Cine dă socoteala pentru impozitele plătite statului?

Mare pacoste a mai ajuns şi statul ista al nostru? Ne rupe 20-30 procente din veniturile lunare. Plătim taxe pentru sănătate, pentru pensii, pentru casă. Agenţii economici sînt împovăraţi cu zeci de feluri de impozite, taxe. Însă, nimeni nu ne spune ce se întîmplă cu banii noştri mai departe? Da, este adevărat, se face public cîtă parte din aceştia se duc pentru protecţie socială, sănătate, educaţie, apărare, justiţie, investiţii în economie. Dar este imposibil de aflat cît de corect, legal sînt folosiţi banii noştri după ce ajung pe conturile destinatarilor.

Chiar în primii ani de existenţă a statului nostru au fost create două structuri ale statului care supravegheau utilizarea mijloacelor băneşti din bugetul ţării de către instituţiile, organizaţiile publice, întreprinderile în care statul deţinea măcar o anumită cotă de acţiuni: Departamentul de Control Financiar şi Revizie de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi Curtea de Conturi. Prima instituţie verifica folosirea legală, conform destinaţiei a mijloacelor bugetare de către autorităţile locale, subdiviziunile ministerelor, altor structuri centrale, cea de-a doua se concentra pe controlul finanţelor gestionate de ministere, autorităţi centrale subordonate direct Guvernului, de către Guvern, Parlament, Preşedinţie. Rezultatele acestor controale erau făcute publice. În caz de ilegalităţi, zburau capete, unii inşi, care se dădeau la banii statului, adică ai noştri, ajungeau la puşcărie.

De bine de rău, cu tot haosul din ţară caracteristic pentru un stat care de abia se născuse, acestea-şi făceau datoria, fapt ce îi deranja pe mulţi pungaşi care s-au aciuat la putere sau cu pile la guvernare. Mai întîi, a fost lichidat Departamentul Control Financiar şi Revizie, iar controlorii-revizori care la fiecare trei ani verificau cheltuirea banilor publici de către primării, instituţii publice, şi inspectorii Gărzii Financiare au fost băgaţi în noul Centru pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, care s-a transformat într-o armă de pedepsit agenţii economici, independenţi de putere. Însă, pînă la urmă şi acest Centru a fost desfiinţat, încît astăzi nu se mai face nici un control vizavi de modul folosirii de către primării a taxelor locale pe care noi le plătim, a mijloacelor băneşti transferate din bugetul de stat acestora, instituţiilor, organizaţiilor bugetare, întreprinderilor cu capital de stat.

Desigur, încă mai există Curtea de Conturi. Dar aceasta a ajuns în halul babei fără dinţi. Dintr-o instituţie cu funcţii de control, care putea să expedieze procesele verbale sale organelor de drept pentru a se lua măsuri faţă de risipitorii, hoţii de banii publici, acum poate să facă analize, recomandări, pe care nimeni nu le ia în seamă. Am asistat la mai multe şedinţe ale conducerii Curţii de Conturi, în cadrul cărora au fost examinate rapoarte ale activităţii de audit, aşa acum se numeşte funcţia acesteia, la care au fost supuse mai multe structuri publice, agenţi economici cu capital de stat şi-ţi vine să-ţi pui mîinile în cap. De o vorbă, bani pe care noi îi plătim pentru poliţa de asigurare medicală sînt cheltuiţi pentru procurarea automobilelor luxoase, sînt puşi de o parte în loc să-şi aibă locul pentru îmbunătăţirea asistenţei medicale a populaţiei.

Conducătorii iresponsabili de la „Termocom”, deşi întreprinderea este în procedură de faliment, îşi pun nejustificat salarii, premii, ajutoare băneşti de aproape 25 milioane de lei. Conducătorii celor trei CET-uri din ţară majorează nemeritat fondul de salarizare cu peste 18 milioane de lei, în ciuda faptului că gestiunea acestor întreprinderi devine din an în an tot mai proastă. „Moldtelecom”-ul înregistrează pierderi de aproape jumătate de miliard de lei. Mai grav, această întreprindere a cumpărat utilaje de un miliard de lei, care ruginesc în depozite. Pentru construcţia căii ferate Cahul-Giugiuleşti, se zice, că au fost îngropaţi în pămînt un miliard de lei fără nici un temei.

Dar, culmea nesimţirii, nimeni nu ia nici o măsură, nimeni nu este dat afară din lucru, nu este băgat la puşcărie pentru fituirea banilor noştri. Procuratura se face că plouă şi nu dă semnale de pornire a dosarelor penale. Serafim Urechean, preşedintele Curţii de Conturi se justifică în faţa jurnaliştilor că nu dispune de pîrghii pentru „a cultiva” „respect faţă de hotărîrile Curţii de Conturi”. Deşi, tot el spune că „legile în Republica Moldova sînt foarte bune”.

Juridic, Curtea de Conturi nu se supune nici unei puteri din stat: Guvern, Parlament, Preşedinţie. Ea este obligată doar să prezinte Parlamentului, în fiecare an, la data de 15 marte, un raport privind îndeplinirea bugetului propriu, şi la 10 octombrie, alt raport asupra administrării şi întrebuinţării patrimoniului şi finanţelor publice. În acelaşi timp, poate prezenta Parlamentului cîte rapoarte doreşte. De exemplu, anul trecut, parlamentarilor noştri le-au fost expediate 75 de rapoarte. Din păcate, nici un efect, nici o reacţie. Mai grav, legiuitorii nici ni le bagă în seamă, nu le pasă că miliarde de lei plătiţi de cetăţenii acestei ţări fie se duc pe apa sîmbetei , fie sînt furaţi. Nu ar fi de-a mirării dacă printre pungaşii, fituitorii impozitelor noastre s-ar afla chiar mulţi protejaţi de ai acestora.

Expertul în managementul finanţelor publice Vladimir Arachelov, care a realizat un studiu privind raporturile dintre Curtea de Conturi şi Parlament susţine că Legislativul nu utilizează rapoartele acesteia drept instrument de argumentare, dovedire în procesul de aprobare a rapoartelor financiare venite de la Executiv. Parlamentarii noştri, în viziunea expertului, nici nu-şi dau silinţa de a folosi rezultatele activităţilor de audit ale Curţii de Conturi, care relevă utilizarea defectuoasă a finanţelor publice, pentru perfecţionarea legislaţiei financiare a ţării. Aceştia nici măcar nu-şi propun să monitorizeze îndeplinirea recomandărilor făcute de Curtea de Conturi privind măsurile de revenire la folosirea legală a banilor ţării.

Lipsa atenţiei din partea Legislativului faţă de activitatea Curţii de Conturi este văzută de către Vladimir Arachelov drept o deficienţă a regulamentului Parlamentului care nu stabileşte o relaţie anume dintre forul suprem al ţării şi instituţia respectivă. Colaborarea efectivă dintre Parlament şi Curte ar putea prinde contur, în viziunea expertului, prin fixarea în legea Curţii de Conturi a unui termen exact de examinare a raportului acesteia privind administrarea şi folosirea patrimoniului şi finanţelor publice, formarea unei comisii sau subcomisii parlamentare în ce priveşte auditul public, iar la şedinţele Parlamentului, atunci cînd sînt prezentate rapoartele Curţii, să fie invitaţi şi conducătorii unităţilor supuse auditului. Mai apoi, sugerează Vladimir Arachelov, Guvernul trebuie să aibă grijă să dea socoteală pentru acţiunile întreprins în vederea recuperării pierderilor de bani publici. Este absolut necesară, mai accentuează expertul, că în sfîrşit, Parlamentul să adopte legea privind pedeapsa administrativă şi penală faţă de persoanele care îşi bat joc de bani noştri, îi folosesc de parcă ar fi a lor.

Vlad LOGHIN