Preoții avertizează că păcatul de a blestema este foarte mare, iar cel care îl săvîrşeşte este răspunzător pentru ceea ce i se întîmplă celui asupra căruia a fost rostit blestemul. Acesta din urmă va căuta dezvinovăţire la Înfricoşătoarea Judecată.

Biserica atrăgea atenţia că a-l blestema pe cel care ne-a făcut rău este un păcat la fel de mare ca păcatul de moarte şi că nu degeaba se spune în Sfînta Scriptură: „Blestemat să fie cel ce te va blestema”.

Cel blestemat va căuta să se dezvinovăţească la Judecata Apoi, cînd va spune că din cauza celui care l-a blestemat nu a putut să se mîntuiască, astfel, acesta din urmă devine răspunzător pentru mîntuirea aproapelui asupra căruia a rostit blestemul, sau căruia i-a dorit răul, dintr-o pornire de răzbunare.

„Pe cei ce i-ai blestemat: hoţul, făcătorul de rău, vrăjitoarea şi alţii, cînd vor muri, la judecata sufletului se vor dezvinovăţi aşa: «Doamne, eu m-aş fi întors de la păcate şi m-aş fi pocăit, dar m-a legat cu blestem acest rob al tău. Din cauza lui eu nu am mai avut timp de pocăinţă nu mi-am putut mîntui sufletul, el să plătească pentru mine...!» Atunci, vei fi judecat, ca un ucigaş al sufletului lui, pentru că prin blestem legîndu-l i-ai luat timpul de pocăinţă”, scrie Doxologia.

În Noul Testament, Mîntuitorul ne îndeamnă: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi. Binecuvîntați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri”.

Învăţînd să iertăm şi rugîndu-ne pentru cei care ne-au făcut rău, atragem binecuvîntarea lui Dumnezeu şi asupra noastră, şi asupra sufletului aproapelui care ne-a creat necazul, răspundem cu bine la rău, iar prin aceasta ni se iartă şi nouă ceea ce am greşit altora, iar tulburarea din sufletul nostru se risipeşte.

Şi nu numai că dobîndim pacea, dar, treptat, ne vom simţi şi eliberaţi de răul pe care l-am suferit şi care ne chinuia.

Cînd simţim însă că nu putem ierta, să ne rugăm lui Dumnezeu cu această rugăciune: „Doamne, ajută-mă să iert cum ierţi Tu, vino Tu în mine şi iartă pe...”,

Cînd rana provocată de aproapele este foarte profundă, ne putem ruga aşa: „Doamne, Te rog să mă ajuţi să-l iert necondiţionat pe ..., la fel cum ai iertat şi Tu, atunci cînd Tu, care nu ai săvîrşit niciun păcat, ai fost abuzat în cel mai îngrozitor mod posibil şi încă pînă la moarte.”

Prin această rugăciune, o femeie traumatizată, care în copilărie a fost supusă unor abuzuri grave de către părinţii ei, s-a putut vindeca, dobîndind o inimă capabilă să ierte. Ea şi-a povestit experienţa cutremurătoare în cartea „Sarah - De la o copilărie supusă abuzului şi din adîncimile disperării suicidare, la o viaţă a speranţei şi libertăţii”.

Sursa: sputnik.md