Dacă avem cel mai mic salariu din Europa, dacă aproape 1 milion de moldoveni au umplut străinătatea după o bucată de paine, neîndoielnic, sînt vinovate sindicatele. În loc să se preocupe de păstrarea și înmulțirea locurilor de muncă, de asigurarea unor salarii pertinente, de crearea condițiilor de muncă decentă, sindicatele au permis guvernărilor, care s-au tot perindat de-a lungul deceniilor, să ruineze, sa prădeze țara. Prin vînzările oculte ale patrimoniului moștenit, prin admiterea închiderii întreprinderilor, acestea s-au făcut complice la dezmățul care durează de aproape 3 decenii. Au existat și există sindicate în toate ramurile economiei naționale, dar care s-au erijat, cu părere de rău, fie în postură de părtașe, fie de martori nepăsători. Să luăm , de exemplu, una dintre celei mai mari tîlhării, cazul fraudei bancare de 1 miliard de dolari SUA. Oare chiar sindicaliștii care activau în cele 3 banci, prin intermediul cărora s-au pompat banii furați, n-au vazut și n-au simțit ce se face sub nasul lor?!

La începutul anului 1990 în Republica Moldova erau 2 milioane de membri de sindicat și tot cam atunci a început furtul masiv al bunului public. Putem doar să ne imaginăm ce s-ar fi întîmplat dacă liderii sindicatelor scoteau în stradă, la proteste milioanele de sindicaliști împotriva hoțiilor, închiderilor și falimentării de întreprinderi! Nu ramînea nici un tălhar la guvernare, iar moldovenii nu umpleau stăinătățurile!

Deși Moldova este cea mai săracă țară din Europa, viața oamenilor se înrăutățește cu fiece an, iar numarul persoanelor care au un loc de muncă a scazut în ultimii 10 ani cu aproape 350 mi de persoane, adică cu o treime, sindicatele nu au organizat nici o acțiune de protest în ultimii ani. Sau poate ați auzit de vreun caz în care sindicatele s-ar fi ridicat în apărarea drepturilor vreunui membru de sindicat, nedreptățit de angajator, de autorități?! De ce nu-i amintesc sindicatele lui Vlad Filat că a promis deschiderea a 300.000 de locuri de muncă?!

Știți ce a exclamat acum cîțiva ani, extaziat, cu zeflemea un fost premier de la București, (la momentul acela capitala României fiind cuprinsă de acțiuni de protest de stradă), de îndată ce a pașit pe betonul aeroportului din Chișinău? ”Ce liniște e la voi! Unde-s sindicatele voastre?!”

Desigur, avem coșcogeamite instituție sindicală, Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova (CNSM), situată de asupra celor 24 federații sindicale de ramură, ce-și au sediul în Casa sindicatelor de pe strada 31 august din capitală, dar a cărei activitate ”febrilă” este concentrată pe îmbogățirea dubioasă, pe lărgirea confortului material al boșilor sindicali.

Cel mai mare sindicalist din țară, Oleg Budza, declară cu orice ocazie că el este pentru dialog cu guvernarea. Nimic de zis. Liderii sindicali din Germania, bunăoară, caute sa soluționeze problemele salariaților, la fel, prin intermediul negocierilor cu guvernanții, cu angajatorii. Însa, dacă dialogul nu contribuie la soluționarea problemelor lucrătorilor, aceștia recurg la greve, la acțiuni masive de protest. Din păcate, în Republica Moldova, de-a lungul anilor, guvernele, parlamentele, indiferent de culoarea politică, adoptă decizii care afectează în mod drastic drepturile lucrătorilor, însă boșii sindicali autohtoni nici nu se încumetă să organizeze acțiuni ferme de protest, de protejare a drepturilor și intereselor salariaților, membrilor de sindicat. Astfel, acum mai bine de 3 ani, la propunerea Guvernului, Parlamentul a operat 36 modificări în textul Codului Muncii al RM, care au trunchiat în mod grav drepturile membrilor de sindicat, al angajaților. Una dintre cele mai toxice dintre acestea a oferit dreptul angajatorului de a concedia lucrătorul fără consultarea, aprobarea organizației sindicale de la instituție, întreprindere. Regretabil, chiar revoltător, CNSM s-a limitat doar la o declarație banală! După ce a cedat acest instrument capital de protejare a intereselor și drepturilor salariaților, mai are rost să mai platești cotizația de membru de sindicat?!

(Va urma)

Vlad LOGHIN