„Dirk Schuebel şi-a luat adio de la Moldova”? Are toate motivele, dar n-o s-o facă!

Autor: Mihai CONŢIU

Zilele trecut, nu contează unde, am citit o ştire cu titlul „Dirk Schuebel şi-a luat adio de la Moldova”. Dincolo de amatorismul acestei formulări, ne întrebăm: Are sau nu motive domnul Dirk Schuebel să-şi adio de la Moldova? Încercăm, şi noi, prin deducţii logice, să răspundem: Fireşte că, mai simplu vorbind, domnul Dirk Schuebel ar avea suficiente motive să-şi ia adio de la o ţară în care mitocănia are reprezentare parlamentară, dar nu o s-o facă aşa cum prezumă autorii unor astfel de ştiri!

Excelenţa sa, domnul ambasador Dirk Schuebel a fost şeful Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova, în mandatul diplomatic cuprins între luna Noiembrie 2009 şi 4 Aprilie 2013. 

Ca un „amănunt semnificativ”, domnul ambasador Dirk Schuebel şi-a „încheiat” acest capitol al carierei sale diplomatice printr-o recepţie organizată la Ambasada României din Chişinău. Am pus în ghilimele formularea „amănunt semnificativ” deoarece: a) domnia sa provine din Germania de Est, fosta Republică Democrată a Germaniei; b) este promotorul instinctual al valorilor democratice europene; c) din considerente neimputabile, este firesc să fie „partizanul nedeclarat” al unui anumit „curent unionist pro-român”, dat fiind trecutul divizatelor Germanii, de Vest şi de Est, de pînă la 1989. Ţinînd seamă fie şi de aceste chestiuni, faptul că şi-a organizat recepţia de încheiere a misiunii diplomatice în R. Moldova la Ambasada României din Chişinău poate avea încărcături simbolice şi vag emoţionale. Doar atît, iar asta spre binele ambelor ţări!

Ce nu ştie sau omite diplomatic domnul ambasador Dirk Schuebel?

R. Moldova şi România nu pot fi similare cu fostele RFG şi RDG. În fostele RFG şi RDG au trăit şi vieţuiesc nemţi, nu români sau moldoveni! Acolo, în actuala Germanie, oamenii MUNCESC din necesitate instinctuală, gîndesc în virtutea unei alte geneze istorice şi culturale.

Filosoful german, dacă este să ne referim doar la acest aspect, nu poate fi comparat cu cel român sau moldovean, iar asta din simplul motiv că acesta din urmă l-a avut drept model pe neamţ. Pînă şi pe poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, „îl datorăm” filosofiei germane. Conştiinţa civică, cultul muncii, Goethe, Kant, Schopenhauer, Heine, Hölderlin etc. nu-s de nasul nostru. Am furat de la nemţi doar cît să avem pretextul de a teoretiza, de „a poetiza”,  dar nu şi să fim oneşti, să nu furăm, să muncim şi să renaştem din propria cenuşă.

Românii şi moldovenii, ca naţiuni, şi-au făcut un model cultural naţional din hoţia la nivel înalt, din „aflatul în treabă”, din alcoolism ca pretext pentru ratare din cauza unei impotenţe predestinate, din „răspunderea altora pentru eşecurile noastre” şi tot aşa.

Ştiu prea bine că nici un diplomat străin nu are posibilităţi ca să cunoască problemele reale din R. Moldova. Cum să ai astfel de pretenţii atîta timp cît nici România, ca stat „cointeresat”,  nu le cunoaşte?

Oricît ne-am „martiriza” sau ne-am „însufleţi patriotic”, genetica umană a ultimilor 200 de ani a fundamentat o diferenţă greu revizuibilă dinte moldovenii Republicii Moldova şi români, inclusiv dintre cei de aici şi moldovenii din regiunea moldovenească din România. Este de la sine înţeles că atunci cînd fac aceste afirmaţii mă gîndesc la comuniunea lingvistică, la fragmentele istorice comune sau la incertele filiaţii intelectuale.

Am ferma convingere că politicienii români, nu România reală, şi activiştii pro-românismului de aici au înşelat şi continuă să inducă în eroare UE şi SUA în privinţa adevărurilor privind dreptul tutelar al României asupra R. Moldova, ca, de altfel, şi cel al Rusiei!

Nemţii din cele două Germanii unite nu pot fi comparaţi cu  românii şi moldovenii. Românii şi moldovenii pot fi îngemănaţi doar prin beteşugurile sugerate ceva mai sus, dar albia istorică în care au evoluat separat îi deosebeşte fundamental, atît de mult încît comuniunea lingvistică devine futilă şi superfluă. (De prisos, băi!) Să cheme cineva „un om” din Cosmos să viziteze cele două ţări şi o să confirme afirmaţiile mele! Eu, din interes, am reuşit să chem doar americani, australieni coreeni, africani şi chinezi, care mi-au dat dreptate.

Diplomaţia, însă, ştiu prea bine că este altceva, iar oportunităţile euro-atlantice anulează din start concluziile unui biet publicist, indiferent de realismul lor.

În loc de onoruri de stat, blasfemii!

"Avînd în vedere că dl ambasador Dirk Schuebel şi-a încheiat misiunea în Republica Moldova, am dori să-i urăm drum bun şi am dori ca acest diplomat să fie declarat persona non grata în Republica Moldova pentru toate acţiunile sale care au prejudiciat statul nostru, pentru toate granturile şi fondurile europene furate împreună cu actuala guvernare", a avut nesimţirea să scuipe aceste vorbe Grigore Petrenco. Acum înţelegeţi în ce fundătură primitivă vrea să ducă R. Moldova PCRM?

Dirk Schuebel, poate mai mult decît orice diplomat european, a înţeles cît de mult şi cum să ajute R. Moldova, iar asta în cele mai controversate, zbuciumate condiţii de după 8 ani de guvernare comunistă. Bineînţeles că nu pot fi aruncaţi la groapa cu gunoi a istoriei cei 8 ani de putere absolută arbitraţi de Vladimir Voronin. Dar acum constatăm că tocmai ei, comuniştii, sunt cei care demonstrează că nu le-a păsat de acest popor, că tot ceea ce au făcut a fost în folosul „camarilei lui Voronin”. Reţineţi că aceste blasfemii anti-europene, împotriva civilizării acestei ţări, în fond, vin tocmai din partea partidului care a iniţiat procesul de integrare europeană a R. Moldova!

Mandatul diplomatic al d-lui Dirk Schuebel a fost unul dintre cele mai grele cu putinţă. Acesta a fost nevoit „să gestioneze diplomatic” cea mai controversată guvernare posibilă în raport cu UE. Este suficient să amintim sfidarea instituţiilor europene de către interimarul Ghimpu, eforturile ulterioare de reparare a imaginii externe a ţării prin contribuţia vizibilă a Guvernului Filat şi a lui Iurie Leancă în calitate de ministru de Externe, răzbunarea lui Ghimpu pentru aceste reuşite prin demiterea lui Filat – o acţiune de sabotaj extrem de bine chibzuită şi insuficient studiată şi dezvăluită –, criza alegerii şefului statului etc.

Problema este la PCRM, adică la Voronin, căci el este partidul! Se laudă, comuniştii, pe drept, că au demarat procedurile de integrare europeană a ţării, dar golanii imunitari din PCRM îi înjură ca la uşa cortului pe tocmai acei demnitari europeni, Dirk Schuebel, în speţă, care au depus cele mai remarcabile eforturi ca să ajute şi să cosmetizeze imaginea R. Moldova în cele mai dificile momente ale tranziţiei de la guvernarea absolutistă a PCRM la cea haotică, greu controlabilă a guvernaţilor de după anul 2009.

În loc de onoruri de stat, Dirk Schuebel a ajuns să recepţioneze şi înjurăturile de talciok ale unor ţopîrlani (bădărani, grobieni) comunişti!

Alegeţi vinovaţii!

Voronin, în 8 ani, a făcut cîte ceva, iar asta în sensul unei oarecari stabilităţi sociale şi, reţineţi, în cel al respectării angajamentelor luate faţă de UE. În 2009, PCRM a pierdut Puterea şi a trecut în Opoziţie. Fosta Opoziţie a ajuns la Putere. A făcut cîte ceva, adică a reuşit, aşa cum sugeram mai sus, să repare, în plan diplomatic, tot ceea ce terfelise Ghimpu. Actuala guvernare a ratat însă şansa depolitizării unor instituţii fundamentale ale statului, preluînd algoritmic metodele comuniştilor. Cum Voronin nu a luat nimic de la predecesorii săi, aşa nici actualii guvernaţi „nu au escrocat” nimic pozitiv din guvernarea comunistă. Aşa-i de cînd lumea!

Cu toate plusurile şi minusurile foştilor şi actualilor guvernanţi, un lucru este clar: PCRM şi „gruparea Ghimpu” au demonstrat, fiecare prin metodele lor specifice sau în conformitate cu sarcinile ce le-au fost impuse din exterior, că sunt două forţe politice antinaţionale; PLDM, PD şi „gruparea Hadîrcă”, indiferent de nuanţările lor identitare în plan politic sau de interese de partid, au înţeles că interesul naţional al ţării se numeşte „integrarea europeană”, nu altminteri!

...Dar de ce să ne mai mire primitivismul comuniştilor

atîta timptimp cît bătăuşul deputat Iurie Muntean, crezînd că astfel îi va face pe plac lui Voronin,  s-a supărat ca văcarul pe sat că, la Chişinău, Partidul Popular European (PPE) a organizat cea de a III-a ediţie a Summit-ului liderilor Parteneriatului Estic. „Vorbind din pumni”, el a spus că membrii PPE sunt nişte “nenorociţi”: „Insistăm să respectăm regimul de lucru săptămîna viitoare. (…) Cine sunt aceşti nenorociţi care trebuie să vină?”, a spus, gata să-i ia la bătaie pe toţi, Muntean.

Acum, ca să nu credeţi că fac abuz de subiectivism, vă redau şi constatările făcute de către jurnalistul Victor Nichituş faţă de situaţia dată:

„Cine sunt de fapt aceşti “nenorociţi” care au venit la 11 Iulie, la cel de-al treilea Summit al Partidul Popular European al şefilor de stat şi de guvern din cadrul Parteneriatul Estic? La summit-ul găzduit de preşedintele Partidului Popular European, Wilfried Martens, şi preşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova, Vlad Filat, au fost prezenţi preşedintele Georgiei, Mihail Saakasvili (preşedintele Partidului Mişcarea Naţională Unită), şi preşedintele Armeniei, Serzh Sargsyan (Preşedintele Partidului Republican).

Pentru a înţelege dimensiunea politică şi istorică a Partidului Popular European, ar trebui de reamintit că această familie politică europeană este urmaşa unor mari oameni de stat europeni: Adenauer şi de Gaulle, care, împreună cu Robert Schumann, au pus bazele Uniunii Europene. Putem  afirma că popularii europeni se află la originea Uniunii Europene. Toate marile figuri fondatoare ale UE au făcut parte din PPE sau au fost precursori creştin-democraţi ai acestuia, de la Schuman şi Adenauer, trecînd prin De Gasperi şi pînă la Helmut Kohl, toţi au fost în PPE, promovînd federalismul european şi împăcarea franco-germană, iar acest lucru se întîmpla într-o vreme în care mulţi socialişti mai flirtau cu euro-comunismul şi cu Moscova.

Trebuie să amintim că Partidul Popular European deţine 16 dintre cei 27 de şefi de stat sau de guvern care participă la Consiliul European. Aceştia 16  participă la summit-ul PPE care pregăteşte de fapt Consiliul European.

Consiliul European este format din liderii de stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii, preşedintele Comisiei Europene şi preşedintele Consiliului European, actualmente Herman Van Rompuy. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton, participă de asemenea la întruniri fără a avea însă drept de vot.

Deşi Consiliul European nu are nici o putere legislativă oficială, în temeiul Tratatului de la Lisabona, acesta este învestit cu definirea "direcţiilor şi priorităţilor politicilor generale" ale Uniunii Europene. Este organismul strategic al Uniunii (cel care rezolva crizele), acţionînd ca o preşedinţie colectivă a UE.

Cei despre care domnul Muntean a afirmat că sunt într-o situaţie vrednică de plîns, aceşti “nenorociţi”, în Uniunea Europeană deţin absolut toată puterea , iar şeful lor tocmai a fost la Chişinău pentru a da moldovenilor speranţă.”

Se mai poate adăuga ceva? Bineînţeles că da! Doar vorbe grele! Foarte grele!

Dirk Schuebel a fost o emblemă europeană

pentru Republica Moldova, căci de aceea, în urmă cu mai mult timp, scriam că şeful Delegaţiei Uniunii Europene trebuia astfel mediatizat încît numele domniei sale să fie la fel de comun ca cele ale preşedintelui ţării, primului ministru sau cel al lui Vladimir Putin. În schimb, am preferat mediatizarea în exces a lui Voronin pînă într-acolo încît, în unele sate, mulţi moldoveni cred că încă mai este preşedintele ţării..., am făcut „embleme mediatice” din Petrenco, Ghimpu, Iurie Muntean, Reşetnicov, Valeriu Munteanu sau Tkaciuk...

 În ceea ce priveşte mediatizarea pozitivă a unor lideri comunişti, maestru absolut al perversiunii scîrbavnice este Igor Boţan, comentator politic şi „analistul a tot ceea ce i se propune” într-o dezbatere.

Boţan nu ascunde faptul că este de-a dreptul fermecat de „intelectualul profund” Mark Tkaciuk, pe care-l iubeşte atît de mult încît l-ar fi numit prim-ministru dacă el ar fi fost şeful statului. Dragostea lui Igor Boţan faţă de Tkaciuk presupune un complex extrem de periculos şi pervers de profunzimi, iar asta în contextul „dragostei faţă de moldoveni” a lui Tkaciuk. Şi cînd te gîndeşti că acest om, Igor Boţan, „este născocit”, trăieşte şi se reformulează în spaţiul public şi în presupusa societate civilă graţie unor proiecte şi fonduri occidentale...!

S-a ajuns pînă acolo cu aberaţia de libertate şi „de scenarită absurdă”, iar asta în anul de graţie 2013, încît se discută sau se speculează varianta cinică prin care „insul deputat” Grigore Petrenco ar putea sau ar dori să fie chiar şi ministru de Externe al R. Moldova. Vă daţi seama în ce grotă a gîndirii am ajuns?

„Individul imunitar politico-mediatic” Petrenco, cerînd ca domnul Dirk Schuebel să fie declarat persona non grata pe teritoriu R. Moldova, somează, de fapt, ca UE şi întreaga lume civilizată să fie declarate persona non grata în această ţară! Credeţi că a făcut acest lucru de capul lui? Fireşte că nu! Atunci te întrebi: Unde o fi înţelepciunea şi dragostea/grija faţă de acest popor a d-lui Voronin?

Parlamentarii moldoveni au plecat de-a buşilea în vacanţă din cauză că au obosit de atîtea bătăi, furtişaguri, chiul şi demagogii, iar bădăranii de comunişti vor pleca prin cele mai luxoase staţiuni ale lumii „ca să mediteze la soarta celor mulţi” (mulşi, de ei!).

Ţinînd seamă de toate aceste lucruri, de faptul că, pentru comunistul Muntean, membrii PPE sunt nişte “nenorociţi”, că Petrenco cere ca Dirk Schuebel să fie declarat persona non grata pe teritoriu R. Moldova, ne întrebăm: Dar ce mai caută aceştia, în calitate de deputaţi, prin instituţiile UE de la Bruxelles şi prin celelalte capitalele europene? De ce, dacă sunt bărbaţi cu onoare în universul lor închistat, nu se autodeclară ca fiind persona non grata pentru întreg spaţiul civilizat al lumii occidentale? Ce-ar fi ca, prin absurd, UE să coboare la nivelul lor comportamental, sub aspect politic, să-i declare pe deputaţii Grigore Petrenco şi Iurie Muntean persona non grata în spaţiul UE pentru grave injurii şi ofense aduse acestui organism continental?

Înainte de a pune punct acestui deja prea lung articol, îmi permit să cred Dirk Schuebel nu şi-a luat adio de la Republica Moldova decît din perspectivele diplomatice cu care a fost investit aici. Dirk Schuebel, ca esenţă a unei civilizaţii reprezentată de UE, rămîne ca un simbol în istoria devenirii noastre europene. Simbolic, plecarea domniei sale de la post echivalează cu o permanentă revenire a valorilor europene în esenţa existenţei noastre pînă cînd vom fi capabili să le înţelegem şi să ni le asumăm, pînă cînd comuniştii de tipul celor amintiţi sau liberali frauduloşi ca Ghimpu nu-şi vor mai găsi rostul nici în cele mai insalubre debarale ale istoriei acestui neam!