Atelier de comunicare. Reforma sectorului judiciar, rezultate şi perspective

Autor: Mihai CONŢIU

Joi, 10 Iulie, la „Jazz Hotel”, în cadrul unui atelier de comunicare, au fost relatate o serie de subiecte legate de rezultatele reformei în Justiţie. De asemenea, s-a desfăşurat şi o şedinţă comună a jurnaliştilor şi ofiţerilor de presă din grupul de lucru pentru promovarea Strategiei de Reformare a Sectorului Justiţiei. În cadrul acesteia au fost evidenţiate recomandări privitoare la optimizarea relaţiilor dintre jurnalişti şi ofiţerii de presă, aşteptările şi preocupările jurnaliştilor şi, fireşte, paşii făcuţi în contextul reformei Justiţiei. Întrunirea a fost organizată de către Anna Moghilda, expert în comunicare.

N-o să mă apuc acum să-mi plictisesc cititorii cu vorbe goale şi formulările îmbîrligate ale guvernanţilor despre cum reformează ei Justiţia cu cele 60 de milioane de euro oferite de UE pentru aşa ceva. Văzînd bine cine conduce Justiţia, cui îi aparţine în realitate, cine este angajat în procesul de reformare şi cum se face, cred că este vorba despre nişte bani aruncaţi în vînt. Da, magistraţii moldoveni participă la seminarii pompoase de informare, perfecţionare sau reciclare, se editează broşuri şi cărţi de specialitate, dar cînd vine vorba despre aplicarea actului de justiţie în spirit european, ei procedează taman pe dos.

Problemele Justiţiei moldoveneşti sînt cu mult prea grave spre a reforma sistemul cu 60 de milioane de euro. În contextul paşilor forţaţi spre integrarea europeană, am certitudinea că, mutual, se admit nişte concesii de neconceput într-o realitate evolutivă normală. De ce? Pentru ca R. Moldova să nu fie înghiţită de groapa brutală, dictatorială şi retrogradă a Uniunii Vamale! Este dramatic şi paradoxal faptul că Moldovei îi este menit să se integreze în UE cu o clasă politică ignorantă, abuzivă şi extrem de coruptă. Moldova nu are politicieni adevăraţi. Rezerve de tineri străluciţi sînt destule, dar nu pot accede în posturi cheie din pricina dinozaurilor şi oligarhilor politici care stăpînesc absolut totul, inclusiv viitorul apropiat al ţării.

Cum să reformezi o Justiţie care, după cum demonstrează presa, se află la cheremul unui singur om, oligarhul Vlad Plahotniuc, de a cărui forţă de influenţă, cel puţin pînă la alegerile din 30 noiembrie, este nevoie să se păstreze o majoritate parlamentară pro-europeană?

Cum să reformezi o Justiţie condusă şi dominată de mentalităţi de aplicare logică a actului juridic în stilul interpretativ de tip sovietic? Da, sînt şi destui tineri magistraţi, numai că aceştia sînt copiii, nepoţii sau alte rude ale dinozaurilor de tip sovietic din fruntea sistemului! Tinerii magistraţi ajunşi în funcţii au fost admişi după criterii, condiţii şi cointeresări stabilite de cei bătrîni.

Oleg Efrim, un ministru neputincios

În cadrul atelierului de comunicare de care pomeneam la început, Oleg Efrim, ministrul Justiţiei, a vorbit despre ceea ce crede că ar fi cele mai însemnate rezultate izbutite în procesul de reformă a Justiţiei. „Vorbe, vorbe, vorbe”, ca să citez răspunsul pe personajul Hamlet din piesa cu acelaşi nume a lui Shakespeare i l-a dat lui Polonius cînd l-a întrebat ce citeşte.

Fără să exagerez cîtuşi de puţin, spun cu certitudine că aveam în faţă un ministru neputincios. M-a dat gata cînd ne-a comunicat că este atît de informat încît ştie cu precizie că cele două judecătoare condamnate care au fugit din sala de judecată se află în Transnistria. Fără alte comentarii, ca să nu se creadă că sînt răutăcios!

Efectiv, Efrim se laudă cu nişte realizări în procesul reformei Justiţiei pe care nu le simte nimeni. Cum să reformezi o Justiţie al cărei minister aparţine politic unui partid, PLDM, iar magistraţii superiori – instanţele de judecată, CSM şi Procuratura –, după cum demonstrează presa, se subordonează lui Vlad Plahotniuc, proprietarul PD? Mai mult decît atît, pînă şi judecătorii, Grefa moldovenească delegată din partea Moldovei la CEDO se subordonează intereselor aceluiaşi personaj. La fel şi Curtea Constituţională! La fel şi executorii judecătoreşti, Notariatele etc.! Despre ce fel de reforme mai poate fi vorba? Asta trebuia să aibă curajul să spună Efrim! Să fi recunoscut sincer că este neputincios în faţa mafiei din Justiţia naţională!

Întreg Occidentul vede şi rabdă cu înţelepciune toate aceste lucruri, iar Efrim se face că nu ştie de ele. Această răbdare nu va dura prea mult, însă politicienii şi demnitarii moldoveni nu vor să priceapă că ei trebui să fie primii care, întîi şi întîi, recunosc problemele, iar mai apoi caută soluţii de rezolvare şi cer asistenţă europeană.

Apropo de asistenţa europeană, căci şi în acest sens Efrim a fost penibil! Săptămîna trecută, Matthias Meyer, ambasadorul Germaniei, la un post de televiziune, în contextul unei discuţii cu privire la măsurile de prevenire a corupţiei, a propus ca judecătorii moldoveni să fie asistaţi la şedinţe de către colegii lor din Europa, primii fiind cei din România, care nu au nevoie de traducere.

Întrebat fiind ce crede despre această sugestie, Oleg Efrim a spus că Germania ar trebui să facă şi oferte financiare pentru punerea în practică a unei astfel de propuneri. Tot el a mai declarat că, de fapt, este vorba despre o iniţiativă care aparţine ministerului pe care-l conduce:

„Sîntem în discuţii de mai mult timp cu Olanda, Norvegia şi Suedia, care au dat curs solicitării noastre, şi sîntem în proces de a identifica formula în care acest lucru ar fi posibil. Nu vorbim despre supraveghetori, vorbim despre o formă de ajutor, în care judecători din alte state ar veni alături de ai noştri, ar examina aceleaşi cazuri şi în procesul de examinare ar povesti cum ar proceda ei, în ţara lor. (…) Nu poate să ia decizii un judecător străin pentru Moldova, pentru că, în primul rînd, există condiţia să fii cetăţean moldovean ca să ocupi o funcţie publică. Aceasta este, mai degrabă, o consiliere, un schimb de experienţă, dar nu în sensul de monitorizare – iată, dacă va fi un judecător german alături, moldoveanul nu va mai lua mită“, a declarat Oleg Efrim, precizînd că specialiştii europeni urmează să fie plătiţi de către statele lor, doar cazare acestora ar urma să fie suportată bugetar de către Moldova.

Citesc că la această chestiune s-a pronunţat şi un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, un anume Dumitru Visternicean, care a declarat următoarele: „Această iniţiativă nu trebuie să fie acceptată pentru că ar leza independenţa judecătorului în exercitarea actului de justiţie“, adăugînd că punerea în practică a unei astfel de iniţiative ar însemna „o dovadă de lipsă de încredere din partea guvernanţilor”.

Măi, măi, măi! Să te cruceşti, nu alta! Oleg Efrim şi acest Visternicean, în semn de respect faţă de UE şi, mai ales, de cetăţenii moldoveni care apelează la Justiţie, în loc să se răţoiască la Matthias Meyer, mai bine ar recunoaşte că ar trebui înlocuiţi cu specialişti europeni nu doar toţi judecătorii şi procurorii, ci şi toţi poliţiştii, agenţii fiscali, cei de la Curtea Constituţională, guvernatorul BNM etc. Cînd un diplomat de calibrul lui Matthias Meyer arată spre o problemă, Oleg Efrim şi guvernanţii ar trebui să tacă şi să ia măsuri grabnice de eradicare a ei, nu să se simtă ofensaţi de parcă i-ar fi jignit cu un neadevăr.

Legat tot de această chestiune, cu decenţa cuvenită unui european civilizat şi nedorind să-i pună într-o lumină nefavorabilă pe magistraţii moldoveni, Eric Svanidze, care este liderul de echipă al proiectului european privind susţinerea coordonării reformei în domeniul justiţiei, consideră că această iniţiativă pare „atractivă, dar delicată“, considerînd că asistenţa pe cazurile aflate în curs de desfăşurare poate fi disputabilă. „Se poate ca un judecător străin să poată urmări un caz oarecare şi mai apoi să-şi exprime opinia colegului său din Moldova. Sînt totuşi o serie de aspecte de care trebuie să ţinem cont. Astfel, se pot ivi o serie de complexităţi în raport cu normele şi procedurile internaţionale, inclusiv Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Trebuie să reţinem că oamenii au dreptul la un proces echitabil şi n-ar fi recomandabil să includem un judecător suplimentar, care ar avea competenţe indefinibile din perspectivele legalităţii.“

Tot Eric Svanidze a mai spus că n-a mai auzit de astfel de practici în lume. Aşa este, numai că Moldova chiar este ţara care trebuie „urechiată” bine şi astfel. Am certitudinea că Efrim şi restul guvernanţilor habar nu au cîte handicapuri are R. Moldova faţă de UE, cît trebuie să recupereze în procesul de integrare europeană, iar aici este vorba despre Justiţie, Procuratură, Fisc şi corupţia la nivel înalt. Tocmai în acest context mi s-a părut ridicol Efrim cînd se lăuda cu „condamnarea reformatoare” a unui magistrat pentru că a luat o mită de 200 de euro şi cu condamnarea celor două judecătoare fugare.

Nu-i de tot rîsul cînd lupta Justiţiei cu corupţia se reduce la pedepsirea unor amărîţi de medici, profesori sau pungaşi mărunţi pentru mite ridicol de mici, iar asta în timp ce oligarhii de la Putere au prăduit Aeroportul, Banca de Economii, sistemul asigurărilor sociale, alte bănci, mari societăţi comerciale, de producţie etc.?

Fireşte că şi aceşti pungaşi mărunţi trebuie pedepsiţi, dar UE aşteaptă pedepsirea marilor rechini, iar aceştia se află la guvernare, sfidează Europa şi propriul popor pentru că sînt parte decizională a procesului de integrare europeană. Integrarea europeană a ţării şi reforma sistemului de Justiţie se va afla cu adevărat pe muchie de cuţit după alegerile din Noiembrie. Atunci vom afla dacă am meritat tot ajutorul colosal oferit de UE acestei ţări. Pînă atunci, însă, Efrim şi colegii săi de la guvernare trebuie să-i creadă pe unii diplomaţi experimentaţi care au constatat că, din perspectivele Justiţiei şi corupţiei generalizate, R. Moldova este cu mult în urma unor state africane înapoiate sau dictatoriale.