Feţele multiple ale emigraţiei

Autor: Mihai CONŢIU

Afirmam în prima parte a acestui articol faptul că moldovenii sunt imigranţi atipici în comparaţie cu „imigrantul de tip clasic”. Trebuie totuşi să reţinem meritul pe care îl au în contribuţia pe care o aduc ţării prin remitenţele lor (banii cîştigaţi din greu la munci în străinătate), numai că, prin contrast, acest lucru accentuează sau definesc statul R. Moldova ca fiind extrem de slab. Nu falimentar cum declară iresponsabil „gînditorul” Mircea Druc de la Bucureşti! Care crede că şi statul ucrainean este la fel de falimentar.

Aflaţi în Occident sau în Rusia, imigranţii moldoveni de acolo îşi reduc dimensiunile acelui „acasă” a lor în genţile cu bucate specifice moldoveneşti pe care cei de aici li le expediază cu regularitate la ocazii deosebite. Fără a avea intenţia de a-i ofensa, constat că ei îşi transferă şi poartă cu ei ruralismul de aici pînă şi în metropole ca Paris, Londra, Amsterdam, Roma, Madrid etc., la fel cum li se întîmplă şi multor „elite” semi-urbanizate de la Chişinău. Înţelegm, nu au bani pentru restaurantele europene...

Cu excepţia „creierilor” moldovenilor care lucrează în companii de elită, marea masă medie sau submedie a imigranţilor moldoveni nu se integrează autentic deloc în ţările de adopţie. Deveniţi pseudo-occidentali, atunci cînd revin, pentru scurt timp, în ţară, arată şi pentru cei din partea locului la fel de exotici cum sunt pentru occidentali, iar aici este vorba despre estetica reprezentării lor sociale.

În ei se găseşte un amestec bizar format dintr-o bunăstare materială forţată şi o aroganţă rudimentară lipsită de o elevaţie medie firească. Fostul emigrant moldovean, acum imigrant, la modul general vorbind, nu investeşte în ceva lucrativ aici decît rareori, ci îşi cumpără un inutil apartament pretenţios în Chişinău şi, neapărat, o maşină luxoasă. Şi, vorba bancului, moare de foame întreţinîndu-şi Mercedesul.

 Iarăşi nu este el de vină, ci politicianul de acasă, care l-a părăsit şi alungat din ţară în urmă cu 22 de ani şi care acum a devenit şi el cu mult mai arogant şi inabordabil, căruia el, fostul emigrant, ajunge să dorească să-i semene. Să-i semene mediului corupt pe care acelaşi politician l-a creat!

La ce şi pentru ce să se mai întoarcă în ţară? În ce să investească fără teamă? Cine-l aşteaptă dacă nici „creierele” moldoveneşti din Occident nu sunt căutate, ofertate de către puternicii zilei? A încercat acest lucru premierul Vlad Filat, dar s-a izbit de încrîncenarea sălbatică a unor politicieni rudimentari ca Mihai Ghimpu, Dumitru Diacov, Plahotniuc, Lupu şi alţi cormani.  Să ne amintim de opoziţia faţă de propunerea candidaturii doamnei Veronica Bacalu la funcţia de şef al statului, dar şi de atacurile la care este supusă Maia Sandu, ministrul Educaţiei! Au prea multă educaţie şi pregătire profesională în Occident pentru gusturile unuia crescut şi educat pe uliţele noroioase ale satului Coloniţa!

Există proiecte finanţate de UE pentru a-i ajuta pe moldoveni să se repatrieze

UE, prin Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (IOM), finanţează o serie de proiecte şi programe privind gestionarea migraţiei. Prin acestea se urmăreşte motivarea unor largi categorii de imigranţi moldoveni ca să se întoarcă în R. Moldova, asigurîndu-li-se un loc de muncă, asistenţă pentru primirea şi reintegrarea celor reîntorşi sau readmişi, asistenţă pentru copii şi vîrstnici, consiliere şi asistenţă pentru deschiderea unor mici afaceri etc.

Astfel, proiectul „Consolidarea capacităţilor de gestionare a migraţiei în R. Moldova”, UE a alocat un buget de două milioane de euro. Un buget de 673.000 de euro este alocat programului „Consolidarea Gestionării Migraţiei şi a Cooperării cu privire la Readmisie în Europa de Est (MIGRECO). Perioada de implementare este cuprinsă între 2013-2015. Şi tot aşa!

Pe fondul crizei economice mondiale, ţinîndu-se seamă şi de condiţiile tot mai precare în care pot ajunge moldovenii imigranţi din ţările europene, UE finanţează astfel de proiecte/programe verificate deja care, în ultimă instanţă, sunt benefice dezvoltării întregii ţări. Întrucît acestea sunt derulate în parteneriat cu Guvernul R. Moldova, şansele de aplicare şi de reuşită au deja garanţii sporite. Rămîne de văzut dacă mentalitatea şi specificul naţional sunt pregătite pentru aşa ceva! (va urma)