Primăria, Poliţia Rutieră şi APC – cei mai înverşunaţi inamici ai chişinăuienilor

Autor: Mihai CONŢIU

Absolut toţi locuitorii Chişinăului şi străinii care vizitează Republica Moldova ştiu şi constată un adevăr usturător, de care se fac vinovaţi toţi primarii, mai cu seamă Dorin Chirtoacă, aflat la al treilea mandat: Chişinăul este cea mai infectă şi coruptă capitală din întreaga Europă! Dacă legile ar fi funcţionale, atunci absolut toţi şefii, adjuncţii sau alţi responsabili din Primărie şi direcţiile subordonare, în frunte cu primarul, ar trebui să zacă în puşcărie pentru corupţie, abuz în serviciu şi de putere, subminarea economiei Chişinăului şi multe altele. Nu se întîmplă acest lucru deoarece Chirtoacă se află sub protecţia justiţiei lui Vladimir Plahotniuc.

La modul cel mai propriu cu putinţă, greu găseşti în Primăria Chişinăului vreun funcţionar necorupt. Rareori, Chirtoacă, cu tam-tamul mediatico-electoral de rigoare, mai elimină cîte un aşa-zis corupt, dar motivele reale pentru care o face nu sînt actele de corupţie sau neglijenţa în serviciu, ci insubordonarea politică sau eschivarea de la a plăti liberalilor cota parte din ceea ce fură. Din multiplele hoţii şi abuzuri care se săvîrşesc sub tutela Primăriei, ne vom opri doar asupra unui aspect, care mutilează cumplit aspectul oraşului, iar aici este vorba despre furnicarul de gherete stradale, comerţul stradal şi terasele-baruri.

Toată lumea ştie că pentru obţinerea unei autorizaţii pentru amplasarea unei gherete sau a unei terase-bar pe trotuare, în parcuri sau în alte spaţii publice solicitantul trebuie să plătească mită la greu, în funcţie de stradă, cartier, volum de vînzări şi specificul comercial. Sumele care se vehiculează variază între cinci mii şi 10-20 de mii de euro. Practic, nu există stradă sau străduţă în Chişinău de care să nu te împiedici de tot felul de gherete care comercializează ţigări, ziare, bere, băuturi răcoritoare şi multe alte flecuşteţe, dar şi trotuare împînzite cu terase-bar, ca o extensie a localului propriu-zis. Pe lîngă acestea, la orientalizarea primitivă, mizeră şi chiar agresivă mai contribuie şi comerţul de pe trotuare cu haine, încălţăminte, alimente, vechituri şi altele din zonele pieţelor, mai ales a celor din preajma Pieţei Centrale, trotuarele din zona Gării etc.

Faţă de aceste prezenţe insalubre şi, deci, necivilizate, Chirtoacă invocă lipsa locurilor de muncă, sărăcia oamenilor şi alte false argumente, în dosul cărora corupţie tronează cu neruşinare. În alte capitale europene postcomuniste, aşa cum este chiar şi Bucureştiul, astfel de gherete au fost măturate de ani buni, iar pieţele agroalimentare au fost modernizate de mult. A fost cu putinţă acest lucru deoarece absolut toate gheretele construite şi amplasate ilegal au fost demolate sau înghiţite de concurenţa marilor magazine, iar primarii au modernizat pieţele întrucît n-au furat chiar toţi banii proveniţi din veniturile acestora.

Spre exemplu, doar din 10% din banii care sînt furaţi anual din veniturile licite şi ilicite de la Piaţa Centrală se putea demola acest focar de infecţie şi s-ar fi putut construi o piaţă ultramodernă. Dacă Chirtoacă tot a fost sau chiar mai este un mare admirator al lui Traian Băsescu, atunci de ce nu-i urmează exemplul acestuia de cînd era primar al Bucureştiului, cînd a ordonat demolarea tuturor gheretelor din capitala României? N-o face pentru că este membru profitor al Mafiei din acest domeniu, pentru că nu-i bun gospodar, pentru că nu are nici cel mai elementar gust estetic de tip edilitar şi multe altele.

Rezolvarea ar fi simplă: denunţarea tuturor autorizaţiilor pentru gheretele din tot Chişinăul şi demolarea lor, cu excepţia celor care vînd exclusiv ziare şi mici produse de papetărie, nu şi tutun, bere sau răcoritoare, iar asta pentru că există magazine care comercializează aceleaşi produse, interzicerea cu desăvîrşire a comerţului stradal şi oferirea de spaţii, terenuri marcate pentru vînzarea vechiturilor. Dacă au ajuns pînă şi gheretele de tip „Veteran”, care vindeau aproape exclusiv ţigări, să vîndă bere şi răcoritoare…!

Poliţia Rutieră, căreia nu-i pasă

E drept că traseele stradale ale oraşului Chişinău nu au fost concepute pentru traficul rutier de astăzi, dar asta nu înseamnă că nu trebuie impuse limite, restricţii. Nu-i suficient că trotuarele sînt inundate de atîtea şi atîtea gherete, căci ne mai împiedicăm şi de maşinile parcate printre ele. Ca exemplu mai la îndemînă iau strada Puşkin, doar traseul cuprins între bulevardul Ştefan cel Mare şi strada Mateevici. Trotuarele, mai ales cele care încep de la intersecţia străzii Puşkin înspre strada Mateevici, sînt ocupate în proporţie de circa 70-80% de maşini parcate pe ele, precum şi pe carosabilul adiacent lor.

Avem temei să credem că acest lucru se face printr-o înţelegere tacită cu autorităţile, iar asta probabil că nu pe gratis. În mod abuziv, patronii unor localuri au decis cu de la sine putere că cea mai mare parte a trotuarului este loc de parcare, aşa cum se întîmplă în cazul restaurantelor Vatra Neamului, La Taifas, biserica Sfînta Teodora de la Sihla etc. În mod normal, poliţiştii de la Poliţia Rutieră ar trebui să-i amendeze usturător şi pe capete pe absolut toţi cei care îşi parchează maşina pe trotuare, pe carosabilul din preajma acestora sau chiar în staţiile de troleibuze. Dacă legislaţia nu este destul de drastică în acest sens, să se adreseze Parlamentului cu o iniţiativă în regim de urgenţă.

Cîrcotaşii vor spune că nu avem dreptate atunci cînd vorbim despre parcarea ilegală pe trotuare sau pe carosabil din preajma restaurantelor sau bisericii amintite, numai că nu au dreptate. Cei care vin să se cunune sau să boteze la biserică, inclusiv invitaţii, n-au decît să-şi parcheze maşinile în locuri special amenajate, indiferent de distanţa la care se află, şi să vină şi să plece pe jos la şi de la biserică. La fel şi petrecăreţii de la restaurante!

În mod normal, pe străzi aşa cum este Puşkin, nu ar trebui permisă decît circulaţia troleibuzelor, microbuzelor, taxiurilor şi a maşinilor care aprovizionează cu marfă magazinele, restaurantele etc. De ce să nu fie amenajată o parcare chiar în faţa Liceului Gheorghe Asachi, într-un spaţiu rezonabil, care să nu-i blocheze intrarea?

La fel şi pe străzi cum este 31 August, pe care n-ar trebui să circule decît maşinile de aprovizionare şi bicicliştii, cel mult taxiurile! În mod normal, logic, Poliţia Rutieră este cea care trebuie să recurgă la măsuri drastice de restricţionare a parcărilor de maşini şi amendarea contravenienţilor. O va face? Greu de crezut!

APC, mînă în mînă cu speculanţii?

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor (APC) pare să fie mai curînd o agenţie de protecţie a speculanţilor şi vă spun şi de ce. În absolut toate magazinele care comercializează îmbrăcăminte, de exemplu, preţurile la haine sau încălţăminte sînt ca pentru cumpărători cu salarii de cel puţin trei mii de euro pe lună. O pereche de adidaşi din piele pe care la Bruxelles sau Roma o cumperi cu 50 de euro, la Chişinău, acelaşi produs costă pînă la trei mii de lei, adică triplu; o cămaşă, un tricou sau o pereche de blugi cumpărate în Amsterdam sau Lisabona cu 5, 3 sau 10 euro, în Chişinău, aceleaşi sortimente vestimentare costă sute de lei, iar blugii de la o mie pînă peste două mii de lei şi tot aşa.

La aceste magazine nici reducerile de preţuri cu prilejul sărbătorilor nu sînt reale, ci false, căci chiar dacă sînt reduse cu 50%, preţul lor real este infinit mai mic. Aceşti negustori ai magazinelor cumpără din Europa aceste produse la preţurile amintite, dar le vînd aşa cum am arătat. La fel se întîmplă şi în cazul celor care importă haine de pe pieţele din Odessa ori Istanbul.

Aceleaşi abuzuri le întîlnim şi în restaurantele şi barurile din Chişinău. Recent, am fost invitat la cină la un restaurant nou deschis. Pentru o cină în trei, nota de plată a ajuns la 3000 de lei. În unele localuri sau baruri, o cafea mică ajunge să coste cît preţul unei pungi de cafea de 250 de grame, pe care o poţi cumpăra nu din piaţă, ci de la un mare magazin. În unele localuri (am mai scris despre asta), o sticlă cu vin de 700 de mililitri poate să coste între 60-90 de lei, iar în altele, acelaşi soi de vin se vinde cu 4-500 de lei. La fel şi în cazul mîncării, unde o sută de grame de friptură, fără garnitură, costă cît un kilogram, din aceeaşi carne pe care o poţi cumpăra din marile magazine.

În majoritatea cazurilor, am constatat, personal şi din discuţii purtate cu „unii autori”, că patronii acestor localuri vor, prin practicare unor preţuri exagerat de mari, să-şi scoată investiţia făcută într-un timp extrem de restrîns. E drept că mulţi dau şi faliment din această pricină, dar cei mai mulţi profită şi cîştigă în contul snobismului fudul al moldoveanului, pentru că moldoveanul chiar că este exagerat de fudul.

În tot acest context, este firesc să ne întrebăm care este rostul APC? Cum ne apără, pe noi, consumatorii, faţă de aceste abuzuri ale negustorilor? Ştim prea bine că mulţi dintre patronii de magazine sau restaurante folosesc facturi contrafăcute de achiziţionare a mărfurilor, cu preţuri umflate artificial, iar asta spre a-şi justifica preţul ridicat de desfacere. În acest caz, însă, APC ar trebui să se constituie într-o adevărată agenţie de investigare a acestor abuzuri, în interesul nostru, al consumatorilor, căci nu de aceea se şi numeşte Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor? Cum mă protejează pe mine, cetăţean simplu nevoit să-mi procur astfel de bunuri şi servicii, faţă de aceşti negustori mafioţi, adevăraţi exploatatori ai nevoilor mele cotidiene? Cred că răspunsul la aceste întrebări l-am căpăta dacă am cerceta nivelul de viaţă – casă, maşină şi malte proprietăţi – al şefilor şi inspectorilor de la Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor!

În final, mă şi vă întreb: Este sau nu Chişinăul o capitală-groapă de gunoi a civilizaţiei europene? Sînt sau nu Primăria, Poliţia Rutieră şi APC cei mai înverşunaţi inamici ai chişinăuienilor?