Nu poate fi discriminat un grup social prin discriminarea altuia

Autor: Mihai CONŢIU

Avertisment preliminar: Acest articol nu are menirea de a încuraja fumatul, căci prezintă doar date, repere şi constatări ale oamenilor de ştiinţă despre acest obicei!

Încă de la început, ţin să precizez că sînt un vechi fumător activ, fapt care nu m-a împiedicat să-i determin pe mulţi din preajma mea, de-a lungul timpului, să nu se deprindă cu acest obicei atît de blamat de activiştii anti-fumat de astăzi. Lupta împotriva fumatului promovată, la scară largă, de organizaţii în toată regula, care îşi iau şi salarii din asta, atinge cote de-a dreptul isterice.

La nivel de Parlamente, se emit legi din ce în ce mai drastice pentru limitarea spaţiilor destinate fumătorilor. Ascultîndu-i pe activiştii anti-fumători, realizezi că, pentru ei, fumatul reprezintă un genocid împotriva umanităţii cu mult mai cumplit decît cele reprezentate de consumul de droguri şi alcool. La urma urmei, ţigara fumată este un drog legal. Lupta împotriva fumatului, fie că aparţine activiştilor civici implicaţi în asta sau politicienilor, capătă aspecte paradoxale, caraghioase sau cinice.

Este prea bine ştiut faptul că guvernele lumii cîştigă miliarde de dolari din comercializarea ţigărilor, că ţări, aşa cum, de exemplu, este Cuba, depind economic de exportul legal al delicioaselor trabucuri şi ţigări. Cu cît lupta împotriva fumatului este mai amplă, cu atît ţi se creează certitudinea că Guvernele vor să stimuleze acest viciu, deci şi vînzarea ţigărilor.

Dacă ar fi să-i luăm în serios, dacă ei vor să ne convingă că sînt atît de decişi în combaterea fumatului şi a tuturor reprezentărilor publice care ar putea influenţa sau face reclamă acestui viciu, atunci ar trebui să ceară cenzurarea tuturor filmelor în care eroii acestora fumează, a tuturor operelor literare, picturilor şi cîntecelor în care fumatul este prezentat ca ceva firesc sau ca o plăcere, inclusiv interzicerea publicării pozelor marilor clasici şi oameni de ştiinţă în care aceştia apar cu ţigara sau pipa în gură.

Noi, fumătorii, simţim cel mai bine cît rău şi cît bine ne face acest viciu. Ţigara, la urma urmei, este un viciu ca şi mîncarea uneori, dacă este să spunem că fumatul este un viciu. Asta nu înseamnă, însă, că nu trebuie să-i respectăm pe cei care nu-l suportă, dar nici pînă într-acolo încît ei să fie favorizaţi prin discriminarea abuzivă a fumătorilor.

Am constatat că există şi anti-fumători de-a dreptul obsedaţi de gîndul că nimeni nu trebuie să fumeze nici măcar în aer liber. Am văzut destui care sînt deranjaţi de unul care fumează la cîţiva metri în faţa lor, pe stradă, însă nu le-am constatat nici o reacţie de nemulţumire faţă de gazele de eşapament toxice emanate de maşinile străzii, care sînt cu mult mai dăunătoare.

Legile anti-fumat sînt de-a dreptul discriminatorii faţă de fumători. Vor să-i închidă pe fumători, în aeroporturi, restaurante sau alte locaţii într-un soi de cuşti ca pe animalele de la Zoo. Păi dacă într-un bar sau într-un restaurant nu este permis fumatul, atunci de ce nu vin şi cei care luptă împotriva alcoolismului ca să ceară interzicerea comercializării băuturilor alcoolice. Ce este mai dăunător pentru sănătate – băuturile alcoolice consumate în neştire, fără oprelişti legislative, în localuri, sau fumatul?

Deja lupta împotriva fumatului a devenit un moft şi chiar un capital politic, un fel de aflat în treabă bine retribuită, dar haideţi să-i provocăm pe activiştii şi politicienii anti-fumători ca să pună la zid măcar următoarele personalităţi… fumătoare!

„Aprinde-mi o ţigară…”

Albert Einstein aduna chiştoace de ţigări de pe stradă, ca să-şi umple pipa, fiindcă medicul lui încerca să-l dezveţe de obiceiul fumatului fiind şi membru al Clubului de Fumători de Pipa de la Montreal.

George Burns (1896-1996), actor american, recunoscut prin longevitatea vieţii şi a celei din lumea spectacolului, a declarat că a început să fumeze încă din timpul colegiului, la 14 ani, şi nu a mai abandonat acest obicei pînă la sfîrşitul vieţii lui centenare. Ţigara şi umorul l-au însoţit peste tot.

CelebrulPablo Picasso (1881-1973), artist plastic spaniol, considerat una dintre cele mai strălucite personalităţi artistice ale secolului XX, avea gusturi fine şi la ţigări şi la femei. El prefera ţigările franţuzeşti şi asocia fumatul cu seducţia.
În pictură, a atribuit acestui obicei o dimensiune erotica. Sînt cunoscute tablourile sale "Fumătorul şi femeia dezbrăcată" sau "Fumătorul şi natură moartă".

Winston Churchill (1874-1965), om politic şi prim-ministru al Marii Britanii, a început să fumeze la vîrsta de 20 de ani, iar trabucul a fost asociat cu imaginea sa carismatică. Se spune despre el că numai necesitatea de a purta o mască de oxigen, la un zbor de mare altitudine, într-o cabină depresurizată, l-ar fi putut împiedica pe Churchill să fumeze. Aflat într-o vizită în Arabia Saudită, la regele Ibn Saud, care nu permitea fumatul în prezenţa sa, Churchill a ţinut o prelegere plină de umor. L-a convins pe rege că, pentru el, "trabucul şi puţin alcool, înainte şi după masă, sînt sacre, dar... sînt binevenite şi în toate intervalele dintre mese".

Sigmund Freud (1856-1939), celebrul medic neuropsihiatru, a combătut obiceiul de a fuma in teoriile sale, însă, în realitate, nu a putut să renunţe niciodată la această dependenţă. Freud le explica pacienţilor că fumatul, ca şi drogurile, este un înlocuitor pentru acea plăcere primară numită "masturbare". La 61 de ani, s-a îmbolnăvit de un cancer al maxilarului, boală cu care a luptat pînă la sfîrşitul vieţii.
În condiţiile acestei boli, a continuat să fumeze chiar şi 20 de trabucuri pe zi, deoarece descoperise că nicotina îl ţinea vigilent.

Humphrey Bogart (1899-1957). Mulţi actori au fumat şi fumează, însă la Humphrey Bogart ţigara era un mod de exprimare. În celebrul film "Casablanca", tăcerile acompaniate de fumul albastru au fost mai expresive decît o mie de cuvinte

Bette Davis (1908-1989). Despre celebra actriţă americană de teatru şi film se spune că rar era văzută fără o ţigară. Era recunoscută pentru perfecţionism şi felul direct în care aborda lucrurile. Nelipsita ţigară îi accentua stilul combativ.

Ce spun cercetătorii, în ciuda anti-fumătorilor

Ţigările măresc capacitatea de muncă – 40 de ani de cercetări o demonstrează. Nicotina îmbunătăţeşte performanţele creierului uman. Reputaţia proastă a fumatului e cîştigată pe nedrept?

Conform reprezentanţilor publici din domeniul sănătăţii, tutunul nu aduce nici un beneficiu. Organizaţia Internaţională a Sănătăţii îl descrie drept „un produs dăunător şi inutil”. Activiştii danezi anti-tutun cer interzicerea totală a acestuia pe motiv că: „Nu realizăm în întregime efectele fumatului; o societate fără tutun nu e un obiectiv iraţional”.

După 40 de ani de cercetări asupra efectelor nicotinei, oamenii de ştiinţă spun că pot aduce dovezi concrete că nicotina are un efect pozitiv semnificativ asupra performanţelor creierului uman. Creierul funcţionează mai bine cînd primeşte nicotina – aproape ca un computer optimizat. Nicotina este un „drog al muncii” care le permite consumatorilor să se concentreze mai bine şi să gîndească mai repede. Creierul devine chiar mai rezistent, în special la fumători: experimentele cu nicotină arată că, în situaţii de muncă prelungită, fumătorii pot să-şi menţină concentrarea cu mai multe ore în plus faţă de nefumători.

Acest lucru poate să pară un paradox, în contextul în care în multe ţări fumatul este interzis la locul de munca, dar este concluzia rezultată din sute de studii ştiinţifice asupra fumatului şi a nicotinei. E puţin probabil ca firmele care interzic fumatul la locul de muncă să nu se confrunte cu o scădere a productivităţii.

În general, nicotina creşte performanţele creierului cu 10-30% în anumite domenii. Acest lucru este adevărat mai ales pentru fumători, dar şi pentru ceilalţi utilizatori de nicotină. În acelaşi timp, însă, încetarea folosirii nicotinei duce la un declin la fel de mare, numit „efectul de sevraj” – dorinţa de nicotină, în special la fumători.

Prin urmare, diferenţa dintre fumat şi abstinenţă este foarte pronunţată în cazul unui fumător – o diferenţă de poate chiar 50%. Conform oamenilor de ştiinţă, această diferenţă ne dă răspunsul la întrebarea pe care o punem fumătorilor: De ce fumaţi? Răspunsul este simplu: Pentru că fumatul le îmbunătăţeşte performanţele.

Nicotina îmbunătăţeşte atenţia, precizia, funcţiile motorii, viteza şi memoria.

În 2010, Guvernul Statelor Unite a publicat o analiză extensivă care rezumă toate informaţiile despre tabac şi efectele nicotinei asupra creierului din ultimii 40 de ani. Analiza a fost realizată de Institutul Naţional în domeniul abuzului de droguri, condusă de cercetătorul Stephen Heishman. Rezultatele analizei lui Heishman lasă impresia clară că încercarea de „eradicare” a tutunului ar fi o idee proastă. Asta deoarece nicotina are un impact pozitiv în zone ca funcţiile motorii, atenţie, concentrare, viteză şi memorie, iar efectul este semnificativ, spun oamenii de ştiinţă. Rezultatele nu se datorează unor şanse statistice.

Echipa lui Heishman a examinat toate cele 256 de teste realizate din 1994, cînd a fost realizat un studiu similar. Testele au măsurat atît efectele ţigărilor la fumători, cît şi efectele nicotinei asupra nefumătorilor. Au fost selectate 48 dintre cele mai bune experimente, după anumite criterii ştiinţifice: să fie realizate cu placebo – plasturi şi ţigări fără nicotină, fără ca subiecţii să ştie dacă au primit sau nu nicotină. Mai mult, au fost folosite numai experimentele în care nici un fumător nu era în sevraj de nicotină. Astfel, Heishman a exclus orice risc ca fumătorii să aibă performanţe neobişnuit de bune datorită eliberării de efectele sevrajului. Analiza arată că nicotina este eficientă, are acţiune rapidă şi îmbunătăţeşte performanţele creierului în situaţii de muncă – un adevărat „drog al muncii”. Spre diferenţă de alcool, cannabis, cocaină şi heroină, care nu îmbunătăţesc performanţele de muncă.

Deci, în afară de pericolele pentru sănătate ale ţigărilor, se pare că singurul efect negativ al nicotinei este dependenţa, şi aceasta un aspect încă destul de controversat şi care nu trebuie confundat cu dependenţa de narcotice. De ce atîţi savanţi, atleţi şi artişti sînt fumători?

Conform analizei lui Heishman, efectele nicotinei asupra creierului sugerează si un posibil răspuns la întrebarea ”De ce oamenii încep şi continuă să fumeze?”, iar dovada vine, paradoxal, chiar din efectele nicotinei asupra nefumătorilor, care au, la rîndul lor, performanţe mai bune dacă consumă gumă cu nicotină.

Nicotina face creierul mai rapid şi mai precis – este concluzia trasă după cele 48 de experimente incluse în analiza lui Heishman. Cercetătorii au descoperit şi alte domenii în care utilizatorii de nicotină au avut rezultate semnificativ mai bune, inclusiv funcţiile motorii de bază, memoria pe termen lung, memoria semantică, calculele aritmetice şi complexe, dar aceste experimente n-au fost incluse în analiză pentru că încă există prea puţine teste efectuate în aceste domenii. (Sursa pentru acest capitol: Niels Ipsen, biolog de mediu şi Klaus Kjellerup, cercetător ştiinţific)

În final, după toate cele citite, vă recomand, totuşi, să nu fumaţi, să nu-i deveniţi recunoscător inventatorului liftului şi… multe altele…!