mesaje, au ridicat procentul adepţilor integrării Moldovei în Eurasia şi l-au păstrat pe dl Vladimir Voronin în cota de popularitate a moldovenilor.

Oricît de „anti-european” ar fi dl Voronin, oricît de mult ar fi sprijinit de Moscova, domnia sa ştie prea bine că Moldova, ca ţară, trebuie să-şi îndeplinească anumite obligaţiuni indiferent de guvernarea care s-a angajat în ele. În aceste condiţii, dl Voronin poate fi el pro-european, dar şi un radical care vrea să ducă Moldova în Eurasia. Nu putem avea certitudini, dar anturajul domniei sale ar putea să-l „lumineze” în direcţia cuvenită, căci moldovenii se pot reconfigura ca pro-europeni în proporţii covîrştoare. Există precedentul nesemnării Planului Kozac!

Dacă este ca Moldova să nu semneze Acordul de Asociere cu UE, atunci acest lucru se va întîmpla din cauză că actualii guvernanţi ştiu că integrarea ţării în UE le va deschide perspectivele unor „vacanţe” îndelungate în puşcărie.

Păcatul capital al actualei guvernări este acela că nu poate să-şi sacrifice propriile interese în favoarea celor ale ţării. Ei ar trebui să aibă obligaţia morală de a integra Moldova în UE chiar şi cu riscul de a înfunda puşcăria. Moldovenii i-ar ierta! Fariseismul intelectualilor şi politicienilor moldoveni din anii 1989-1990 şi mai departe constă în aceea că nu au crescut şi educat o generaţie dispusă să se sacrifice pentru ŢARĂ. Afacerea cu limba română şi istoria românilor este, pur şi simplu, o afacere! Mărgăritare false pentru papuaşi.

UE vrea Moldova în UE, nu politicienii moldoveni

Oricît de „experimentat” politician ar părea dl Iurie Leancă, realitatea demonstrează că în afară de faptul că habar nu are de economie, nu ştie nici să se mişte dezinvolt atunci cînd îmbracă un frac. La Summit-ul de la Vilnius, ne informează surse de la faţa locului, era copleşit de nelinişte, strivit de ignoranţa şi incapacitatea de a-şi gestiona problemele ţării căreia îi este prim-ministru. Europenii au parafat Acordul de Asociere mai mult din cauza evenimentelor din Ucraina. Pentru că Vilniusul nu este rodul sforţărilor pseudodiplomatice ale lui Chupa Chups, că aşa i se spune lui Leancă prin culoarele europene. Am fost traşi de uerchi din glod de europeni, nu mobilizaţi de ai noştri! În pofida limbajului său conformist, atunci am avut senzaţia că nu-l despart prea multe clase de dl Mihai Ghimpu, care, la Bruxelles, fiind vorba despre discuţii importante, a coborît şase etaje ca să se ducă să fumeze. Nu vă spun ce situaţii jenante, pentru R. Moldova, au fost! Leancă are un limbaj de lemn greu de înţeles ca şi cel al lui Marian Lupu, în fond. De aceea nu merge în teritoriu, pentru că nu-i înţeles de populaţie. Limba pe care o vorbeşte Leancă este un fel de esperanto, iar rezultatele economice doar le putem esperando.

Integrarea Moldovei în UE este „un accident necesar”. Nu politicienii moldoveni aflaţi acum la guvernare integrează Moldova în UE. Aici este vorba despre bunăvoinţa exclusivă a UE, care scrîşneşte din dinţi atunci cînd îi vede pe actualii guvernaţi cum fură ţara la vedere. Pentru că ei ştiu că UE este concesivă. Lor puţin le pasă, iar asta deoarece mai sînt conştienţi că salvarea lor este în Eurasia, nu în UE! Pe UE au muls-o, dar în CSI se vor ascunde.

Moldova, la ora actuală, este o ţară a niciunui politician reprezentativ, ci doar a unei UE care trebuie să-i legitimeze viabilitatea Parteneriatului Estic. Eşecul cu Belarus a fost mai mult decît previzibil, iar asta pentru că cetăţenii acestei ţări trăiesc mai bine chiar decît mulţi alţi cetăţeni ai ţărilor membre ale UE. Armenia şi Ucraina trebuia să fie previzibile pentru că sînt şi greu de „înghiţit” şi de „digerat” pentru o UE ce-şi caută permanente redefiniri. Moldova, însă, poate fi o miză, „o carte de vizită” interesantă într-un context conflictual regional în care OSCE s-a pierdut de mult, inclusiv formatul... Liberalizarea regimului de vize poate lua pîinea de la gură multor negocieri. În cazul dat UE a jucat magistral! Aici, însă, este vorba şi despre politica de bună-vecinătate a UE cu..., dar despre asta vom vorbim cu alt prilej!

Pe de altă parte, aşa cum pomeneam mai devreme, UE îi lasă fără slogan electoral pe liderii partidelor de la guvernare. Am liberalizat circulaţia în UE a moldovenilor? Şi... ce, dacă? Alegătorii comuniştilor sînt prea săraci şi deloc interesaţi să circule prin ţările europene! Adevăratul slogan nu este „Înainte, nu înapoi!”. Ci pe dinainte, băi, nu pe dinapoi!

În 2001 a fost o glumă, iar asta pentru că revenirea, acum, a comuniştilor la guvernare a fost pregătită, pe o perioadă de 4 ani, de PL, în mod special, de PDM, extrem de laborios, şi de PLDM. Culmea este că aceste partide, în mod sinucigaş sau premeditat, au făcut tot posibilul să demonstreze UE şi SUA că singurii parteneri politici de încredere pot fi doar comuniştii! Se înţelege că, în tot acest timp, ruşii nu dorm! Cum, adică, comuniştii să integreze Moldova în UE şi să scoată ţara de sub influenţa Rusiei? Pentru că, e la mintea oricui: populaţia ţării, R. Moldova în totalitatea ei se prezintă la masa naţiunilor din Uniunea Europeană, cu conducătorii pe care-i are, dar nu conducătorii ne prezintă Europei, ca nişte ciobeni care-şi demonstrează şi se laudă cu turmele lor de oi... Să fim bine înţeleşi!