Tehnocraţi, nu politruci

Autor: Mihai CONŢIU

Pe fundalul secret al bătăliei pentru funcţii în stat dintre „latifundiarii” majoritari ai politicii autohtone, ni se fortifică certitudinea că acestora nu prea le pasă de recomandările pertinente şi necesare făcute de către occidentali în perspectiva formării noii alianţe de guvernare pro-europeană. Paradoxal, dar, pînă la ora actuală, se vede că Vladimir Voronin înţelege mai bine decît Mihai Ghimpu necesitatea creării unei majorităţi pro-europene spre binele exclusiv al viitorului acestei ţări.

Într-un interviu acordat publicaţiei „Ziarul Naţional”, William H. Moser, ambasadorul SUA la Chişinău, îşi exprimă nişte opinii pe care politicienii noştri ar trebui să le ia în consideraţie din simplul motiv că acestea vizează interesul naţional al Moldovei. Iată doar cîteva din consideraţiile domniei sale:

„Republica Moldova trebuie să găsească cei mai buni candidaţi calificaţi, indiferent de afilierea politică. Moldova este într-un moment crucial, iar competenţa tehnică şi integritatea sînt calităţi mult mai valoroase pentru posturile-cheie din Guvern decît orice altceva.”

Tot Moser: „Noul Parlament şi Guvern trebuie să abordeze cu seriozitate reforma sectorului judiciar. Trebuie să se concentreze pe punerea în aplicare a Acordului de Asociere şi a Acordului Aprofundat şi Cuprinzător de Liber Schimb cu UE. Vor trebui să facă alegeri dificile privind sistemul bancar din R. Moldova". Şi în continuare: "…mai credem că liderii din R. Moldova trebuie să-şi dubleze eforturile pentru a implica toţi cetăţenii Moldovei şi să demonstreze angajamentul lor în colaborarea cu minorităţile şi în domeniul drepturilor omului. Aceasta include şi sarcina dificilă de a aborda serios conflictul prelungit cu Transnistria pentru realizarea unor progrese semnificative care ar duce la o soluţionare permanentă a problemei. Împiedicarea progresului în toate aceste aspecte este corupţia. Corupţia trebuie eradicată în toate sectoarele.”

Faţă de cele arătate mai sus, ne întrebăm: Ce se negociază cu adevărat la Chişinău prin sedii de partide şi restaurante bine ascunse – principiile expuse de oficialul american şi dorite şi de cei europeni sau funcţii cu orice preţ pentru partid, indiferent de calificările celor care urmează să le ocupe? Avem deja siguranţa că este vorba despre cele din urmă. În funcţiile cheie, aşa cum sînt conducerile de la Procuratură, CNA, CNI, SIS, MAI, Fisc şi instanţele de judecată, care sînt persoanele care ar avea competenţa tehnică şi integritatea cerută spre a fi nominalizate de către cele trei partide? Se impune sau nu exemplul Ucrainei?

Despre ce fel de reformă a sectorului judiciar putem vorbi atîta vreme cît Ministerul Justiţiei aparţine unui partid, iar Procuratura, CNA şi conducerile instanţelor de judecată, ca părţi componente ale sistemului de justiţie, sînt subordonate altui partid?

Cît priveşte colaborarea cu minorităţile şi în domeniul drepturilor omului, ar trebui să re-constatăm modul perfid în care politicienii, unii dintre ei, îşi bat joc efectiv de unele minorităţi naţionale, de viitorul lor efectiv. Ei enclavizează electoral aceste comunităţi, consolidîndu-le etnic de aşa manieră încît membrii acestor comunităţi sînt manipulaţi să spună că sînt ucraineni, ruşi, bulgari, găgăuzi etc., fără să le cultive apartenenţa cetăţenească la statul Republica Moldova. Exemple sînt cu duiumul, fiind suficient să-i numim pe unii ca Mihail Formuzal, Igor Dodon, Victor Şelin, aventurierul politic Renato Usatîi etc. demn de reţinut este faptul că Vladimir Voronin nu s-a înscris niciodată în această categorie. În concluzie, nu întîmplător oficialul american a invocat şi corupţia în acest context. Aici este vorba despre o corupţie cu mult mai criminală decît cea de tip clasic din domenii precum, de exemplu, cel economic.

Privitor la alegerile dificile privind sistemul bancar din Moldova, sugeram în chiar editorialul de ieri că şi la Banca Naţională a Moldovei (BNM) trebuie adus guvernator un reputat finanţist occidental. Anume de acolo pleacă tot lanţul coruptibil, iar asta din simplul şi vulgarul motiv că guvernatorul BNM „aparţine” unui partid politic, unui lider politic care are propriile-i interese în dictarea fluctuaţiilor bancare din ţară.

Ghimpu îşi netezeşte drumul spre o iresponsabilă şi stupidă Opoziţie

În editorialul de ieri, avansam ipoteza că Mihai Ghimpu şi al său PL riscă, din propriile-i trufii, obsesii după funcţii şi din analfabetism politic, să paraziteze Parlamentul încă patru ani cu acelaşi număr de deputaţi cu care a făcut-o pînă de curînd. Nesăbuinţa lui politică este „sublimă prin ignoranţa cu care o înveşmîntează”! Invocă, Ghimpu, o serie de valori europene, inexistente în ceea ce priveşte principiul negocierilor pentru formarea viitoarei alianţe de guvernare, doar spre a-şi justifica pretenţiile nefireşti în raport cu numărul de mandate de deputaţi pe care le deţine, dar şi cu care crede că îi va convinge pe susţinătorii lui ignoranţi de sinceritatea demersurilor pe care le face.

Ca să vedeţi pînă unde merge incultura lui politică şi setea nemăsurată de funcţii, iată ce declară într-un interviu acordat ziarului „Timpul”: „Noi trebuie să facem ca valorile europene să funcţioneze în RM, iar partajarea funcţiilor se va face mai tîrziu, pentru că poţi avea oameni buni, dar dacă ai un program prost, nu ajungi nicăieri. Şi dacă vom alege modelul european, atunci PLDM va alege primul şi una dintre cele trei instituţii principale în stat: Preşedinţia, Parlamentul sau Guvernul. Următoarea funcţie o va alege PD, iar nouă ne va reveni funcţia care rămîne. Ulterior, în aceeaşi ordine, fiecare partid îşi va alege pe rînd cîte o instituţie, minister.”

În goana lui după „vreau Puterea!”, Ghimpu vrea să împartă şi Preşedinţia. Cu alte cuvinte, preşedintele, care va fi ales în 2016, trebuie să fie liberal, al PL, nu al întregului popor – un preşedinte neutru şi neafiliat politic! Observaţi că vorbeşte despre „valori europene” în contextul în care vrea, de la egal la egal, să împartă toate funcţiile în stat, numai că aceleaşi valori europene prevăd depolitizarea totală a Procuraturii, CNA, CNI, SIS, MAI, Fisc, Consiliul Coordonator al Audiovizualului sau instanţele de judecată.

Ghimpu ştie foarte bine că europenii şi americanii nu doar că vor depolitizările amintite, dar, spre binele ţării, a păcii sociale, ar fi de acord cu o conlucrare strînsă a celor trei partide cu PCRM, mai cu seamă că liderii acestui partid şi-au manifestat disponibilitatea de a coopera cu partidele pro-europene şi de a participa şi la alegerea şefului statului în 2016. Ghimpu, însă, spune că nu este de acord cu o astfel de formulă din cauză că PCRM ar fi urmaşul fostului PCUS, punînd şi condiţia ca PCRM să renunţe la simbolurile sale tradiţionale – secera şi ciocanul. Bănuita labilitate psihică a lui Mihai Ghimpu îl împiedică să constate că occidentalilor puţin le pasă de existenţa acestor simboluri, mai ales că ele sînt purtate încă de partidele comuniste europene şi americane, pe ei interesîndu-i, cu prioritate, disponibilităţile PCRM de a contribui la pacea socială şi la consolidarea parcursului pro-european al ţării.

Că Ghimpu îşi netezeşte drumul spre o iresponsabilă şi stupidă Opoziţie, este confirmat şi de Dorin Chirtoacă, care, luni, 15 decembrie, în numele Partidului Liberal, a exclus schema de participare a PCRM la guvernare, spunînd: „Din punctul nostru de vedere, majoritatea parlamentară deja a fost anunţată - PLDM, PD şi PL. Aceasta este majoritatea care urmează să-şi asume guvernarea. Relaţiile cu opoziţia pot fi stabilite într-un cadru aparte. După ce va fi elaborat şi semnat Acordul de constituire a coaliţiei va fi clar cum trebuie să fie construite şi relaţiile cu opoziţia. Participarea PCRM la guvernare, din punctul nostru de vedere, nu este o ieşire din situaţie. Dimpotrivă, ar fi o compromitere a parcursului european.”

Tot Chirtoacă, în linia de familie şi partinică obsesivă faţă de funcţii, a mai spus: „Mai întîi se va stabili modelul de organizare a guvernării, şi mai apoi vor fi împărţite portofoliile. Trebuie să pornim de la reprezentarea proporţională la guvernare.”

Pretexte peste pretexte, care sînt invocate doar pentru că probabil la negocierile secrete care au loc nu există consens în privinţa distribuirii egale a funcţiilor între cele trei partide, ci în funcţie de reprezentativitatea parlamentară a fiecărui partid în parte. Cînd Chirtoacă a spus „reprezentarea proporţională”, se pare că a făcut o confuzie, că i-a luat-o gura pe dinainte.

Mai apoi, este vorba şi de invocata „participare a PCRM la guvernare” de către Chirtoacă. Problema este că PCRM, în primul rînd, şi-a anunţat disponibilitatea de a colabora cu aceste partide în condiţii rezonabile, nu să participe efectiv la guvernare. Ei nu participă efectiv la guvernare în condiţiile în care, de exemplu, li se repartizează Comisia Electorală Centrală, Curtea de Conturi sau Consiliul Coordonator al Audiovizualului, ci vor juca rolul de „sanitari politici” ai guvernanţilor.

Aşadar quo vadis Ghimpu?