Bunicul Ștefan cînd văzuse cît de frumoși sînt cocorii din împrejurimi dori și el să aibă neapărat aceste păsări migratoare. În sat s-au schimbat firele de electricitate și bunicul a considerat că e momentul potrivit. A rugat un bărbat de vîrstă mijlocie să-i fixeze de stîlpul de telegraf un coș din fier, anterior folosit în gospodărie. Primăvara trecută au venit din țările calde, dintr-un stol format în unghi ascuțit, niște cocori de un gri deschis care se roteau pe lîngă cuibul improvizat. Bunicul fericit era lăudat pentru această ispravă de tot satul. Cocorii totuși nu au zăbovit prea mult, s-au dus în altă parte. Bunicul era supărat că păsările nu s-au reținut în noul lăcaș și le-a explicat sătenilor că a instalat coșul prea tîrziu, iar acest lucru nu le-a plăcut înaripatelor. 

Primăvara aceasta a venit un cocor alb și tînăr. Bunica Maria l-a fotografiat cu telefonul mobil și l-a postat pe internet. A fost prima ei postare de pe rețelele de socializare. Zicea că din întîmplare a apăsat pe niște butoane și imaginea a apărut în spațiul virtual. Astfel, toată lumea a aflat ca la casa bunicilor și-a făcut sălaș un cocor. 

Pasărea și-a fixat un program bine stabilit: stătea în cuib pînă la ora 10-11 dimineața, apoi pleca după hrană și revenea seara, pe la 7-8. Uneori, fiind îndestulat cu mîncare, venea acasă după-amiază. 

De Paști, bunicii au observat că pasărea era mai curată ca de obicei, probabil s-a spălat în baltă, și-a făcut ordine în cuib și a stat mai mult timp „acasă”. Simți-se spiritul de sărbătoare. 

Considerîndu-l un personaj de-al casei, bunicul i-a dat cocorului numele Costea. Uneori îi mai zice și Străjerul (Storojul).

- Costea parcă este un paznic ce supraveghează satul! zice bucuros bunicul.

Primarul comunei a venit la bunicul și i-a spus fericit că undeva prin sat a poposit un cocor și îl caută disperat să-l vadă cum arată. Bunicul zîmbind sub mustăți i-a arătat cuibul. Șeful satului și-a făcut un selfie la cuibul cocorului și a decis că ar fi o idee minunată dacă ar pune cocorul pe stema satului Antonești. 

De Sfîntul Gheorghe, zi însemnată în calendarul creștin, cocorului îi veni perechea. Pasările se roteau miraculos în jurul cuibului. Era un dans elegant, tangoul cocorilor. Pentru a mări cuibul, Costea a început să aducă crenguțe mai cu sîrg. Familia cocorilor s-a mărit. Bunicii și tot satul îi urmăresc cu mult drag.

Simi Ion XENOFONTOV, elev în clasa a IV-a

mun. Chișinău, Școala Primară „Prometeu-Junior”

Legendă foto: Cocorul Costea. S. Antonești, rn. Ștefan-Vodă. Foto: Ion Valer Xenofontov, 28 aprilie 2019