MIZELE DIN SPATELE „TENTATIVEI DE DESFIINŢARE” A COALIŢIEI DE GUVERNĂMÎNT. CAZUL „PLATON”

Ofensiva anti-europeană trebuie să pară „o evoluţie firească”

Autor: Mihai CONŢIU

Finalul săptămînii trecute (active, de lucru) a fost „încununat” cu anunţurile făcute de doi deputaţi – Valentina Stratan (PD) şi Iurie Chiorescu (PLDM) –, potrivit cărora ar fi primit oferte de a-şi părăsi propriile formaţiuni politice în favoarea constituirii unei noi fracţiuni parlamentare. După cum se derulează lucrurile, suntem tentaţi să credem că au fost invitaţi să facă parte mai curînd dintr-o posibilă viitoare facţiune parlamentară, nu fracţiune.

De la bun început, vreau să spun că nu exclud deloc o astfel de încercare şi chiar finalizare a unei astfel de iniţiative, dar dă de bănuit modul în care cei doi parlamentari au înţeles să dea publicităţii ofertele, sugestiile care li s-au făcut. Dau senzaţia că parcă ar fi vrut să supraliciteze ceva, fără să mai vorbim despre neseriozitatea mediatică la care au recurs.

Lipsă de demnitate

Dacă li s-a făcut o astfel de ofertă, iar noi nu ne îndoim că aşa este, atunci este sub demnitatea lor de aleşi ai poporului, de deputaţi în Parlament şi de membri ai unor partide aflate la guvernare să dezvăluie acest lucru, în premieră mediatică, prin intermediul... profilului lor de pe Facebook! În primul rînd, este o chestiune mult prea gravă pentru a o (semi)dezvălui într-o reţea de socializare dominat de cochetării, suficienţe, exagerări, auto-adulări etc. Spunem că este „ o chestiune gravă” întrucît cei doi deputaţi afirmă că aceste acţiuni au scopul de „ştirbi din integritatea actualei coaliţii şi a compromite parcursul european al ţării”.

În termeni de specialitate vorbind, ţinînd seamă şi de spaţiul mediatic preferat, cei doi deputaţi au preferat un „coitus intreruptus”. Cînd cineva iese la rampă cu astfel de declaraţii grave, atunci este obligat moral să şi spună cine-s cei care s-au oferit „să-i cumpere”. Chiar dacă au fost aleşi la grămadă, pe liste de partid, poporul i-a votat ca să spună adevărul pînă la capăt. Ei sunt obligaţi să le spună alegătorilor lor cine a vrut să-i cumpere ca să-şi trădeze partidele pentru care au fost votaţi. Nu, cei doi au preferat să-i lucreze pe la spate pe moldoveni, într-un spaţiu deloc lipsit de senzualitate, aşa cum este Facebook, şi să nu spună şi cine sunt „cumpărătorii lor”!

Pe mai departe, deputatul PD, Valentina Stratan, a afirmat că noua fracţiune ar putea fi alcătuită din deputaţi PLDM, PD si PLR, dar a mai şi spus că „situaţia este cunoscută de către conducerea partidelor, care încearcă să discute actualmente cu deputaţii vizaţi.” Atunci de ce au mai ieşit în Facebook?

Parfum de insubordonare subtilă faţă de partid sau avertisment discret?

Este la mintea cocoşului că o chestiune atît de sensibilă nici nu ar fi trebuit să ajungă în spaţiul public, ci rezolvată, stinsă, fără ca o astfel de intenţie din partea unor grupări ostile parcursului pro-european al ţării să devină o ofertă tentantă pentru alţi deputaţi dornici de căpătuială la final de mandat.

Nu facem nici un proces de intenţie cuiva, ci raţionăm în virtutea faptelor. Cu voia sau ne-voia lor, modalitatea prin care cei doi deputaţi au ales să dea publicităţii tentativa de a fi cumpăraţi ne face să credem că acest lucru a fost destinat mai multor urechi. Primele pot fi cele ale liderilor partidelor din care fac parte, care, altfel spus, poate suna aşa: „Vedeţi cît de scumpi putem fi?” Alte urechi pot fi ale „cumpărătorilor”, care ar trebui să liciteze mai mult, iar mai apoi cele ale europenilor, care trebuie să devină şi mai prudenţi în ceea ce priveşte fragilitatea opţiunii pro-europene majoritar-parlamentară etc.

Este greu de crezut că cei doi deputaţi au primit acceptul de la liderii lor politici să facă acest anunţ astfel. Fără a avea intenţia de a le minimaliza capacităţile, considerăm că este o chestiune care-i depăşeşte în concept pro-european. În faţa europenilor, de parcursul pro-european al ţării se fac responsabili partenerii lor politici interni, adică liderii partidelor din coaliţia de guvernare, primul ministru, Ministerul de Externe, preşedintele Parlamentului şi preşedintele ţării.

Actuala coaliţie de guvernare va deveni mai fragilă, mai vulnerabilă, pe zi ce trece, mai ales după finalul Olimpiadei de la Soci. Ieşiri de tipul celor doi deputaţi par a se constitui într-o succesiune „firească” a unui curs anti-european ce nu cunoaşte regrese, ci evoluţii. Firesc ar fi fost ca liderii partidelor din care fac parte cei doi deputaţi să fi ieşit primii să ne vorbească despre aceste tentative, iar asta pentru că ei puteau oferi un set mai larg de informaţii, extins mult dincolo de cele oferite de cei doi.

Astfel, pare nefiresc faptul că după dezvăluirile incomplete făcute de deputaţii Valentina Stratan şi Iurie Chiorescu au fost nevoiţi să facă declaraţii la temă şi Valeriu Streleţ, preşedintele grupului PLDM din Parlament, şi Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat. Se creează impresia că cei doi lideri politici au fost nevoiţi să iasă în public, că astfel li s-a forţat mîna.

La felul în care au făcut dezvăluirile incomplete cei doi deputaţi, putem admite că nici măcar nu este vorba de cine ştie ce informaţie de interes public la stadiul actual. Într-o R. Moldova în care se cumpără şi se vinde orice, începînd cu secretul de stat şi terminînd cu tarabele din Piaţa Centrală, oamenii vor să vadă mai întîi şi mai întîi hoţul, nu păgubaşul, care oricum se vede.

Fiind vorba de prejudicierea interesului naţional, iar asta pentru că cei doi deputaţi afirmă că aceste acţiuni au scopul de „ştirbi din integritatea actualei coaliţii şi a compromite parcursul european al ţării”, de acest lucru trebuia să se ocupe altcineva. În primul rînd liderii celor două partide, iar mai apoi SIS şi chiar Procuratura. După cum ni se spune, cumpărarea unui deputat, iar asta în aceste momente extrem de fierbinţi, se face la ordinul sutelor de mii de euro, asta însemnînd că este vorba despre bani negri. De unde vin? La final de mandat, cît de moral trebuie să fie un deputat ca să reziste unei astfel de tentaţii? Să fim serioşi! Ofertă să fie, căci motivaţiile „politice, morale şi cu privire la soarta ţării” sunt specialitatea casei pentru politicienii moldoveni!

Ce spun liderii şi bănuitul „cumpărător”?

Aminteam ceva mai sus că s-a creat convingerea că Valeriu Streleţ şi Marian Lupu au fost nevoiţi, li s-a forţat mîna să ia atitudine de confirmare a celor doi deputaţi pasionaţi de Facebook. Credem că este relevant să reamintim cîte ceva din declaraţiile celor doi.

Astfel, Streleţ a declarat: „Pot să confirm faptul că la partidul nostru au ajuns asemenea informaţii, că se depun eforturi de a corupe anumiţi deputaţi. Deputaţii urmează să fie smulşi din fracţiunea noastră pentru a-i regrupa într-o nouă grupare de neafiliaţi. (...) Un coleg de-al nostru s-a exprimat, într-un mod foarte inspirat, despre aşa-numitele acţiuni „platonice”. Cam din acea direcţie vin aceste acţiuni. Informaţiile care le deţinem noi indică anume această origine, Veaceslav Platon.”

La rîndu-i, Lupu a spus: „Mi-au fost aduse informaţii despre aceste tentative. (...) Se doreşte zădărnicirea semnării Acordului de Asociere şi, cu atît mai mult, zădărnicirea ratificării acestuia. (...) Se doreşte schimbarea majorităţii în Parlament.”

Vizat fiind, Veaceslav Platon a replicat: “Pentru mine însăşi ideea de a cumpăra deputaţi este inacceptabilă, posibil pentru unii acest lucru este în limita normalului, poate au încercat şi au reuşit, cel puţin pentru mine este un fapt inadmisibil. Totodată, consider lipsită de logică ideea de a cumpăra deputaţi, într-un an electoral, cînd acestora nu le-a rămas decît doar cîteva luni pînă la încheierea mandatului, e ca şi cum te-ai duce să cumperi ouă şi ai procura ouă clocite.”

Proba de foc: Cine este şi cine nu-i şantajabil de Moscova?

Concluzionînd, observăm că liderii de partid ştiau despre ce este vorba, iar noi nu putem decît să bănuim de ce n-au considerat că este oportun să fie primii care declară la ce presiuni sunt supuşi deputaţii lor. Streleţ îl acuză pe Veaceslav Platon, iar Lupu confirmă că este vorba despre o acţiune de sabotare a parcursului pro-european al ţării. Cine şi cît are dreptate şi cine şi cît este sincer în declaraţii? Experienţa ne învaţă că, în egală măsură, este periculos ca aici să pui astfel de întrebări şi să le afli şi răspunsul exact, dar noi nu suntem politicieni, judecători, procurori sau agenţi ai SIS!

Semnarea Acordului de Asociere cu UE de către R. Moldova este cel mai cumplit examen pentru absolut toţi politicienii din actuala coaliţie de guvernare. Acest lucru poate să demonstreze că actuala majoritate parlamentară, pentru prima dată în istoria ţării, nu poate fi şantajată de Moscova. În clipa de faţă, iar acest lucru este deja ştiut, UE şi SUA sunt cu ochii pe clasa politică de la Chişinău, dar Moscova este şi mai abitir atentă şi nu mai puţin activă.

În clipa de faţă, dat fiind interesul naţional al R. Moldova, nici un deputat din partidele din coaliţia de guvernare nu are dreptul moral să-şi părăsească formaţiunea, iar asta indiferent de interesele lui personale, frustrări sau presupuse nemulţumiri faţă de anumite poziţii „inconfortabile lui” luate de partid într-o chestiune sau alta. Dacă o face, în mod automat, nu devine trădător al propriului partid, ci trădător al interesului naţional. În această situaţie, orice moldovean va fi motivat să-i blesteme pe veci întreaga familie.

Tot în acest context, nici o formaţiune politică din componenţa actualei coaliţii de guvernare nu are dreptul să trădeze interesele naţionale ale ţării prin invocarea unor pretinse motive de incompatibilitate cu partenerii politici. Spunem asta pentru că ticăloşia politică a unora merge pînă acolo încît sunt capabili să-şi justifice ruperea de parteneri „din perspective pro-europene”, nu pro-ruseşti. În această conjunctură, trebuie să ne amintim de Mihai Ghimpu, aşa-zisul pro-european şi pro-român, de care cei din gruparea Hadîrcă, actualul PLR, au fost nevoiţi să se despartă spre a nu bloca integrarea europeană a ţării, tot el fiind şi unul din motivele anti-europene pentru care Vlad Filat a trebuit să denunţe Acordul fostei AIE.

De bună seamă că pot fi unii deputaţi ce nu pot fi şantajaţi de Moscova, dar care vor trăda parcursul pro-european al R. Moldova efectiv pentru bani, iar asta va demonstra cît de josnici sunt unii aleşi, care nici locuri în cimitire nu trebuie să-şi afle.

UE vede şi... rabdă

O uriaşă responsabilitate le revine liderilor politici ai actualei coaliţii de guvernare. Vedem cu toţii cît efort depune UE pentru modernizarea ţării în vederea aducerii R. Moldova la standardele civilizate ale ţărilor europene. Văd şi ei acest lucru, numai că problema este: Cum?

UE şi-a propus aducerea Moldovei în spaţiul comunitar făcînd şi concesii fără precedente procedurale. Unii lideri politici moldoveni ştiu asta, motiv pentru care îşi fac de cap „în stil moldovenesc”, crezînd că nu se vede şi că li se vor ierta sau uita abuzurile. Anti-europeanul, în acţiuni, Ghimpu a plătit politic, dar asta nu înseamnă că cei care acum recurg la abuzuri de orice natură vor fi lipsiţi de perspectiva pedepselor. Semnarea Acordului de Asociere cu UE, am mai sugerat-o, va fi aidoma unei săbii a lui Damocles deasupra capetelor unor politicieni care-şi imaginează că opţiunea integrării europene le va absolvi păcatele, abuzurile făcute pe fondul acestui parcurs.

Cîţi îşi iubesc atît de mult poporul încît să nu trădeze obiectivele integrării europene indiferent de faptul că după aceea vor plăti chiar penal pentru alte derapaje? Asta-i proba supremă de patriotism, de dragoste faţă de ţară şi popor!

„Croaziere politice” de lux

R. Moldova are atîţi duşmani încît nici nu şi-i poate număra. Numărul lor depăşeşte chiar populaţia ţării, iar asta pentru că sunt peste tot – în interiorul şi exteriorul ţării. Toţi poartă numele de „fraţi”, „binefăcători”, „politicieni”, „bărbaţi ai neamului”, „iubitori de baştină”, Traian Băsescu, liderii transnistreni şi găgăuzi, „gînditorii de la Kremlin” etc. Ce ne facem cu atîta dragoste?

„Prietenii binefăcători şi grijulii” faţă de viitorul R. Moldova se vor înmulţi ca melcii după ploaie în scurt timp. A început, de ceva vreme, o adevărată „croazieră politică de lux” în Moldova. Mijind ochii spre moldo-rusul Renato Usatîi, visăm chiar şi mirări cum de l-a apucat dragostea de baştină, de moldoveni, aşa, dintr-o dată, de parcă ar fi apărut ca un As din mîneca lui Ghimpu. Ca o bănuială subiectivă, el vine dintr-o Rusie a zilelor noastre, dar prea parcă vine dintr-o URSS a lui Ghimpu şi a celorlalţi intelectuali unionişti.

Ca şi alţii de aceeaşi factură, parcă acest Usatîi respectă opţiunea moldovenilor de a se integra, la alegere, în UE sau în Uniunea Vamală. Problema este că el nu aruncă banii, în stînga şi-n dreapta, spre a-i informa pe moldoveni corect despre realităţile şi perspectivele oferite de ambele Uniuni, ci le dă parale doar de dus spre Uniunea Vamală. Miroase a pute, nu vi se pare? Greşesc dacă mă gîndesc că putea fi trimis „la treabă”, aici, tocmai într-o perioadă ce se ivea a fi grea pentru Moldova?

Un alt personaj interesant este Veaceslav Platon, cel acuzat de Streleţ că ar vrea să-i cumpere pe cei doi deputaţi şi pe alţii. Este greu să ne dăm cu presupusul în acest caz, dacă este să facem comparaţie, la fel ca şi în ceea ce-l priveşte pe Usatîi. Încercînd să fim echidistanţi, iar asta în pofida faptului că Platon a vrut să ne pocnească juridic fără succes, suntem tentaţi să credem că acesta, aparent, nu are ambiţii politice, ci mai curînd din cele ce ţin de natură conflictuală financiar-bancară.

Totuşi, pentru scurtă vreme, Platon, din 2009 şi pînă în 2010, a fost şi deputat. Fără să-i punem în balanţă natura conflictuală juridică, ne surprinde brutal reacţia lui atunci cînd, Miercuri, 12 februarie, prezent fiind la şedinţa Comisiei Economie, Buget şi Finanţe a Parlamentului, acest controversat om de afaceri s-a adresat deputaţilor ca unor „foşti şi viitori colegi”! Ce-a vrut să sugereze? Este evident că poate fi vorba despre o revenire în Parlament. Atunci poate să însemne că Streleţ ştie ce ştie. Problema nu constă numai în ceea ce ştie Streleţ, ci şi în ce crede Vlad Filat despre asta, despre faptul că deputatul PLDM Iurie Chiorescu s-a „facebook-cit”!

Evident, Veaceslav Platon este un om încă destul de puternic (deşi, după cum vedem, este cam tontălău) şi că se luptă pentru „ceva ce crede că-i aparţine în Moldova”. Dar la „inteligenţa” lui de fiu de nomenclaturist de la Căuşeni, se pare că-i mai mult un escroc decît un tip care ar avea spate prin Rusia. Dacă Rusia i-ar fi încredinţat stoparea parcursului european al Moldovei lui Veaceslav Platon, atunci fiţi siguri că această ţară nu mai este interesată de vectorul nostru politic extern. Astfel încît a critica acţiunile Rusiei este una, dar a construi campania electorală pe ostilitatea cu Rusia pornind de la un aventurier ca Veaceslav Platon ar fi o mare eroare. Şi atunci Rusia ar putea interveni mai dur. Platon este doar un mardeiaş obraznic şi un impostor. Să-şi înrăutăţească Moldova relaţiile cu Rusia din cauza lui Platon?! Totuşi, puterea lui va deveni ceva mai evidentă în momentul în care va dobîndi, politic şi financiar-bancar, ceea ce-şi doreşte. Dar îşi doreşte titlul de oligarh cu orice preţ. Cine nu doreşte să fie oligarh în Moldova?! Va fi posibil acest lucru atîta timp cît unele jocuri sunt deja făcute de nişte ani? Cineva trebuie să cedeze în faţa unora ca Usatîi sau Platon, dar cine? Va ceda cineva? Dacă da, atunci este clar de unde vin comenzile! Oricum acesta este doar începutul a ceea ce va urma. „Democraţia moldovenească” încă n-a înţeles-o nici un occidental pînă acum. Doar ruşii!

P. s. Vineri, 14 Februarie, de Ziua Îndrăgostiţilor, Serghei Lavrov, ministrul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, a acuzat Uniunea Europeană că încearcă să creeze o „sferă de influenţă” prin exercitarea de presiuni asupra Ucrainei pentru ca aceasta să opteze pentru relaţii mai strînse cu Europa în detrimentul celor cu Rusia, potrivit „Reuters” şi „AFP”. Într-o conferinţă comună de presă cu Frank-Walter Steinmeier, ministrul german de Externe, Lavrov a declarat:

 „Sunt total de acord cu Frank-Walter Steinmeier, că nu ar trebui să existe sfere de influenţă. Dar atrăgînd Ucraina de o anumită parte, spunîndu-i că trebuie să aleagă o parte sau alta, fie cu UE, fie cu Rusia, atunci Uniunea Europeană încearcă de fapt să creeze o astfel de sferă de influenţă. (...) Acest lucru este vizibil şi nici un cuvînt elegant nu va schimba acest fapt. Mi se pare că nu este deloc corect şi politicos ca, atunci cînd se vorbeşte despre libertatea de a alege, să trimiţi în fiecare zi emisari. Ei vin la Kiev fără a fi invitaţi şi încearcă să îi convingă pe liderii ucraineni să facă alegerile promovate de Uniunea Europeană şi SUA.”

Îşi imaginează cineva că numai despre Ucraina este vorba în spusele lui Lavrov? Să fim serioşi!