Învățămîntul de la marginea sau din fundul prăpastiei

Mihai CONȚIU

În urmă cu o brumă de vreme, ministrul Educației și Cercetării, Anatolie Topală, a declarat că Sistemul Educațional din Republica Moldova înregistrează un deficit de cadre didactice de peste 2.300 de persoane. Pe mai departe, ministrul mai spune că Sistemul Educațional din Republica Moldova înregistrează un deficit de cadre didactice de peste 2.300 de persoane.

”Pentru a încuraja tinerii să activeze în acest domeniu, Statul vine cu un pachet social consistent ce prevede oferirea a 200 de mii de lei și plata facturilor în primii cinci ani de activitate pentru cei care aleg meseria de dascăl”, a dat asigurări ministrul Anatolie Topală.Potrivit acestuia, în Republica Moldova, sunt peste 1.200 de instituții de învățămînt primare, gimnaziale și liceale și peste 1300 de grădinițe.

Departe de noi gîndul de a-i face un proces de intenție d-lui ministru, iar asta și în contextul în care în România, Țară europeană, Sistemul de Învățămînt se tratează cu antibiotice expirate. Sistemul de Învățămînt din Republica Moldova e la pămînt și nu poate fi redresat de către o guvernare sau chiar două succesive care doresc asta. Sistemul de Învățămînt a fost sortit eșecului încă de la desprinderea Republicii Moldova de URSS.

În definirea clasică a conceptului, în Republica Moldova nu există un Sistem de Învățămînt pentru că nici măcar nu a fost conceput vreunul.

Aici nu vorbim despre un proiect încropit în grabă de niște deputați ocazionali cu pretenții atotștiutoare în domeniu, nici specialiști de la Ministerul de resort ori despre scriitori deputați, oricît de buni ar fi ei, care nu știu ce înseamnă cu adevărat o reformă a Învățămîntului într-o Țară tînără desprinsă din tutela altui Sistem de Învățămînt, cel al URSS, ale cărui urme se simt și acum.

Firește că nu o să detaliem acum despre ce trebuie să însemne o autentică reformă a Învățămîntului, începînd cu performanța cadrelor didactice, metodologii de predare, corelații de inspirație și readaptare cu Sisteme de Învățămînt externe performante, nu neapărat numai cele din Țările nordice, ci chiar și din Sistemul japonez.

La modul cel mai real cu putință, Sistemul de Învățămînt din Republica Moldova, dacă admitem că vorbim despre un Sistem, a fost o încropeală, din mers, după modelul celui din România. Problema e că modelul a fost și este în continuare prost – în România, nu s-a izbutit nici pînă acum o reformă fundamentală a Învățămîntului! Respectînd anumite proporții, și în România cadrele didactice sunt prost plătite și există deficiențe de cadre. Ca și din Moldova, și din România cadrele didactice își caută ”catedre” mai bine plătite în Occident.

Politicienii români și moldoveni sunt incapabili să înțeleagă faptul că Învățămîntul trebuie tratat ca un Sistem de Securitate al Statului. Nu deputatul sau senatorul trebuie să aibă salarii privilegiate, ci învățătorul și profesorul. Fără un Sistem de Învățămînt bine conceput de către cele mai revoluționare minți în domeniu, fără învățători și profesori bine motivați, nici o națiune nu poate năzui la iluminare. Fără învățători și profesori dedicați profesiei lor și respectați de către Statul politic, orice Țară e condamnată la înapoiere, iar asta pentru că numai un învățămînt național bine conceput poate da societății medici, avocați, oameni de știință etc., dar chiar și politicieni. Calitatea Învățămîntului e și calitatea politicianului care-l guvernează. Uitați-vă și la guvernanții români actuali și veți înțelege!

P. s. De ce, începînd măcar cu primul an de liceu, nu se predă limba latină în școli?

Luminița Corneanu, critic literar și traducător: ”Alături de elină, latina s-a studiat în gimnazii și licee în Europa de cînd s-a inventat învățămîntul de masă. Rolul ei era acela de a acoperi mai multe dimensiuni fundamentale ale educației. Ca și matematica, limba latină s-a studiat de secole nu doar pentru ea, în sine, nu doar pentru nevoia de a avea acces la modelul suprem de literatură, înainte de crearea literaturilor naționale, ci și pentru calitatea ei de gimnastică a minții.

Medicina operează cu termeni din latină. La fel biologia, chimia, farmacia (nu mai amintim că simbolurile din matematică sau fizica sunt simboluri din limba greacă). Denumirile tuturor descoperirilor științifice și tehnice din ultima sută de ani au fost inventate pornind de la terminologia latină și greacă ("calorifer" – "purtător de căldură", cf. subst. lat. "calor, oris" și vb. "fero, fere, tuli, latum"; "televizor" – vedere la distanță, "telefon" – sunet la distanță). Denumirile științifice ale plantelor, speciilor de animale, substanțelor farmaceutice, toate sunt din latină. Dreptul nostru are la bază dreptul roman, operează cu concepte romane.

Dacă vrei să te faci jurist, te vei lovi toată viața de principii cu haină latinească precum „non bis in idem”, dacă vrei să ajungi biolog, o să descoperi că plantele și animalele au niște nume latinești, date de Carl von Linné/Linnaeus, acum vreo trei sute de ani, după cum la medicină termenii de specialitate pe care îi vei folosi au în componența lor prefixe și sufixe latinești sau grecești ori sunt, pur și simplu, cuvinte din aceste limbi, ca dura mater sau toate numele mușchilor din corpul omenesc. Latina este peste tot, pentru că a fost timp de secole limba în care s-a transmis cunoașterea în Europa.

Nu poți vorbi de Europa și de civilizația europeană în lipsa celor trei mari piloni pe care s-a ridicat această civilizație și despre care scria Joseph Ratzinger într-un eseu, acum vreo douăzeci de ani: triunghiul Atena-Roma-Ierusalim, mai precis: filosofia greacă, dreptul roman și creștinismul. Elimină una din acestea trei și nu mai ai civilizația europeană.

Țările occidentale cu cele mai bune universități din lume sunt țări în care limbile latină și greacă se studiază intensiv în preuniversitar. În Italia, de pildă, în liceele de profil științific (nu clasic, unde latina și greaca se fac oricum intensiv, cu mult mai multe ore) se studiază vreo patru ore de latină săptămînal. La cele de profil umanistic, vreo cinci. Plus vreo patru greacă veche. Ambele timp de cinci ani, cît durează liceul în Italia”.

Dar de unde atîți profesori de limbă latină în Republica Moldova? Despre ce Sistem de Învățămînt putem vorbi?