„Neurologia” unui flăcău bătrîn şi virgin

Autor: Mihai CONŢIU

Chirtoacă, atunci cînd vorbeşte, parcă îi înjură pe oameni! Chirtoacă, atunci cînd vorbeşte, parcă îi scuipă pe oameni! Chirtoacă, atunci cînd vorbeşte, parcă îi condamnă la moarte pe oameni!

Uman şi în alte condiţii, l-aş compătimi pe acest biet om şi aş încerca să-l ajut. În actualele condiţii, însă, îmi este imposibil. Problema constă în aceea că dramele lui personale, intime s-au transformat într-o tragedie colectivă cumplită pentru toţi locuitorii Chişinăului. A transformat Capitala într-un uriaş hîrdău plin cu cele mai împuţite zoaie. Nepăsîndu-i de mirosul emanat, îi pune, din cînd în cînd, cîte un capac lucitor, iar asta pentru ca oamenii, orbiţi de reflexiile capacului, să considere putoarea ca făcînd parte din viaţa lor de zi cu zi.

Cam asta a făcut Chirtoacă şi pe data de 18 Iunie, zi cînd ţi-a prezentat, în public, „bilanţul de activitate din ultimul an de activitate la Primărie”. De facto, acest „bilanţ” n-a fost nimic altceva decît o trîmbiţare sforăitoare-politic a închipuitelor lui realizări din toată perioada în care a fost primar. În termeni fireşti de constatare, pretinsele lui realizări sunt nişte banale activităţi de rutină, care ar trebui să intre în atribuţiile subordonaţilor, pe fiecare profil în parte.

Un adevărat primar trebuie să aibă IDEI măreţe! Un adevărat primar trebuie să aibă realizări excepţionale! Unui primar nu trebui să i se reproşeze cele mai banale lipsuri, dar strict necesare pentru cetăţeni, lucruri pe care este incapabil să le rezolve!

Impotenţa unui individ nu trebui să se transforme în terorizarea unei întregi comunităţi! Posibilele moşteniri clinice de familie ale unui ins nu trebuie să ducă la adevărate scindări sociale! Aservirea lui politică faţă de forţe ostile Chişinăului nu ar trebui să-i ducă pe oameni în cea mai disperată sărăcie, mizerie socială!

Aidoma unchiului său nesăbuit, incult şi avar, Chirtoacă a avut neruşinarea să declare că în funcţiile de viceprimari şi în cele de pretori vor rămîne aceiaşi oameni, că nu vor fi redistribuite, aşa cum ar fi fost şi firesc încă de acum doi ani, deoarece nu are „majoritatea LUI în Consiliu”, dar nu asupra acestui lucru vroiam să insist.

De ceva creme, acestui ins incomplet ca bărbat i-a căşunat pe Maia Sandu, ministrul Învăţămîntului. Să fim bine înţeleşi: Nu mă erijez în avocatul mediatic al Maiei Sandu, n-o cunosc decît din datele ei biografice publice, din activitatea ei de cînd a devenit ministru, iar toate acestea puse în context cu mediul în care trebuie să-şi desfăşoare activitatea.

Dincolo de neputinţa lui de a se impune în faţa unei femei, atacurile lui Chirtoacă la adresa Maiei Sandu mai sunt motivate politic şi, în egală măsură, din cauza unei frustrări personale – cu toată spoiala lui de biet om cu nişte diplome de învăţămînt obţinute în România sau Franţa, se simte umilit, ofensat de superioritatea intelectuală şi educaţională a Maiei Sandu, iar aşa ceva nu poate ierta unul care provine din „osul rudimentar” al familiei Ghimpu.

Luni, 17 Iunie, acest „castrat politic, intelectual şi social”, la o şedinţă a Consiliului Municipal, a pus în funcţiune un aparat de bruiat telefoanele mobile ale tuturor consilierilor. Prin aceasta, a vrut să demonstreze că Maia Sandu a cheltuit inutil mari sume de bani pentru camerele de supraveghere a elevilor la examenele de bacalaureat, că, în schimbul unor bani mult mai puţini, ar fi putut să achiziţioneze astfel de instalaţii de bruiaj.

Chirtoacă a spus că acel aparat de bruiaj pe care l-a folosit la şedinţa Consiliului i l-a dat „un prieten”, fără să spună că ar fi vorba de Mihai Balan, directorul SIS, un „prieten” politic bun şi zelos al familiei Ghimpu în războiul acesteia cu Vlad Filat şi PLDM.

Dacă ura faţă de cei din jur, frustrările şi gîndirea rudimentară nu ar face parte congenital din structura lui, Chirtoacă ar fi trebuit să sugereze că Maia Sandu ar fi trebuit să achiziţioneze suplimentar ŞI aceste dispozitive.

Camerele de supraveghere a elevilor şi studenţilor sunt o prezenţă obişnuită în toate instituţiile de învăţămînt din lumea civilizată, aceştia fiind astfel supravegheaţi nu doar în timpul examenelor de absolvire.

Chirtoacă ignoră din rea credinţă şi cu furie oarbă faţă de această femeie, Maia Sandu, faptul că dispozitivele de bruiaj nu pot bruia fiţuicile, profesorii care se întorc cu spatele la elevi ca să-i lase să copieze după ele sau unii de la alţii ori cînd chiar ei sunt cei care le dau răspunsurile etc.

Observaţi, aşadar, că Chirtoacă o atacă gratuit pe Maia Sandu exact din motivele arătate mai sus! La urma urmei, la modul personal, ce trebuie să aibă Chirtoacă în comun cu sistemul de învăţămînt? Nici dacă-i dăm cu parul în cap, acest ins n-o să înţeleagă cît de grav bruiază întreaga noastră comunitate!