Puțini știu că atunci cînd vorbim despre localitatea Baia vorbim, de fapt, despre cea dintîi capitală a Țării Moldovei. Actualmente nu mai este nimic mai mult decît un modest sătuc din județul Suceava, în care doar unele monumente religioase care au rezistat grozăviei timpului vin să ne mai amintească de fala de altădată a acestei localități. Apucînd pe niște cărărui cotite de la Fălticeni la vale, mai urci un deal gîrbovit și iată că ți se deschide ochilor minunata panoramă asupra întregii văi a rîului Moldova.

Pe undeva pe sub coroanele verzi ale copacilor seculari stau pitite căsuțele gospodarilor, strănepoților celora care cîndva erau locuitorii fostei capitale moldovenești. Primii locuitori stabiliți aici au fost sașii din Transilvania, care au trecut munții cam pe la începutul secolului al XIII-lea și au întemeiat în valea rîului Moldova localitatea Moldvabanya (maghiară), ceea ce s-ar traducere drept Mina Moldovei), sau așa cum ne-o atestă documentele latinești: Civitas Moldaviae.

În scurt timp, ea a devenit un important centru comercial, religios și administrativ. Documentele timpului au fost extrem de generoase în referințele adresate celei mai vechi capitale a Moldovei medievale. Drept exemplu, vom invoca un document istoric emis la marile curți împărătești ale timpului, în anul 1339, în care se vorbește despre localitatea Baia ca fiind "cel mai mare oraș de la Est de Carpați". Pecetea cetății reprezenta un cerb în ale cărui coarne era răstignit Iisus Hristos cu inscripția: "Sigiliul orașului Moldavia, capitala Țării Moldovenești"

În anul 1359, Tîrgul Moldovei a dat numele său întregului teritoriu al țării, care în timpul domniei lui Bogdan I Voievod (1359–1365) devine un stat feudal independent. Urmașii dinastiei nu au păstrat tradiția și din anumite rațiuni au tot schimbat capitala dinastică. Astfel, pe timpul lui Lațcu-Vodă (1365-1373), capitala Țării Moldovei s-a mutat la Siret, iar în anul 1388, Petru Mușat (1375-1391) stabilește orașul de reședință la Suceava, ca mai tîrziu, în anul 1564, Alexandru Lăpușneanu să transfere capitala la Iași.

Baia nu a fost doar prima cetate de scaun a Moldovei, lucru confirmat prin actele cancelariei lui Ludovic de Anjou, ci şi un centru religios foarte important. Prin urmare, aici au fost construite o serie de importante lăcașe de cult. În anul 1410, în fosta capitală a fost înălțată prima Catedrală Romano-Catolică cu hramul Sfînta Maria. Ea a fost zidită de către domnitorul Alexandru cel Bun întru pomenirea răposatei sale soții Margareta. Margareta era fiica principelui Transilvaniei. Ea a întemeiat mănăstirea franciscană din Bacău. Actualmente nu au mai rămas decît niște ruine din impresionantul edificiu religios.

Căsătorindu-se cu cea de-a treia soție pe nume Ringalia, fiica lui Vladislav Iagello, Alexandru cel Bun a ales Baia în calitate de reședință episcopală. Astfel, în anul 1420, la Baia a fost întemeiată Episcopia Catolică. Într-o scrisoare din anul 1646, adresată Papei de la Roma, episcopul catolic relata despre credincioșii din Baia care frecventează cu regularitate biserica Mariei ca fiind “cea mai frumoasă catedrală din toată Moldova”. Amintitul mai-sus edificiu nu este singurul supraviețuitor timpurilor din fosta primă capitală a Moldovei.

În afară de ruinele ce amintesc de ctitoria lui Alexandru cel Bun, înălțată în stil gotic, în partea de Nord a localității Baia, pînă astăzi tronează falnic împrejurimile un important edificiu istoric ortodox – vestita Biserica Albă. Biserica nu a fost zugrăvită în fresce, dar a fost simplu văruită. Se presupune că a fost astfel botezată în popor deoarece ea nu a fost zugrăvită niciodată. (va urma)

Diana EŢCO, doctor în istorie