CINE ŞI DE CE SE ÎMPOTRIVEŞTE PARAFĂRII ACORDULUI DE ASOCIERE CU UE?
Teama de perioada post-Vilnius
Autor: Mihai CONŢIU
Atitudinile violente, subversive şi criminale ale comuniştilor faţă de iminenţa parafării celor două Acorduri de asociere cu UE trebuie condamnate drastic din mai multe considerente. În primul rînd, forţele antinaţionale comuniste vor ca moldovenii să nu ştie, să nu fie informaţi corect în privinţa avantajelor uriaşe ce derivă din această asociere pentru ţară şi cetăţenii ei. Ei vor să-i menţină pe moldoveni în obscurantism, sărăcie şi înapoiere în raport cu lumea civilizată. Ei vor ca moldovenii să trăiască încă o mie de ani săraci şi neinformaţi.
Pînă şi Biserica...
Paradoxal, dar comuniştilor li se alătură, într-un mod la fel de cinic, şi Biserica. Face acest lucru din motive de aşa-zise valori morale creştine, iar aici este despre vorba contestata Lege Anti-discriminare de către Biserică. Oare acum nu este cazul să ne întrebăm: dar ce a făcut Biserica, în ultimii peste 20 de ani, pentru bunăstarea spirituală şi socială enoriaşilor ei?
Cu ce a sărit Biserica în ajutorul enoriaşilor loviţi de cataclisme naturale, celor care n-au ce mînca sau au căzut victime ale drogurilor şi alcoolismului? Absolut nimic, deşi toate acestea ar trebui să fie preocupările de bază ale tuturor preoţilor! Dimpotrivă, preoţii noştri de fapt încurajează majoritatea viciilor din societate, în special băutura fără măsură, participînd la genocidul alcoolic asupra populaţiei. Este deja dovedit faptul că, dincolo de serviciile divine de rutină, singurele preocupări de bază ale celor mai mulţi dintre preoţii ortodocşi sunt propria înavuţire şi construirea de noi şi noi biserici. În toţi aceşti ani, s-au construit mai multe biserici decît şcoli, grădiniţe, spitale, policlinici, dispensare, aziluri de bătrîni sau case de copii orfani. Împotrivindu-se UE, cu tot ceea ce trebuie ca ţara să se alinieze standardelor sociale, politice şi juridice comunitare, Biserica Ortodoxă demonstrează că doreşte, ca şi comuniştii, să-i păstreze pe moldoveni într-un sinucigaş obscurantism religios şi înapoiat.
În fond, ce ne oferă perspectivele europene?
Spre deosebire de visata (de către comunişti) Uniune Vamală, UE, prin standardele pe care trebuie să ni le asumăm, ne propune o viaţă civilizată şi prosperă, care, fireşte, că nu vine peste noapte. UE ne aduce igienă personală şi socială, ne ajută să ne recăpătăm respectul faţă de noi înşine şi, în plus, culmea, ne dă şi bani ca să ne obişnuim cu deprinderile civilizate ale ţărilor europene.
UE ne dă bani ca să: reformăm Justiţia; să ne securizăm frontierele, să îmbunătăţim calitativ şi să ne extindem sistemele de Sănătate, Învăţămînt, Asistenţă Socială, Armată, sistemul bancar, bugetul de stat, Agricultura, mica iniţiativă particulară, drumurile etc., etc.
UE ne-a asistat şi ne-a dat uriaşe ajutoare materiale şi financiare în aceşti ultimi patru ani, după ce guvernarea comunistă nu doar că ne izolase definitiv de restul lumii civilizate, dar lăsase şi ţara fără bani pentru salarii şi pensii. Dacă Uniunea Vamală este atît de bună, funcţională, prosperă şi de perspectivă, atunci de ce aceasta nu a concurat cu UE ca să ne ajute la fel? Ce a oferit Uniunea Vamală R. Moldova pînă acum ca să credem că este mai bună decît UE? Nimic, doar şantaje politice şi comerciale! Acum vedeţi cît de mari sunt minciunile, manipulările, neobrăzarea şi cinismul comuniştilor care vînd pielea ursului din pădure, crezînd că moldovenii sunt atît de naivi încît n-or să se priceapă să facă toate comparaţiile de rigoare?
Ce urmează după Vilnius?
Normal că moldovenii nu se vor trezi mai civilizaţi şi bogaţi chiar de a doua zi, dar este o tîmpenie petkovisto-tkaciukistă să invoci retoric acest lucru. Europenizarea noastră la standardele UE depinde de noi, în primul rînd, iar pentru aceasta, după cum arătam mai sus, avem asistenţă logistică şi financiară europeană.
Greul-frumos, ca să spun aşa, de abia acum începe. Proiectele europene, cu timpul, se vor extinde şi mai mult, pînă cînd vor ajunge să fie realizate în fiecare sat din ţară. Prin urmare, asta presupune timp, dar este vorba despre un timp sigur, de realizări care vor fi vizibile şi simţite treptat.
În acest context, oficialii europeni îi vor monitoriza la sînge pe guvernaţi şi pe cei care vor fi implicaţi în derularea de fonduri europene pentru modernizarea satelor, instituţiilor sociale, de stat etc. Vor supraveghea ca toate proiectele să fie realizate, iar fondurile să nu fie deturnate în foloasele proprii ale unora.
"Este nevoie să fie îndeplinit un mare număr de sarcini dificile, pentru ca ţara să se poată asocia cu Uniunea Europeană. Noi însă credem cu tărie că rezultatul final va fi pe măsură: o creştere economică puternică şi o îmbunătăţire semnificativă a viitorului tinerilor din Moldova", a spus Eric Rubin, asistentul adjunct al secretarului de stat al SUA, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Publika TV.
Pe mai departe, după parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, acesta urmează să fie tradus în cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, ca mai apoi să fie ratificat de către Parlamentul European. După aceasta, urmează semnarea şi intrarea lui în vigoare. Acest lucru este prevăzut să se întîmple pînă cel tîrziu în Toamna anului 2014, înaintea noilor alegeri parlamentare europene. Este un angajament şi o dorinţă a tuturor demnitarilor europeni, fapt confirmat de către Dirk Schuebel, şeful Departamentului pentru ţările din Parteneriatul Estic şi Serviciul European de Acţiune, încă de pe vremea cînd era şeful Delegaţiei UE la Chişinău, dar şi de către actualul ambasador al UE, domnul Pirkka Tapiola. Pînă atunci, însă, R. Moldova a început şi va continua să beneficieze de avantaje europene în calitate de stat asociat.
Vrînd să minimalizeze importanţa acestui act şi demers istoric de importanţă naţională, comuniştii vor să-i dezarmeze pe moldoveni dînd exemplul Turciei, care are un astfel de Acord semnat cu UE, dar nu a devenit încă membră. În ceea ce priveşte R. Moldova, lucrurile stau cu totul altfel, în termeni pozitivi, optimişti, iar asta din perspectivele implicării UE în R. Moldova, a poziţionării geografice a ţării în chiar inima Europei, vecinătatea cu România şi Ucraina, precum şi faptul că este o ţară mică (geografic şi ca număr de locuitori) şi uşor de asimilat, nu reprezintă, numeric, un pericol imigraţionist pentru UE şi nu este o povară financiară pentru comunitatea europeană.
Acordul care va fi semnat la Vilnius stipulează concret şapte capitole, care se referă la obiectivele şi principiile generale, cooperarea în domeniul Justiţiei, dialogul politic şi reformele, libertatea şi securitatea, cooperarea în domeniul politicii externe şi de securitate, cooperarea economică, sectorială şi financiară şi Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător.
Eric Rubin, asistentul adjunct al secretarului de stat american, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Publika TV, afirmînd sprijinul acordat de către SUA R. Moldova, a declarat: "Pentru noi, este prioritar, în acest moment, să susţinem R. Moldova ca să ajungă să parafeze Acordul de Asociere la Vilnius şi să continue procesul de integrare europeană. Credem că aceasta este cea mai bună soluţie pentru viitorul Moldovei şi al cetăţenilor săi", punînd accentul pe faptul că „eforturile şi sacrificiile din prezent vor aduce beneficii majore pentru ţară”.
Totodată, oficialul american a mai spus: "Credem că Guvernul din Moldova a făcut paşi importanţi, însă este limpede că mai sunt foarte multe de făcut, de aşa manieră încît populaţia ţării, partenerii europeni ai Moldovei şi partenerii americani să aibă încredere în sistemul de Justiţie", a accentuat Rubin.
Greul-frumos de după Vilnius îi va obliga pe guvernaţi la o transparenţă maximă, la responsabilitate pe măsură, la unitate politică în realizarea obiectivelor asumate, dar şi la desfăşurarea unei ample campanii naţionale susţinute de informare a cetăţenilor cu privire la avantajele ce vor decurge din asocierea ţării cu UE, dar şi la paşii succesivi care trebui făcuţi, timpii de aşteptare, de implementare şi de realizare a tuturor proiectelor politice, economice şi sociale. Anume realizarea acestor obligaţii le va asigura actualilor guvernanţi cîştigarea alegerilor viitoare şi mazilirea definitivă a comunismului!
Nu parafarea în sine îi deranjează pe adversarii integrării, ci certitudinea semnări Acordului şi integrarea deplină!
Balaurul comunist agresiv şi primitiv, care ne ameninţă cu asalturi asupra Chişinăului şi ordinii constituţionale, a devenit atît de furios din cauză că integrarea europeană a ţării este o certitudine, că este ireversibilă.
Vedem cu toţii cu cîtă violenţă s-au declanşat împotriva a ceea ce urmează să se parafeze la Vilnius, dar tot ei sunt cei care îi mint pe moldoveni că R. Moldova o să aibă parte de timp de aşteptare ca şi Turcia, că ţara nu se va integra niciodată în UE şi tot aşa. Atunci de ce mai protestează atît de violent împotriva Asocierii dacă tot cred că este doar de formă? Nu este ilogic? Sau totuşi este „logic”, odată ce vedem calapodul: şi la Kiev comuniştii ucraineni vor o revoluţie pentru Ucraina.
Adevărul este că ei ştiu bine că lucrurile stau taman invers de cum le vorbesc oamenilor. După asigurările date R. Moldova de către înalţii demnitari europeni, comuniştii şi ceilalţi inamici externi ai ţării ştiu că Acordul de Asociere va fi şi semnat anul viitor. O astfel de izbîndă naţională echivalează cu un ultim cui bătut în sicriul comunismului moldovenesc. PCRM şi inamicii integrării europene a ţării din regiunea transnistreană şi din Rusia au rămas debusolaţi de masivul sprijin acordat ţării de către Bruxelles şi SUA, inclusiv în contextul embargoului economic impus de Rusia.
R. Moldova se bucură de un sprijin occidental fără precedent, covîrşitor. În acest context, la întîlnirea de săptămîna trecută cu preşedintele Nicolae Timofti, acelaşi Eric Rubin, asistentul adjunct al secretarului de stat american, a declarat cu fermitate: „Ca răspuns la presiunile Federaţiei Ruse asupra ţărilor din Parteneriatul Estic, noi spunem că viziunea noastră este cea a unei Europe Unite, în care să domnească democraţia”, menţionînd că destinul R. Moldova este unul european şi transatlantic.
Cu cît violenţa şi disperarea comuniştilor vor fi în creştere, dar şi cu cît presiunile Rusiei se vor înteţi, multiplica, cu atît mai mult moldovenii trebuie să fie şi mai convinşi că viitorul lor european este fără de întoarcere!