UE are un proiect pentru R. Moldova, care-i proiectul României?

Autor: Mihai CONŢIU

Un adevărat jurnalist profesionist ştie prea bine că există numeroase subiecte pe care nu trebuie să le abordeze atunci cînd nu este suficient de documentat, cînd îl depăşesc total ori cînd nu are acces la informaţii sensibile ce ţin de marile jocuri geo-politice sau geo-strategice. Nu se poate spune acelaşi lucru şi despre ziaristul moldovean Constantin Tănase, patronul săptămînalului „Timpul”, care se închipuie un fel de maestru sau părinte al jurnalisticii locale, dar şi un atotştiutor a tot ce mişcă în R. Moldova, România, Rusia sau UE. Asta nu ar fi nimic, dar se mai şi pretinde a fi un democrat autentic şi pro-occidental. Faptele sale publicistice, însă, spun cu totul altceva.

Săptămîna trecută, în ziua de 13 Decembrie, site-ul ziarului său a găzduit două materiale publicistice care pe noi, jurnaliştii mai informaţi, nu ne mai miră, dar avem obligaţia profesională să informăm cititorii despre jocul duplicitar şi anti-european practicat de patronul „Timpului”. Primul articol, semnat „Timpul.md”, este un atac extrem de perfid la adresa ambasadorului Germaniei la Chişinău, Matthias Meyer, dar şi a ţării pe care o reprezintă. Articolul în cauză, care se vrea a fi o replică la nişte declaraţii ale ambasadorului german, este intitulat bombastic astfel: „AMBASADORUL GERMANIEI DIN RM se implică în PROBLEMELE interne ale ROMÂNILOR şi susţine consecinţele pactului "Molotov - Ribbentrop" şi ale ocupaţiei Sovietice”.

Ce a declarat dl ambasador Matthias Meyer

În timpul emisiunii „Politica” de la TV7, vorbindu-se despre virtualitatea unirii Moldovei cu România, în special declaraţiile şocante ale lui Traian Băsescu, printre altele, Excelenţa Sa, dl Matthias Meyer, a spus: „Noi îi respectăm pe toţi preşedinţii ţărilor membre ale Uniunii Europene şi fiecare poate să aibă propria părere. Noi vedem Republica Moldova ca stat aparte. Un stat care este un subiect al dreptului internaţional. Un stat care se află pe drum spre Europa. Şi sperăm că va ajunge membru al Uniunii Europene. Şi această cale merge direct spre Europa. Pentru aceasta nu aveţi nevoie de altcineva. Sunteţi cu toţii bineveniţi la noi. Această discuţie nu trebuie să fie acum. Aş numi această discuţie ca o furtună într-un pahar cu apă. Prin urmare, acestui subiect nu i-aş da o valoare prea mare acum. Nu trebuie să vă îngrijoraţi, în Germania nimeni nu s-a gîndit la aşa ceva. Pentru noi acest lucru nici nu se discută. Nu este o discuţie acest subiect.”

Venind vorba despre Guvernul moldovean şi ţară, în general, ambasadorul a spus clar că Europa îşi doreşte ca în Republica Moldova să existe credibilitate:

„În Moldova este un Guvern pro-european. Dar, noi îl vom testa dacă într-adevăr este unul european. Vom vedea dacă obligaţiile pe care şi le-a asumat în diferite domenii vor ajunge să fie implementate. Noi vrem să aducem valorile Europei şi în Republica Moldova. Pentru aceasta este nevoie ca oamenii să vadă că în societate are loc o schimbare care merge în direcţia Europei. Este mult de lucru şi este vorba de credibilitate. Orice ţară care are tangenţe cu Europa trebuie să fie credibilă. Oamenii văd ce este credibil şi ce nu este credibil. Noi europenii vrem să rămînem credibili şi vrem ca şi în Moldova să existe credibilitatea.

„Suntem aici pentru ţară, nu pentru Guvern. Vrem ca oamenii să creadă că în Europa există un viitor mai bun: drepturile minorităţilor, drepturile cetăţenilor. Europa este un model pentru o Moldovă modernă.”

Cum a reacţionat „Timpul”

Începînd cu titlul din „Timpul”, intitulat „AMBASADORUL GERMANIEI DIN RM se implică în PROBLEMELE interne ale ROMÂNILOR şi susţine consecinţele pactului "Molotov - Ribbentrop" şi ale ocupaţiei Sovietice”, Tănase, la modul cel mai direct cu putinţă, îl acuză pe ambasadorul german că ar susţine consecinţele Pactului "Molotov - Ribbentrop" şi ale ocupaţiei Sovietice şi că se amestecă în problemele interne ale românilor. Acuzaţiile din acest titlu sunt extrem de grave. Tănase şi unioniştii inconştienţi de aici habar nu au ce precedent periculos pentru Europa ar fi revizuirea Pactului "Molotov - Ribbentrop" în termenii doriţi de ei.

Revizuirea graniţelor într-o Europă oricum unită este imposibilă din cauza unei realităţi logice. Nici pe departe nu poate fi vorba despre o similitudine între cele două foste Germanii şi România cu R. Moldova. Inconştienţa acestor activişti moldoveni pro-români este de-a dreptul criminală numai dacă ne gîndim la faptul că nu-s capabili să înţeleagă şi să fie mai mult decît satisfăcuţi că au o ţară şi şi-au dobîndit grafia latină. De o bună bucată de vreme sunt puternic stimulaţi şi de delirul unionist ipocrit al lui Traian Băsescu, dar s-ar putea să fie prea tîrziu cînd vor constata că preşedintele român s-a folosit de ei ca de nişte slugi ignorante.

Vorbind despre dorinţa lor de lichidare totală a consecinţelor Pactului "Molotov - Ribbentrop" , nu o să merg mai departe, fiind suficient să ne întrebăm retoric: Ce facem atunci cu Basarabia de Sud şi Bucovina de Nord, aflate în componenţa Ucrainei, dar care, istoric, nu au aparţinut acestei ţări? Am suficiente motive să cred că unioniştii moldoveni, cu sau fără ştiinţa lor, sunt puternic stimulaţi de servicii secrete ostile României.

Anularea consecinţelor Pactului "Molotov - Ribbentrop", iar asta în termenii doriţi de ei, nu este nimic altceva decît un preludiu la radicalizarea dorinţei ungurilor de a fi denunţat Tratatul de la Trianon şi anexarea Transilvaniei româneşti la Ungaria. Ştim prea bine problemele grave cu care se confruntă România în acest sens încă din Martie 1990. Atunci suntem îndreptăţiţi să întrebăm: În interesul cui cer unioniştii moldoveni alipirea R. Moldova la România?

Există subiecte tabu, chiar dacă dreptul internaţional, în spiritul şi litera lui, prin Tribunalul Penal Internaţional de la Haga, ar putea decide, de exemplu, că provincia Crimeea din Ucraina aparţine de drept Rusiei, că Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud aparţin de drept României, iar astfel de exemple găsim în toată Europa.

Dar să revenim la furia „Timpului”!

Deranjat teribil de spusele d-lui Matthias Meyer, pentru ca să se sugereze o anumită complicitate rusească, autorul articolului notează următoarele: „Declaraţia a fost făcută în cadrul emisiunii „Politica” de la TV7, ce retransmite postul de televiziune rusesc NTV, care este deţinut de compania monopolistă Gazprom.” Aşadar, cititorii ar trebui să înţeleagă faptul că dl Matthias Meyer s-a dus în emisiune la acest post de televiziune doar pentru că este vorba despre o companie rusească ce stă în spatele lui.

Dorind, chipurile, să-i arate obrazul ambasadorului Germaniei, autorul, tendenţios şi rupt total de realitate, mai notează următoarele inutilităţi sugestive: „Reamintim cititorilor că Germania a fost divizată în două de sovietici timp de 29 de ani, iar cînd oamenii din cele două state au decis că vor să se unească, NIMIC NU I-A PUTUT OPRI.” Cu alte cuvinte, vrea să spună: „Bine, frate, voi v-aţi unit, de ce nu ne lăsaţi să ne unim şi noi?”

Mergînd cu manipularea mai departe, în ziarul lui Tănase se mai scrie: „Totodată, Germania este una din ţările care e cea mai dependentă din UE de gaz rusesc, iar la negocierea contractelor cu Gazprom conducerea ţării nu a ţinut cont de interesele Uniunii Europene. Pactul Ribbentrop-Molotov, despre care domnul Mayer afirmă că nu se discută, a fost pus la cale de Adolf Hitler si I. V. Stalin. Amintim cititorilor că în anul 2012 a apărut o informaţie despre un pact secret semnat la Geneva de Angela Merkel şi Vladimir Putin ce ar viza şi Republica Moldova.”

Vedeţi ce lecţii a ajuns C-tin Tănase să-i dea unui ambasador, unui diplomat care, în plus, mai este şi jurist ca formaţie profesională?!

Afirmaţiile din „Timpul” sunt cu mult mai serioase decît par la o primă vedere, dar şi excelează prin ignoranţă. Autorul scrie că „Germania este una din ţările care e cea mai dependentă din UE de gazele ruseşti, iar la negocierea contractelor cu Gazprom conducerea ţării nu a ţinut cont de interesele Uniunii Europene”, dar, din rea intenţie, nu se gîndeşte la o serie de lucruri demne de luat în seamă.

Economia Germaniei este cea mai puternică de pe continentul nostru, motiv pentru care, pe bună dreptate, este considerată şi locomotiva UE. R. Moldova datorează enorm Germaniei, iar aici nu credem că mai este cazul să intrăm în detalii. La puterea economică de care dispune, Germania îşi poate permite să cumpere gaze de unde vrea. Este un amatorism jurnalistic cras să afirmi că Germania depinde de gazele ruseşti, fără să se ia în calcul cît depinde economic Rusia de Germania. Dar de ce să nu ne gîndim că Germania vrea în mod special să cumpere gaze doar de la ruşi? În cazul Germaniei, nu se poate vorbi de o dependenţă aşa cum este dependenţa R. Moldova. Este absurd să le pui pe picior de egalitate în contextul definiţiei „dependenţei”!

Nu credem că merită să mai comentăm indecenţa, lipsa de politeţe elementară şi mojicia prin care se sugerează că ambasadorul german, cancelarul Angela Merkel şi chiar Putin ar fi continuatorii lui Hitler şi Stalin.

Este bine-cunoscută pasiunea lui C-tin Tănase pentru delaţiuni publice, stil la care nu a renunţat nici autorul articolului aflat în discuţie. În acest context, se atrage atenţia ambasadelor străine de la Chişinău cu privire la pretinsul amestec d-lui Matthias Meyer în „treburile interne ale românilor” şi imaginara „susţinere a consecinţelor Pactului "Molotov - Ribbentrop".

Citînd din Declaraţia de Independenţă, este notat: „Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul fără nici un amestec din afară,în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale.” Păi nu în conformitate cu acest principii s-a exprimat şi ambasadorul german? Doar în contextul acestora suntem atît de mult ajutaţi de Germania, UE şi SUA!

„Timpul” îl acuză pe ambasador şi astfel: „Deşi domnul Mayer afirmă că RM este un subiect al dreptului internaţional, nu am putut observa nici o reacţie oficială a ţării pe care o reprezintă la ocuparea R. Moldova de către armata a 14-a a Federaţiei Ruse, la susţinerea teroriştilor de către grupările finanţate de F. Rusă sau o reacţie la încălcările flagrante ale drepturilor şi libertăţilor omului la care se dedau aşa numiţii "gardieni" din închisorile "şevciukiste".

Manipulare, rea-intenţie, ignoranţă şi populism patriotard ieftin! Cît de neghiob poate fi cineva ca să nu înţeleagă că Germania este, în primul rînd, UE. Este bine-cunoscut rolul Germaniei şi al UE în consolidarea încrederii între cele două maluri ale Nistrului. Este bine-cunoscut rolul unui alt diplomat al Germaniei, dl Dirk Schuebel, în calitate a fost şef al Delegaţiei UE la Chişinău, în consolidarea încrederii amintite, în investiţiile europene făcute în zona transnistreană, dar mai ales în parafarea Acordurilor de asociere cu UE.

În contextul acuzator scris în ziarul „Timpul”, amintim că, în ceea ce priveşte diferendul dintre Chişinău şi Tiraspol, există formatul de negocieri 5+2, la care participă Chişinăul şi Tiraspolul, ca părţi aflate în conflict, Rusia, Ucraina şi OSCE ca mediatori, iar Statele Unite şi Uniunea Europeană au statut de observatori.

Rolul familiei Tănase şi cel al lui Dan Dungaciu

În aceeaşi zi de 13 decembrie, C-tin Tănase publică un interviu cu Dan Dungaciu, aspirantul la titlul de guvernator al „provinciei Basarabia”.

Lui Dungaciu nu-i poate contesta nimeni pregătirea pe care o are, dar tupeul cu care vrea să dea lecţii moldovenilor şi elitei politice a R. Moldova este de natură să revolte orice locuitor al acestei ţări, cu excepţia unor înregimentaţi ca Tănase.

Nici mai mult şi nici mai puţin, Dungaciu vine peste capul moldovenilor, reţineţi, cu un Dosar politico-identitar al RM! Dar de cînd trebuie să aibă Dungaciu sau România un Dosar politico-identitar al RM? Dar nu are destule dosare politico-identitare Bucureştiul cu chestiunea maghiară, cu manelizarea României pînă la pierderea propriei identităţi, cu ţiganii români care au invadat Europa şi i-au făcut pe liderii europeni să treacă România în ţările rău famate ale continentului, cu dictatura securistă a lui Băsescu şi multe altele?

Interviul luat de C-tin Tănase lui Dungaciu are drept scop să-l eroizeze pe fiul său, Alexandru Tănase, preşedintele CC, care a decis că limba de stat a R. Moldova trebuie să fie stipulată în Constituţie ca fiind cea română. În acest context, Dungaciu spune:

„Declaraţia de Independenţă a fost mai degrabă ignorată, cu excepţia unor momente pasagere, şi acelea amendate urgent de către CC de atunci. Şi mă refer aici la Decretul „Privind declararea zilei de 28 Iunie 1940, Zi a ocupaţiei sovietice” al preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, din 24 iunie 2010, bazat pe spiritul şi litera Declaraţiei de Independenţă. Curtea Constituţională a considerat atunci decretul ca fiind neconstituţional...” (...) O situaţie, trebuie să recunoaştem, aproape schizofrenică. De data asta, la 5 Decembrie 2013, CC a abordat chestiunea cu totul altfel şi a reuşit să înlăture aceste contradicţii penibile. Curtea a privit chestiunea de la înălţimea cuvenită şi, spre meritul ei, nu a dat curs solicitării cu totul nefericite şi neinspirate de a echivala „limba moldovenească cu grafie latină” cu „limba română”, aşa cum i se ceruse prin solicitarea din 26 Martie 2013.”

Ţinînd seamă de interesele naţionale reale ale R. Moldova, de consecinţele nefaste pe care le poate atrage această Hotărîrea a CC, de riscul de a ne pierde chiar şi grafia latină, oare nu avem de-a face tot cu o schizofrenie juridică menită să ambaleze Rusia şi Tiraspolul împotriva Chişinăului, cu efecte de revoltă colaterală din partea Găgăuziei şi regiunii Bălţi? Lăsăm la o parte faptul că atunci cînd Dungaciu spune despre varianta „de a echivala „limba moldovenească cu grafie latină” cu „limba română”, recunoaşte existenţa acestor două limbi!

Vorbind despre modul în care a fost receptată decizia CC, Dungaciu spune de-a dreptul îmbătător astfel:

 „A fost un spectacol foarte sugestiv. La Bucureşti a fost bucurie exprimată la toate nivelele, politic sau la nivelul publicului, la Chişinău a fost evidentă o anumită crispare şi o tăcere asurzitoare în unele cercuri, iar Rusia a tăcut şi ea semnificativ; deocamdată aşteaptă. Spre deosebire de reacţiile de la Bucureşti, la Chişinău reacţiile au fost aproape palide la nivel politic, lăsînd senzaţia că, la acest nivel, cu excepţia liberalilor, nimeni nu a fost cu adevărat fericit cu această decizie.”

Citind afirmaţiile lui Dungaciu, moldoveanul neinformat ar trebui, probabil, să-şi imagineze că în România a fost o sărbătoare naţională în ziua cînd CC a emis decizia cu pricina. Este o aiureală totală – s-a bucurat doar gaşca securistă a lui Băsescu, care astfel vrea să-i fraierească pe moldoveni ca s-o voteze pe fata lui la alegerile pentru Parlamentul european! Puţin le pasă românilor majoritari cum îşi denumesc moldovenii limba! Au mult prea multe necazuri pe cap, inclusiv pe indezirabilul Băsescu!

Dar acum fiţi şi mai atenţi la ce a mai spus Dungaciu:

„Avem de-a face aici cu o confuzie de planuri. Decizia Curţii nu e una sociologică, ci juridică. (...) Problema ei (CC; nota red.) este legea, dimensiunea juridică a cazului, nu dimensiunea politică, sociologică sau geopolitică. Aici e confuzia de planuri a celor care gîndesc aşa. Care vor fi consecinţele deciziei din 5 Decembrie? Vom vedea. Unii le consideră pozitive, altele nefericite, alţii tac, e problema fiecăruia, dar nu e treaba CC să se pronunţe pe consecinţe.”

Păi aici este şi buba, căci chestiunea nu este şi sociologică, ci exclusiv juridică şi premeditată. Sigur că vom vedea consecinţele, iar asta pentru că Al. Tănase şi echipa lui le-au anticipat şi ştiu cui folosesc. Dungaciu chiar că ne crede proşti cu totul în clipa în care afirmă că „nu e treaba CC să se pronunţe pe consecinţe”, iar asta din simplul motiv că CC provoacă aceste consecinţe în mod deliberat, motiv pentru care, în alte condiţii, ar putea da socoteală. Această decizie a CC, este clar pentru orice om informat, este o comandă din afara ţării. În situaţia R. Moldova, decizia CC trebuia să aibă dimensiuni sociologice în mod prioritar.

Referitor la Hotărîrea CC, tot Dungaciu este cel care remarcă: „Conform sondajelor, liantul cel mai puternic al societăţii moldoveneşti este... Vladimir Putin, în care au încredere circa 75% dintre cetăţeni!” Oare tot nu intuim posibilele consecinţe dacă UE, nu România, nu va absorbi peste termen R. Moldova?

„Moscova a tăcut semnificativ, inteligent, în opinia mea, nu s-a exprimat direct pe chestiune, dar aşteaptă alte consecinţe ale asumării Declaraţiei de Independenţă în corpul constituţional”, spune Dungaciu, iar noi suntem siguri că chiar aşteaptă...

Este de-a dreptul maladivă obsesia lui Dungaciu privind absenţa simbolisticii româneşti din PMAN cu prilejul mitingului pro-european din data de 3 Noiembrie. Dar, parcă, conform Declaraţiei de Independenţă, „Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul fără nici un amestec din afară,în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”? Păi majoritatea democratică a ţării vrea să-şi respect propriile simboluri naţionale! Atunci de ce românii sunt deranjaţi cînd ungurii din Transilvania arborează drapelul Ungariei? Nu din aceleaşi motive pentru care nici moldovenii majoritari nu doresc arborarea simbolisticii României?

„Noi vedem Republica Moldova ca stat aparte. Un stat care este un subiect al dreptului internaţional. Un stat care se află pe drum spre Europa. Şi sperăm că va ajunge membru al Uniunii Europene. Şi această cale merge direct spre Europa. Pentru aceasta nu aveţi nevoie de altcineva”, a spus ambasadorul Germaniei, dl Matthias Meyer, iar noi trebuie să înţelegem că este o decizie irevocabilă a UE, că parada unionistă şi „proiectul” lui Băsescu care vizează unirea R. Moldova cu România este un circ electoral al său, o cacialma şi o escrocherie la nivel de stat. La fel ca multe altele!

Proiectul UE pentru Moldova şi anti-proiectul lui Băsescu

Un lucru este clar: UE are, într-adevăr, un proiect pentru R. Moldova – acest lucru îl tot observăm în ultimii patru ani, îl simţim pentru că ţara rezistă tocmai datorită acestui proiect, iar în următorii ani absolut toţi moldovenii vor resimţi şi mai mult efectele de bunăstare ce decurg din proiectul UE pentru Moldova!

Care-i proiectul lui Băsescu pentru Moldova? Paşapoarte româneşti pentru moldoveni ca să circule în spaţiul UE? Începînd cu 2014, nu vor mai avea nevoie pentru că se va liberaliza regimul de vize! Se fac deja patru ani de cînd a promis solemn că va ajuta R. Moldova cu 100 de milioane de euro. În tot acest timp, inventează diferite tertipuri birocratice ca să ascundă faptul că nu se poate ţine de cuvînt, că România este suficient de săracă pentru a-şi putea permite astfel de ajutoare.

De unde ia Băsescu şi România atîtea mijloace financiare ca, în cazul unei ipotetice uniri, să ajusteze întreg teritoriul R. Moldova la standarde egale cu cele româneşti din sectoarele sociale, economice, birocratico-statistice, de învăţămînt, administraţie locală şi reformă teritorială, justiţie, fiscalitate, urmărire penală etc., etc.? Nici cu o sută de miliarde de euro nu se poate rezolva un astfel de proiect visat doar de Băsescu şi o mînă de acoliţi de-ai lui!

Cum crede preşedintele român că va alinia Găgăuzia sau Bălţiul la standardele româneşti, căci de Transnistria nici nu mai pomenim? Oare se gîndeşte cumva că va aduce administratori români pentru fiecare oraş şi sat în parte? Va aduce din România directori de şcoli, spitale şi alte instituţii, poliţişti, militari, jurişti etc., etc., iar asta pentru că moldovenii localnici vor trebui „reeducaţi” în spiritul standardelor româneşti, dar mai ales pentru că sunt „rusofoni” şi nu cunosc bine limba română? Dar ce se va face Băsescu, „proiectul” lui, cu Mitropolia Moldovei, care este subordonată Moscovei şi căreia i se închină majoritatea enoriaşilor moldoveni?

Vedeţi, aşadar, că totul este o minciună electorală, că Băsescu, la fel ca şi Voronin, vrea să-i manipuleze pe moldoveni cu acelaşi cinism nemăsurat?

Vedeţi, aşadar, că singurul proiect coerent, valabil pentru R. Moldova este cel al UE?