Ce istorie am exportat în Republica Moldova? 

Autor: Mihai CONŢIU 

Scriam în debutul acestui serial publicistic că fiecare individ (sau comunitate) reprezintă o structură infimă şi de nerepudiat a propriei sale contemporaneităţi istorice. Suntem legaţi ombilical de adevărurile şi minciunile epocii în care ne-a fost dat să ne naştem.

Acest lucru este valabil şi pentru toţi locuitorii statului Republica Moldova. Ei, structural, sunt derivatul altor realităţi istorice decît cele ale românilor. Cei 22 de ani de aflare în componenţa României Mari s-au disipat din memoria colectivă. Pseudo-nostalgiile româneşti ale unora nu sunt nimic altceva decît impuneri sau asumări teziste de circumstanţă, fără să aibă nimic profund în ele.

Aici nu este nimeni român pe gratis. Chiar şi după peste două decenii, activiştii românismului de aici continuă să ceară ajutor financiar Bucureştiului în scopul promovării limbii, culturii şi identităţii româneşti a „basarabenilor”. Despre ce fel de profunzimi româneşti sau asumări identitare putem vorbi atîta vreme cît n-au fost capabili să le cultive tinerilor o limbă română vorbită fluent? Dar unde-i independenţa, mîndria şi sacrificiul lor personal în slujba românismului?

Dincolo de afacere bănoasă cu românismul, chestiunea cea mai delicată care se pune ţine de ce fel de istorie a românilor le-a fost oferită „amatorilor de românism. Fiind trăitor conştient a două istorii româneşti, cea de înainte şi cea de după 1989, constat, de ani buni de zile, că mediilor didactice şi intelectuale li s-au oferit aceeaşi istorie tezistă din timpul lui Nicolae Ceauşescu.

Zeloşii amploiaţi ai românismului de aici, mai cu seamă scriitorii, s-au apucat să relegendeze istoria românilor în limbaj şi atitudini de tip paşoptist, iar istorici români lucizi de tipul lui Lucian Boia nu-şi prea fac loc prin partea locului.

După 1989 sau după 1991, s-a demonstrat că literaţii moldoveni, scriitorii care îşi revendică identitate românească, nu au putut oferi culturii române nimic demn de luat în seamă. Nevînd o limbă română stăpînită la zi, gîndind bilingv, deci neavînd nici limbaj, nu aveau de unde oferi o mare operă literară culturii române. Nici unul din ei nu se pot substitui unui Coşbuc, Alecsandri, Goga, ca să nu-i pomenim pe Blaga, Rebreanu, Ion Barbu, Cezar Baltag, Sadoveanu, Călinescu, Stănescu, Preda, Mircea Horia Simionescu şi mulţi, mulţi alţii.

Ei nu pot fi mari decît ca exponenţi ai literaturii din R. Moldova, nu şi ai culturii române, atîta timp cît n-au ce căuta în manualele şcolare româneşti deoarece nu se ridică nici la nivelul scriitorilor români de importanţă secundară.

Chiar şi marele prozator moldovean Ion Druţă nu poate face parte din spaţiul cultural specific românesc. De acord cu unii dintre ei atunci cînd spun că au făcut disidenţă românească şi că au asimilat permanent şi subversiv cultură română pe vremea URSS, dar se pune întrebarea: Unde sunt operele lor valoroase care să fie demne de a ocupa un loc fruntaş în cultura română?

În lipsa unor opere compatibile cu performanţele româneşti din domeniu, scriitorii moldoveni s-au transformat în activişti propagandişti ai unei istorii legendate a românilor, reformulîndu-se şi în falşi martiri ai fostei puteri sovietice. Concomitent cu aceasta, de peste două decenii, aceşti scriitori fără opere demne de patrimoniul cultural românesc, şi-au făcut o profesiune de credinţă de a hiperboliza limba română de parcă ar fi unica în lume ca bogăţie lexicală şi frumuseţe.

Ca român nativ, eşti stînjenit în faţa acestei deşănţate propagande, iar asta şi în contextul în care, mă tot repet, n-au învăţat nici o clasă de liceu sau o grupă de studenţi să vorbească fluent limba română, deşi au fost şi plătiţi pentru asta.

R. Moldova, avînd un trecut paralel cu cel al României moderne, îi este scris ca pentru multă vreme înainte, în plan cultural, să rămînă la nivelul paşoptist şi mediocru al unora ca Nicolae Dabija, Constantin Tănase etc. Există, desigur, şi excepţii, dar puţine şi nu le invoc din motive lesne de înţeles. Aceiaşi „creatori moldoveni”, în plan politic, le este sortit să se închine permanent aceloraşi tipologii de politicieni de teapa unora ca Mihai Ghimpu, Vladimir Plahotniuc sau Marian Lupu, DEX-ul on line fracturat al moldovenilor. Vom mai reveni!