Globalizarea, ca pretext

Autor: Mihai CONŢIU

Avram Noam Chomsky este un reputat lingvist american, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology (MIT). Chomsky este cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică, îndeosebi în ceea ce priveşte critica dură la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar şi a Guvernelor altor mari puteri. Chomsky a identificat şi a explicat regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică în criză de legitimitate şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii. Ele au fost sintetizate în ceea ce poate fi numit "Decalogul Chomsky" şi arată astfel:

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decît cu problemele lui adevărate.
2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii.
3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău.
4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele său.
5. Poporul trebuie să aibă o gîndire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte.
6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor.
7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l de-motiveze în atingerea unor idealuri superioare.
8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă.
9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei.
10.  Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare.

Înlocuind „poporul” cu „popoarele” sau „naţiunile”...

Începînd cu sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi pînă în zilele noastre, dar şi în viitor, nici o revoluţie naţională sau schimbare de regim într-o ţară nu se realizează din şi cu „resurse proprii, naţionale”, din interes faţă de popor, pentru cetăţeni în exclusivitate. Absolut toate schimbările de regim social sau de Guverne din diversele naţiuni ale lumii au fost gîndite, proiectate şi provocate de Marile Puteri în interesul lor exclusiv, SUA fiind campioană la capitolul respectiv pe întreg Mapamondul, acesta fiind şi motivul pentru care în "Decalogul Chomsky" putem înlocui noţiunea de „popor” cu cea de „popoare” sau „naţiuni”.

Naţiunilor mici şi sărace nu li se va permite niciodată să ajungă la nivelul de trai al Marilor Puteri. Naţiunilor mici, bogate, relativ bogate sau pe cale să se îmbogăţească li se vor impune cu forţa „democraţia răsăriteană” pentru a fi guvernate de lideri docili Marilor Puteri, aşa cum a fost în Irak, Libia, Egipt, aşa cum se întîmplă acum în Siria, Brazilia sau în Turcia sau cum se doreşte în Iran, Belarus etc.! ...Aşa cum s-a tot procedat în multe alte state din America de Sud, Africa etc.! ...Aşa cum s-a întîmplat, în anii 1989, în ţările din fostul bloc comunist comunitar european!  ...Aşa cum s-ar putea întîmpla şi în India... Acesta este şi sensul, rostul adevărat al Noii Ordini Mondiale, al adevăratei globalizări!

La ora actuală, cele mai de temut şi mai puternice naţiuni ale lumii, ţări care pot modifica istoria planetară, în opinie subiectivă, sunt SUA, Israel, Rusia, China, Coreea de Nord, iar mai apoi, la o scară mai redusă, Germania, Marea Britanie, Franţa sau Pakistan.

Se pare că Turcia „este pedepsită”! Prea şi-a luat avînt şi a avut chiar „îndrăzneala” să-şi încheie socotelile cu FMI! Prea sunt cusute cu aţă albă revoltele din această ţară!

„La nivel selectiv”, se ştie că printre ţările care urmează să sufle în ceafa SUA ca mari puteri economice şi nu numai sunt şi Brazilia şi India. Trebuie să fim naivi ca să credem că revoltele actuale din Brazilia sau Turcia n-au fost proiectate şi alimentate de dincolo de graniţele acestor ţări!

Din această perspectivă, India este la fel de vulnerabilă şi „viabilă” din cauza decalajului uriaş dintre săraci şi bogaţi.

Tentative destabilizatoare au fost şi vor mai fi încă şi la adresa Rusiei, un „actor planetar” extrem de incomod pentru americani şi, oarecum, şi pentru chinezi. În ciuda decalajului economic şi social dintre Rusia şi SUA, de exemplu, ruşii au avut întotdeauna lideri politici puternici, conducători care au înţeles rolul Rusiei pe harta geostrategică şi geopolitică a lumii. Tocmai aceste atribute îl fac pe Vladimir Putin un şef de stat incomod pentru Jandarmul Mondial şi nu numai!

Compromiterea ideii de „specific naţional”, senilizarea acesteia

Globalizarea, în sine, presupune o uniformizare a naţiunilor şi subordonarea acestora unui singur concept – economic, politic, social, cultural etc. Acest „concept”, fireşte, a fost elaborat de „un grup select de minţi”, căruia îi aparţine şi pe care vrea să-l finalizeze.

Pentru ca globalizarea să izbutească, trebuie impuse popoarelor „standarde, norme democratice, economice, politice şi chiar culturale” prestabilite şi, se înţelege, răsăritene, argumentul paralizant fiind acela că acestea deja au fost îndelung verificate în civilizaţiile Occidentale avansate. Începînd cu anul 1989, şi noi, ca popoare, în această parte a Lumii, am devenit cobaii „experimentului globalizării”. La felul cum se experimentează, constatăm că globalizarea nu-şi propune şi nici nu are cum să elimine discrepanţele, diferenţele cosmice dintre ţările bogate şi cele sărace sau dintre indivizii bogaţi şi cei săraci.

Sadismul cu care Occidentul impune normele democratice, democraţia în ţările ex-comuniste din Europa sau în lumea arabă trădează, de fapt, şi rolul pe care l-au prestabilit ţărilor-ţintă. Mă voi limita să iau ca exemplu doar România şi Republica Moldova!

Logic, dacă există respect pentru viaţa omului, tradiţia şi cultura poporului său, atunci cînd Occidentul îţi intră în hotare spre aţi oferi „democraţie şi libertate de exprimare”, atunci acesta ar trebui să te ajute să-ţi păstrezi şi conservi şi ceea ce naţiunea ta a făcut bun pentru popor, dar nu, sub aparenţa, doar aparenţa!, libertăţii, să-l stimulezi pe om să distrugă totul în calea sa din ceea ce au creat generaţii întregi doar în numele unei neînţelese democraţii! „Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decît cu problemele lui adevărate”, nu-i aşa?

Fondul Monetar Internaţional sau Uniunea Europeană vin şi ne spun că trebuie să avem o Agricultură consolidată. Dar am avut o cultură consolidată şi performantă! Nu au făcut sovieticii agricultură performantă în R. Moldova? De ce exportatorii de democraţii au încurajat distrugerea ei doar pentru că era organizată de fostul regim comunist sub formă de Cooperative Agricole de Producţie (CAP), Întreprinderi Agricole de Stat (IAS) sau Colhozuri? Ni se reproşează că nu avem sisteme de irigaţii. Dar am avut sisteme de irigaţii pentru toate terenurile agricole! De ce ne-au lăsat o astfel de democraţie la hotare, care ne-a îndemnat să distrugem sau să furăm totul pentru că erau construite de comunişti?

Aveam industrie performantă, dar a devenit falimentară deoarece făcea concurenţă incomodă marilor holdinguri occidentale transnaţionale.

În numele „democraţiei” şi al intrării în NATO şi UE, România, o ţară cu bogăţii imense, se zbate în sărăcie, dar este mîndră de apartenenţa ei şi de faptul că este clienta FMI! Se ştie prea bine că Statele Unite ale Americii a fost mereu singura ţară care poate bloca o decizie a FMI. Cine controlează FMI? Ce-a păţit Ceauşescu pentru că şi-a achitat toate datoriile naţionale? Ce se întîmplă în Turcia după ce a anunţat lichidarea datoriilor către FMI? La ce presiuni este supusă Belarus pentru că nu este clienta FMI?

Încă de la început, este clar că a fost proiectată compromiterea ideii de „specific naţional”, senilizarea acesteia „în favoarea libertăţii mult visate de populaţiile aflate sub regimuri comuniste pînă în 1989”. „Poporul, după cum nota Chomsky, trebuie să aibă o gîndire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte”.

„Inginerii” globalizării, „exportatorii” de democraţii au ştiut de la început ce „materie primă umană ideală” au în noi. Omul este o brută primară, căruia doar trebuie să ştii cum să-i declanşezi instinctele spre a se asocia în gloate pentru a se autodistruge pînă la nivelul dorit de „proiectant”, iar asta pentru că „poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei”.

Democraţia autentică, în ţările noastre, nu avea cum să se instaureze în parametri fireşti deoarece nu era a noastră, nu noi eram cei care o cream treptat, din instinct şi în concordanţă cu aspiraţiile şi specificul nostru naţional. Ni s-au oferit doar perspectivele unui capitalism de ghetou, un capitalism de tip interlop, banditesc. Acesta este şi motivul pentru care, la polul opus, China este un exemplu pentru întreaga umanitate!

„Exportatorii de democraţii” au ştiut pe cine experimentează...

Cei care „s-au luptat din răsputeri” pentru ca cetăţenii din fostele ţări ale blocului comunist „să se bucure de democraţie, de libertate de exprimare” necunoşteau prea bine împlinirile şi frustrările.

Deşi trăiam în dictatură comunistă, la nivelul general naţional vorbind, performanţele noastre de pregătire intelectuală le depăşeau pe cele ale multor ţări occidentale civilizate. Alta este că „prizonieratul sistemului” nu permitea afirmarea internaţională decît în domenii extrem de limitate, cum ar fi sportul, de exemplu. Dincolo de toate acestea (ştiu bine acest lucru!), Occidentul, cel puţin din România, cumpăra masiv producţii industriale la calităţile de performanţă dorite.

Pe de altă parte, „binefăcătorii noştri într-ale democraţiei” au ştiut bine că vor obţine tot ce vor dori de la noi dacă, „eliberîndu-ne de comunism cu mîna noastră”, ne vor oferi „şansa” sfidării haotice a autorităţii, ne vor da pornografie, Coca-Cola, McDonald’s, şomajul „firesc” al economiei de piaţă, „şansa” de a deveni milionari etc., iar asta pentru că „poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l de-motiveze în atingerea unor idealuri superioare”.

Pentru că „poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii”, ni s-a permis să idolatrizăm şi „să ne alegem” lideri naţionali”, care, aşa cum s-a întîmplat pînă acum, ne învaţă că „şi ceea ce Guvernele ne pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele nostru”. Fireşte că cei mai mulţi dintre lideri sunt pro-occidentali, pro-europeni, democraţi şi aspiranţi la integrare euro-atlantică.

Deşi astfel de atribute, în special cele ce ţin de integrare europeană, presupun monitorizări aspre din partea oficialilor occidentali, iar asta în scopul protecţiei cetăţenilor şi pentru bunăstarea naţiunii, şefii UE, CE, NATO, FMI etc. închid ochii într-un mod suspect şi revoltător în faţa aceloraşi lideri naţionali (protejaţi de ei) care fură milioane şi milioane din banul public şi se îmbogăţesc aşa cum unui magnat occidental onest i-au trebuit vreo două generaţii spre a dobîndi aceleaşi averi.

Dacă Republica Moldova, de exemplu, care este o ţară asistată financiar de FMI şi UE, este luată în serios ca virtual candidat pentru integrarea europeană, atunci cum se face că aceste două organisme nu pun problema juridică a legalităţii averilor înalţilor demnitari moldoveni de stat, judecătorilor sau procurorilor? Doar aceştia au averi de zeci de ori mai mari decît valoarea împrumuturilor şi granturilor oferite Republicii Moldova de către FMI, UE, Banca Mondială, SUA etc.? Cum vor aceşti granguri mondiali să promovăm democraţia, reformele şi legalitatea avîndu-i drept lideri şi justiţiabili tocmai pe aceştia?

Asta înseamnă că, aşa cum stipulează Chomsky, că „poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău” pentru ca, iluzoriu, FMI, UE, Banca Mondială sau SUA să fie percepuţi ca fiind permanent viitori salvatori de încredere ai naţiunii.

Democraţie faunizată, interlopă,

asta ne-a oferit democraţia occidentală! România este şi va fi fixată permanent în rolul de rudă săracă şi fudulă a Europei, iar asta după ce i-au fost acaparate bogăţiile naţionale şi suveranitatea efectivă. Republica Moldova stă şi mai rău – oscilează între iluzii şi conflicte secesioniste, dar şi identitare, toate de import.

La modul cel mai real cu putinţă, aceste ţări, dar nu numai ele, nu sunt nici pe departe conduse de către liderii naţionali. Ei sunt lideri doar pentru neştiinţa concetăţenilor „care au obligaţia să-i aleagă liber”, dar pentru adevăraţii maeştri instructori ai globalizării sunt nişte figuranţi jalnici. Acesta este şi motivul pentru care sunt lăsaţi să trăiască în huzur! Sunt buni executanţi! Doar ei sunt de încredere că ne vor păstra statutul de naţiune servilă, săracă şi lipsită de perspective! România şi Republica Moldova se închină de mult suzeranului!

Oricît de eficientă va fi compromiterea ideii de „specific naţional” şi senilizarea acesteia în ţări lipsite de idealuri şi idei naţionale, în ţări care dau prioritate culturilor ocupanţilor din credinţa că astfel intră în „lumea bună”, aşa cum sunt cazurile României sau Republicii Moldova, globalizarea va fi un eşec la fel cum nici UE nu reuşeşte să triumfe. Este posibil ca dificultăţile UE să fie create tot de către „stăpînii globalizării” în favoarea acesteia, dar tot un eşec va fi.

Este clar că, în acest scop, se urmăreşte introducerea cu forţa a promiscuităţii în lumea arabă, dar este vorba de o cultură mult prea trainică spre a fi îngenuncheată. Mai curînd China globalizează (un fel de a spune) o parte a Mapamondului în pofida Marii Loji Globalizatoare. Globalizarea, aşa cum aţi subînţeles din rîndurile de faţă, nu-i nimic altceva decît un pretext pentru aşa numitul Guvern Mondial, pentru acea castă selectă care vrea să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra întregii planete. Cine guvernează, din umbră, lumea? Vom încerca să descifrăm cîte ceva în alte articole viitoare!