Ion Sturza este doar omul banului. În exclusivitate!

Autor: Mihai CONŢIU

La intervale regulate de timp, bănuiesc că şi calculate, fostul premier de sezon estival şi puternic om de afaceri Ion Sturza ţine să le amintească moldovenilor ce mare gînditor politico-economic este. Parcurgîndu-i biografia publică, am înţeles că Sturza a fost predestinat unui relativ succes, iar asta încă de pe vremea URSS. Nu-i de ici, de colo ca un tînăr destoinic, aşa cum a fost odinioară, să poată să ocupe, pe vremea sovieticilor, funcţiile înalte în care a fost investit. Nu oricine ocupa astfel de funcţii. Scriitor putea fi chiar oricine aici, dar ceea ce a fost Sturza nu era la îndemîna oricui.

După „reformularea capitalistă” a tînărului stat Republica Moldova, Ion Sturza a intrat în afaceri şi, bineînţeles, în politică. Mulţi ar fi tentaţi să-l ia în serios şi să creadă că Sturza este sau poate fi un politician redutabil, iar asta din perspectiva faptului că a fost prim-ministru pentru o perioadă de doar 9 luni.

Subiectiv sau nu, îmi este imposibil să-l văd pe Sturza ca fiind un politician de primă mînă, ci doar unul mediocru şi demagog, ca mulţi alţii asemenea lui. Cunoscînd cît de cît realităţile din politica moldovenească, am convingerea că Guvernul Sturza a fost rodul unei conjuncturi dominate de aventurismul şi amatorismul politic specific perioadei respective. Probabil că a fost şi el o întîmplare la fel ca şi efemerul Mihai Ghimpu.

Mai curînd sunt înclinat să cred că Sturza ar fi făcut o carieră politică extrem de vizibilă exclusiv în condiţiile existenţei Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti. Mai curînd pot face acum politică unii copii ai foştilor mari nomenclaturişti sovietici cu experienţă îndelungată decît cei de genul lui Ion Sturza. În cazul copiilor de nomenclaturişti, totuşi, putem vorbi despre o relativă sau aproximativă tradiţie. Bineînţeles că Moldovei îi vor trebui probabil încă vreo sută de ani pînă cînd vor apare dinastii de politicieni, aşa cum au fost Brătienii în România sau Kennedy în SUA.

Aud că Sturza îşi revendică origini, legături de sînge cu familia istorică domnitoare a Sturzeştilor. Personal, nu cred acest lucru. Cunosc bine acest gen de „afaceri” legitimate chiar cu arbore genealogic „credibilizat” de „specialişti ai genului”. Am avut şi am relaţii cu autentici descendenţi ai unor dinastii princiare. Bineînţeles că nici unul dintre ei nu s-a născut în cătune sau sate de genul Pîrjolteni, chiar dacă era fructul dragostei dintre boier şi slujnicuţă. Nici un urmaş al vreunei familii princiare domnitoare nu este cu putinţă să se nască ţăran din ţăran, indiferent de tăvălugul comunist care i-a schimbat statutul social, dar asta este o cu totul altă chestiune!

Mai aud, de asemenea, că Sturza are şi o Fundaţie şi că oferă şi nişte burse. Nu intru în amănunte pentru că nu le cunosc şi nu am nici idee despre investiţiile pe care le face în acest sens. Vizibil este altceva – invizibilitatea acestei fundaţii! O astfel de Fundaţie, aşa cum este în lumea civilizată, este extrem de prezentă în cotidian prin acţiunile ei caritabile, fiind un VIP autentic, prezentă la toate reuniunile mondene cu beneficii de caritate, asaltată permanent de jurnalişti, apreciată de politicieni etc. Unii spun că Sturza ar fi extrem de zgîrcit. Dacă-i aşa, înseamnă că aceasta explică şi anonimatul Fundaţiei sale. Probabil că o scoate de la naftalină atunci cînd are nevoie...!

În pofida experienţei politice înşelătoare, Sturza a demonstrat că este un excelent om al banului, adică este priceput în afaceri, iar averea sa demonstrează din plin acest lucru. Recent, am citit despre o masivă investiţie a sa în România. Nu ştiu ce investiţii are Sturza în R. Moldova, dar, dacă le are, se pare că sunt la fel de discrete ca şi Fundaţia sa.

Ori Sturza este un afacerist genial şi ştie că în R. Moldova nu există, pentru el, absolut nici o garanţie investiţională, ori îl doare în cot de această ţară şi face ce vrea cu banii lui – oriunde numai nu aici!, iar asta are o subtilă conotaţie de sindrom al boierului parvenit! În acest context, asistăm la un paradox: Guvernanţii moldoveni se străduiesc din răsputeri să-i convingă pe occidentali să investească în R. Moldova, iar în paralel, bogaţii oameni de afaceri moldoveni îşi investesc bani în altă parte. Sunt absolut convins că acelaşi îndemn l-ar adresa investitorilor occidentali şi Sturza dacă acum ar fi prim-ministru, post spre care cred că jinduieşte cu mare ardoare.

Mediocritate politică

Asta cred că este Ion Sturza – o mediocritate politică! Îmi asum acest risc chiar dacă ştiu că unele categorii de moldoveni preferă mai curînd să-i înjuri de mamă decît să le spui că sunt mediocri sau că nu-s mari personalităţi. Se fac tot felul de speculaţii în legătură cu posibila sa revenire în politică, iar asta pentru că el este cel care le-a alimentat cu bună ştiinţă. Cei mai mulţi se gîndesc la un posibil mariaj politic cu liberalii reformatori.

I-am auzit pe mulţi comentatori politici spunînd că Ion Sturza ar fi cea mai bună variantă de preşedinte al Partidului Liberal Reformator (PLR) deoarece Ion Hadîrcă nu-i un lider charismatic. Este adevărat, dar Sturza este? Să fim serioşi, căci amîndoi sunt la fel de banali ca lideri politici.

Ca o paranteză, PLR chiar că este într-o criză de lideri, de personalităţi cu impact mediatic şi electoral. Da, Ana Guţu este o tipă destul de bătăioasă şi pregnantă, dar n-ar fi nimic altceva decît o altă Vitalia Pavlicenco, însă moldovenii s-au cam săturat de astfel de hei-rupiste!

Cochetăria lui Ion Sturza cu revenirea în politică, deseori, are accente penibile, relativ meschine şi cinice, dar şi agresive la adresa bunului simţ. Sigur că pot fi dominat de subiectivism, dar observaţiile mi le întemeiez pe o mai largă cunoaştere a universului uman.

Par penibile ieşirile mediatice regulate ale lui Sturza din cauză că se vede că sunt calculate, pentru că îşi afişează un aer de domnul „Ştie Tot”, dar şi din cauza lipsei lui de charismă.

Pare că este meschin şi cinic pentru că, beneficiind de statutul de fost prim-ministru şi om care ştie să facă bani, Sturza îşi trădează frustrările vrînd să demonstreze că numai el poate scoate ţara din criză, dar nici nu-şi poate ascunde dorinţa de a reveni în „fotoliul Puterii”, ca profitor final, spre a duce la capăt ceea ce-şi imaginează că ar fi iniţiat el în 1999 – integrarea europeană a R. Moldova.

Pare agresiv la adresa bunului simţ deoarece, în calitate de domnul „Ştie Tot”, Sturza critică fudul actuala coaliţie de guvernare, care oricum, în contextul integrării europene, a făcut ceea ce el nici nu visa, dorind să lase impresia că el ar fi UNICA SOLUŢIE pentru viitorul politic al R. Moldova.

Ion Sturza nu trebuie să fie o emoţie pentru nici un politician sau comentator politic în contextul în care vrea să revină în politică. Lăsaţi-l, fraţilor, să revină unde-i este locul! Dacă se duce-n PLR, revine-n acelaşi uter politic în care a fost plămădit ca politician, dar fără şansa de a deveni prim-ministru decît „în anumite condiţii”. Dacă se duce-n PL-ul lui Ghimpu, va avea aceeaşi soartă.

Nu exclud că Sturza poate să aspire şi la funcţia de preşedinte al ţării, dar îşi imaginează cineva cum ar putea, instantaneu, să adoarmă o ţară întreagă în clipa în care ar apare la televizor şi în această postură?

Sturza nu s-ar duce la un partid fără garanţia că acel partid ar avea puterea de a-i negocia o funcţie înaltă într-o viitoare coaliţie de guvernare. Numai că PLR sau PL nu mai au deja garanţia trecerii pragului electoral. Este evident că este curtat de unele partide, mai ales de PLR, iar asta pentru că Sturza este un om cu bani, dar ce ne facem în situaţia în care Sturza este cu adevărat un zgîrcit nativ, o „calitate” nespecifică unora cu sînge nobil? Dacă Bucureştiul sau Moscova îl trimit la Ghimpu, problema va fi... Ghimpu, tot o creaţie a celor care l-ar trimite.

O soluţie „solvabilă-insolvabilă” pentru ca Sturza să ajungă într-o funcţie înaltă tot ar fi, iar asta în contextul păstrării parcursului pro-european al ţării: Să-şi sacrifice o bună parte din avere, iar aici nu intru în amănunte!

Spre final, nu pot să nu tot observ meschinăria universului uman. Omul, Sturza, a fost prim-ministru, are milioane nenumărate, deci are tot ceea ce poate că n-a visat în copilăria lui de la ţară, dar vedeţi că nu se satură? Observaţi că nu are simţul măsurii?

Cred că el confundă R. Moldova cu propriile-i afaceri sau are nevoie de R. Moldova pentru propriile-i afaceri. El, ca probabil politician, economist, om de afaceri etc., ar trebui să ştie că nu are capacitatea de a da acestei ţări altceva decît o fac politicienii mai versaţi decît el. De ce nu are curajul să facă masive investiţii financiare în sectoarele de producţie din R. Moldova, dar are îndrăzneala, tupeul, mă rog, să „îşi investească energie” ca să revină în marea politică moldovenească?

Atunci să-l mai credem cînd ne sugerează că este un bun strateg?!

Aici probabil că este vorba şi despre un alt soi de cinism, Sturza fiind destul de informat în anumite chestiuni. Integrarea europeană a ţării, demarată şi statuată de către actualii guvernanţi în mod ireversibil, devine, în viitor, într-o mare măsură o acţiune directoare a Bruxellesului. Sturza ştie că meritul demarării procesului de integrare europeană a R. Moldova aparţine actualilor guvernanţi, iar meritul lor istoric este deja pecetluit.

De acum încolo, viitoarele guvernări nu trebuie decît să se conformeze normelor juridice, principiilor şi valorilor europene. În viitor nu va fi vorba decît despre un rol de executant responsabil al oricărei guvernări în acest context, iar asta pentru că „greul” a fost trecut.

Bănuiesc, însă, că Sturza vrea să facă o mini-revoluţie demagogică: Să ajungă într-o funcţie cheie în stat ca să-şi aroge meritele celor de astăzi, să creadă lumea că el este artizanul integrării europene, nu un executant de rutină. Mizează, cred, pe această farsă prin aceea că vrea să facă o punte de legătură între realităţile de astăzi şi farsa cu pretinsul lui Guvern pro-european din 1999, cînd, vezi, Doamne, a fost demis pentru că chiar în acea zi vroia să integreze R. Moldova în UE.

Nu-i aşa că am vorbit prea mult despre acest politician mediocru?