„Лидер ни в коем случае не должен быть эгоистом, циником и аморальным”

(Academicianul Gheorghe Duca în interviul dat gazetei «Эксперт новостей» din 28 martie 2014)

Академией наук
Верховодит вор ДукДук.
У чужих крадет идеи
Слово в слово, без затей,
А жене отдал лицеи,
UnivER добавил ей.

(Folclor academic după A.S. Puşchin)

1. Academicianul Gheorghe Duca are dreptate – dînsul nu poate fi lider în nici un caz

V-a ieşit un sfînt din gură, dle acad. Gheorghe Duca, cînd aţi pronunţat axiomaticul adevăr din primul epigraf precum că, un om imoral nu poate fi lider. Dar şi anonimul autor al celui de al doilea epigraf a pronunţat un alt adevăr indiscutabil: Dumneavostră sînteţi plagiator, adică hoţ/tîlhar intelectual, deci, prin definiţie – un imoral. Puse alături, aceste două adevăruri, cu necruţarea de fier a logicii, conduc la inevitabila concluzie: Dumneavoastră, dle acad. Duca nu puteţi fi lider în nici un domeniu, cu atît mai puţin în nobila sferă a intelectului (ştiinţa şi inovarea) deoarece sînteţi un imoral.

Stimaţi membri ai Asambleei Academiei de Ştiinţe a Moldovei, dovada plagiatului de către dl Duca urmează imediat şi Vă rog respectuos, înainte de a vota preşedintele Academiei pe data de 17 aprilie 2014 să meditaţi asupra faptului de furt intelectual săvîrşit de Duca. Dacă credeţi că această hoţie este compatibilă cu funcţia de Preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), Vă rog să aduceţi argumentele necesare în folosul acestei compatibilităţi, îndeosebi stăruiţi-Vă, Vă rog, ca aceste argumente să fie convingătoare pentru tînăra generaţie.

Din cîte cunoaşteţi cu certitudine, hoţia de idei se numeşte plagiat şi constituie cea mai dezonorantă şi descalificantă caracteristică a unui om de ştiinţă, îndeosebi dacă acesta pretinde la o funcţie de conducere în acest domeniu al intelectului. Cum tratează lumea civilizată hoţia intelectuală putem elucida prin exemplul Germaniei (ţara care actualmente reprezintă motorul economiei europene) de cu circa un an în urmă, cînd ministrul educaţiei acestei ţări a demisionat, în urma acuzatiilor de plagiat. În februarie 2013 ministrul german al Educatiei, Annette Schavan, a demisionat, la cateva zile dupa ce Universitatea din Dusseldorf i-a restras titlul de doctor, intrucît o comisie a acesteia a stabilit că ministrul a plagiat în teza sa de doctorat de acum mai bine de 30 de ani. Decizia a fost o lovitura dura pentru Merkel pe acele timpuri, cu atît mai mult cu cît dna Schavan din timpul primului guvern Merkel, adică din 2005 a deţinut portofoliul de ministru al Educatiei si Ştiinţei.
 Schavan nu a fost primul politician german de rang înalt acuzat de plagiat în ultimii ani. În martie 2011, Karl-Theodor von Guttenberg, ministru al Apărării şi unul dintre cei mai populari politicieni germani, a fost nevoit să demisioneze după ce s-a dovedit că a copiat o mare parte din lucrarea sa de doctorat. De asemenea, in iunie 2011, Universitatea din Heidelberg i-a retras titlul de doctor europarlamentarului german Silvana Koch-Mehrin. Acesta a demisionat din funcţia de vicepresedinte al Parlamentului European după ce acuzaţiile de plagiat au iesit la iveală.

După această excursie în dramele ce ţin de proprietatea intelectuală din inima Uniunii Europene, haideţi să ne întoarcem la realităţile Republicii Moldova. Mai mulţi oameni de ştiinţă mi-au vorbit în ultimii, cel puţin, cinci ani despre plagierile dlui acad. Duca. S-au temut să-mi aducă dovezi concrete din frica să nu rămînă fără ultima bucăţică de pîine. După mai multe discuţii pe această temă, m-am împăcat cu gîndul că nimeni n-o să-mi mărturisească furtul intelecltual al lui Duca şi am dat uitării acest subiect pentru mai mult timp, dar într-o bună zi, am realizat cu stupoare că acest individ m-a furat şi pe mine. M-a furat în cea mai faimoasă carte a sa în calitatea dînsului de manager suprem al ştiinţei moldoveneşti – „Contribuţii la societatea bazată pe cunoaştere” - carte editată în română în 2009 şi tradusă în rusă şi engleză în mai multe sute sau chiar mii de exemplare.

Necrezîndu-mi ochilor la ceea ce lecturam în cartea numită, am adresat pe 10.03.2014 o cerere instanţei supreme responsabile de protecţia drepturilor de autor şi anume Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI), cu solicitarea „... să examineze materialele anexate (în care materiale am reprodus articolul meu din 2004 şi preluarea integrală a acestuia de către Duca în 2007) şi să se expună asupra faptului, dacă „... mi-au fost încălcate drepturile mele de autor...”. Directorul general al AGEPI Lilia Bolocan a răspuns la această cerere a mea prin scrisoarea cu nr. 603, din 01.04.2014, menţionînd că, „În ceea ce priveşte utilizarea unor citate, acestea sînt permise fără consimţămîntul autorului sau altui titular al dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii, dacă sînt de proporţii reduse în cadrul altei opere realizate în scopuri de cercetare sau critică, cu condiţia ca acestea să se refere la o operă sau un alt obiect protejat care a fost deja pus, în mod legal, la dispoziţia publicului, indicîndu-se sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil. Prin urmare, Legea nr.139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe interzice preluarea integrală a unor opere protejate de dreptul de autor se consideră nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi, iar orice exemplar al obiectelor dreptului de autor a cărui reproducere şi distribuire atrage încălcarea acestor drepturi se consideră contrafăcut. Respectiv, încălcarea drepturilor de autor atragere răspundere civilă, contravenţională sau penală, după caz. Astfel, orice persoană care are pretenţii în privinţa valorificării unui obiect al dreptului de autor are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă şi să solicite recunoaşterea drepturilor lor...”.

Aşadar, AGEPI, în persoana directorului său general, confirmă că, acad. Duca, după vechiul său obicei, a încălcat legea şi de data aceasta, şi anume copiind cuvînt cu cuvînt în 2007 ceea ce a fost publicat sub numele meu în 2004. Căci pentru acestă copiere el nu a avut nici un consimţămînt de la mine, nu mi-a plătit nici o remuneraţie, nu mi-a indicat numele şi nu a făcut nici o trimitere la ceea ce am publicat în 2004.

Actualmente nu am timp şi nici plăcere să umblu prin judecăţi cu Duca, dar nici nu este nevoie de sentinţele acestor instanţe deoarece fiecare om care posedă cea mai elementară raţiune poate deduce că individul m-a plagiat. Că este un clasic plagiat se poate convinge oricine, dacă face efortul să compare textele expuse paralel pe verticalele ce urmează:

Etc., etc. etc...

Etc., etc, etc...

Desigur, nu are nici un rost să obosesc cititorul cu tocmai 0,4 coli de autor (acesta-i volumul aproximativ al textului meu pe care acad. Duca l-a plagiat cuvînt cu cuvînt). Oricine doreşte, poate să mă contacteze la telefonul 068612172 şi eu cu plăcere îi voi pune la dispoziţie copiile întregului articol original (publicat în 2004) şi a celor două articole plagiate integral, semnate şi publicate de fostul preşedinte al AŞM Duca în anul 2007. Vreau doar să-i pun dlui Duca două întrebări în legătură cu plagiatul demonstrat mai sus. Prima întrebare a apărut cînd am citit ultimul alineat al scrisorii pomenite deja în acest text (nr. 603, din 01.04.2004) şi în prin care alineat doamna Lilia Bolocan, director general al AGEPI îmi comunică: „Astfel, orice persoană care are pretenţii în privinţa valorificării unui obiect al dreptului de autor are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă şi să solicite recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri (art. 63 din Legea nr. 139/2010 privind drepturile de autor şi conexe), inclusiv prin achitarea unei compesaţii de la 500 pînă la 500000 lei dreptul încălcat.”.

Ştiind că şi suma maximă, adică jumătate de milion de lei este ceva neesenţial pentru buzunarul Dumneavoastră, după această comunicare a dnei Bolocan, totuşi Vă întreb dle Duca: care ar fi suma echitabilă pe care aşi putea s-o pretind cînd, în timpul apropiat, Vă voi ataca în instanţa de judecată pentru plagiat ? Căci gurile rele zvonesc prin tîrgul Chişinăului precum că clădirile, terenurile şi conturile bancare pe care le posedaţi Dumneavoastră însumează minimum – minimorum circa 5 milioane Euro. Nu pot nici afirma, dar nici infirma acestă cifră astronomică pentru un personaj din ştiinţă şi inovare, deaceea eu de unul singur nu pot decide ce compensaţie să pretind de la Dumneavoastră în instanţa de judecată, cu atît mai mult că, pe de altă parte, nu cunosc aşa amănunte ca de exemlu: ce tiraj are cartea „Contribuţii la societtaea bazată pe cunoaştere”, în care carte m-aţi plagiat. Contează şi diferenţierea acestui tiraj pe limbile în care a fost publicată cartea – română, engleză şi rusă, căci puterea de cumpărare a cetăţenilor care trăiesc în spaţiile vorbitoare de fiecare din aceste trei limbi sînt absolut diferite, iar gradul de încredere, că anume Dumneavoastră sînteţi autorul celor scrise în această carte în cele trei spaţii este deasemenea total diferit.

            A doua întrebare care inevitabil s-a iscat în mintea mea, dle Duca, după am descoperit că sînteţi perfect capabil de plagiere este: care e numărul anunţat de publicaţii a căror autor Dumneavostră pretindeţi că sînteţi în comparaţie cu numărul de publicaţii a unor faimoşi genii ai ştiinţei, cum ar fi, de exemplu, Albert Einstein şi Sigmund Freud, care nu au avut nici o funcţie de conducere în stat sau în ştiinţă, precum aţi avut Dumneavoastră mereu în ultimii cel puţin 15 ani, ci doar au făcut ştiinţă în fiecare zi şi noapte pe tot parcursul întregii lor vieţi din tinereţe pînă la moarte. Pretindeţi dle Duca, că aţi publicat 70 manuale şi monografii, 150 brevete de invenţie şi peste 1500 de articole în reviste internaţionale şi naţionale. În lumina acestor cifre Albert Einstein şi Sigmund Freud s-ar fi simţit, cel puţin, umiliţi, căci, pe parcursul întregii lor vieţi, primul din aceşti doi corifei, Einstein a acumulat doar 320 de publicaţii ştiinţifice, iar al doilea, Freud – doar 345. Prin ce miracol supraomenesc aţi reuşit să-i întreceţi cel puţin de 5 ori la capitolul „publicaţii ştiinţifice” pe Einstein şi Freud, avînd în CV – ul Dumneavostră etapele de manager cu responsabilităţi uriaşe la nivel naţional, cum ar fi:

 1998-2001 - Preşedinte al Comisiei pentru Cultură, Ştiinţă, Învăţămînt şi Mijloace de Informare în Masă a Parlamentului Republicii Moldova
2001-2004 - Ministru al Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului din Moldova
2004 – februarie 2014 - Preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei ?

2. Academicianul Duca a trecut comunitatea ştiinţifică prin foc şi sabie, înjumătăţind-o, îmbătrînind-o şi ineficientizînd-o

Alegerile preşedintelui Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), care vor avea loc pe 17 aprilie 2014 sînt de o importanţă crucială, deoarece, dacă nu va face alegerea potrivită, comunitatea noastră ştiinţifică riscă cu propria dispariţie. Căci cu ritmurile pe care le-a instituit de reducere a numărului de cercetători ştiinţifici dl Duca, în calitatea sa eventuală de preşedinte al Academiei cu al teilea mandat, are nevoie de încă exact 10 ani pentru a termina opera sa de Killer al ştiinţei din Republica Moldova (6 ani de preşedinţie vrea să-şi asigure acum, la alegerile din 17 aprilie 2014, iar mai apoi, cine ştie, poate îşi mai asigură şi al patrulea mandat căci zice vorba veche: „Pînă atunci, ori moare măgarul, ori piere samarul.”). Acest Terminator al ştinţei noastre cu numele Duca proclamă sus şi tare şi mulţi sau încremenit sub vraja şi groaza acestei vorbe: „I will be back” („Eu voi veni din nou”) precum faimosul actor Arnold Schwarzenegger, a pronunţat-o încă în 1984 întrun film de science fiction de pe atunci. Dacă eroul lui Schwarzenegger a revenit doar în imaginile de pe ecrane, Duca vrea să se împlînte iarăşi în chiar viaţa reală a ştiinţei în calitate de lider suprem a acesteia. Vrea să vină din nou cu orice preţ, fie şi nelegitim fie şi abuziv.

Domnilor membri ai Asambleei AŞM, opriţi-l pe Duca – Terminatorul ştiinţei! Vă stă în puteri să faceţi acest lucru pe 17 aprilie 2014 prin votul Domniilor Vostre ! Pe urmă va fi tîrziu şi o să Vă fie teribil de ruşine să Vă uitaţi în ochii discipolilor voştri, tinerilor, care vin în ştiinţă cu aceleaşi vise şi speranţe nobile cu care aţi venit şi voi cu mulţi ani în urmă. Aceşti tineri au nevoie, în primul rînd, de exemple de corectitudine şi demnitate pe care să le urmeze.

Cineva ar putea spune că eu mă isterizez excesiv pe această temă a alegerilor preşedintelui Academiei. Deloc, domnii mei! Despre eventualul pericol al dispariţiei comunităţii noastre ştiinţifice avertizează datele oficiale spicuite chiar din voluminoasele broşuri editate anual de Academia de Ştiinţe a Moldovei cu lapidara denumire „Raport privind activitatea managerială şi rezultatele ştiinţifice principale obţinute în sfera ştiinţei şi inovării”. În lumina acestor rapoarte din ultimii 10 ani, fiind condusă pe tot parcursul de acad. Gheorghe Duca, ştiinţa Republicii Moldova arată de parcă a fost trecută prin foc şi sabie.

Fiţi atenţi, Vă rog, este vorba de componenta principală a elitei intelectuale a societăţii, de autorii de invenţii şi generatorii de idei, personalităţi cu deosebite capacităţi de creaţie – oameni care, în toate timpurile şi la toate poparele au fost, sînt şi mereu vor fi consideraţi de cea mai mare valoare pentru prosperitatea şi spiritualitatea unui stat.          Reperele de comparaţie sînt anul 2003, antecedent venirii în februarie 2004 a dlui Duca la puterea absolută în ştiinţă şi anul 2013, rezultatele ştiinţifice ale căruia au fost raportate la Adunarea Asambleei AŞM din 27 martie curent.

Dezastrul potenţialului uman al ştiinţei şi inovării în perioda 2003-2013 este elucidat în tabelul 1, în care sînt indicate secţiile ştiinţifice şi universităţile cu cele mai mari pierderi. În primul rînd, Vă rog să observaţi că în mai puţin de 10 ani (din 2005 pînă în 2013) numărul cercetătorilor ştiinţifici s-a redus de 2 (!) ori, adică de la 6528 pînă la 3212.

Deosebit de grav este faptul, că cei mai valoroşi dintre angajaţii acestei sfere (doctorii în ştiinţe şi doctorii habilitaţi), pe an ce trece sînt tot mai puţini şi mai bătrîni. Astfel, dacă în 2003 acestă categorie avea în componenta sa circa 25% de persoane mai în vîrstă de 60 ani, atunci în 2013 – 40% (725 din 1817). Dacă e să–i luăm doar pe doctorii habilitaţi atunci situaţia e şi mai tristă: în 2013 peste 67% (291 persoane) din aceştea erau angajaţi în sfera ştiinţei şi inovării avînd vîrsta mai mare de 60 ani. N-au întinerit nici academicienii şi nici membrii corespondenţi ai Academiei. Membrii titulari ai AŞM în 2003 aveau vîrsta medie de 72 ani, iar în 2013 – 72,4 ani. Membrii corespondenţi ai AŞM au ajuns în acest răstimp în mediu de la 69 ani pînă la 73,5 ani. Sincer le doresc mulţi ani înainte, dar amintesc cu amărăciune că, speranţa de viaţă a bărbăţilor în Republica Moldova (adică a absolutei majorităţi ai angajaţilor din ştiinţă) este de 67 ani.

Tabelul 1. Numărul de angajaţi în sfera ştiinţei şi inovării din Republica Moldova

Acest sinistru tabel cu nr. 1 denotă că în Republica Moldova, pe parcursul ultimului deceniu a avut loc un genocid al ştiinţei departamentale şi universitare. Dacă raportăm domeniile de care ţin aceste ştiinţe la priorităţile de dezvoltare ale Republicii Moldova şi la necesitatea de asigurare a securităţilor identitare, alimentare şi de sănătate ale statului nostru, ne vedem în drept să întrebăm:

1)       De ce pe de o parte, în ultimle săptămîni, fariseic, cu o ipocrizie împinsă pînă la absurd, în scopuri exclusiv egoiste de PR electoral, atunci cînd orice mişcare cu iz politic, ce poate să zădărnicească semnarea acordului de asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană este absolut condamnabilă (îndeosebi în contextul crizei politice din Ucraina), acad. Duca promovează iniţiative scandaloase de inaugurare şi demolare a monumentelor din faţa Academiei, fapt ce ar pune sub riscuri majore această semnare prin dezbinarea societăţii moldoveneşti, iar pe de altă parte, timp de 10 ani cu o insistenţă şi meticulozitate diabolică a diminuat treptat şi pe neobsrvate, de trei (!) ori numărului de angajaţi ai Secţiei de Ştiinţe Umanistice şi Arte, componentă a Academiei, care e responsabilă de cercetările ştiinţifice privind istoria, arta şi limba română?

2)       De ce avînd cea mai bolnavă populaţie din Europa numărul cercetătorilor ştiinţifici ai Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei de Ştiinţe a fost redus de 2,2 ori?

3)       De ce avînd în caliatate de nucleu al economiei naţionale agricultura şi industria alimentară, iar circa 60% din populaţie fiind rurală, numărul angajaţilor şştiinţifici ai Secţiei de Ştiinţe Agricole a Academiei de Ştiinţe a fost redus de 2,8 ori ?

4)       De ce trîmbiţînd la tot colţul că, sîntem primii dintre ţările Parteneriatului Estic care au aderat la spaţiul europen de cercetare – dezvoltare, unde ştiinţa se face preponderant în universităţi, în doar ultimii 10 ani în Republica Moldova numărul de angajaţi în universităţile de maximă valoare şi prestigiu s-a redus de pînă la 14,0 ori?

Asemenea reduceri catastrofale de personal sînt explicabile şi îndreptăţite doar în condiţii de reduceri substanţiale ale volumelor de finanţare a ştiinţei, precum s-a întîmplat în Republica Molova şi în alte ţări postsocialiste pe parcursul anilor 1990-2000. Dar în 2013 alocaţiile pentru ştiinţă au fost de 334,1 milioane lei, adică de 4,9 ori mai mari decît în 2003, anul cînd Duca a devenit preşedinte al AŞM (68,1 milioane lei). Iar în primul deceniu al secolului 21, adică în anii 2000 – 2010, oricît ar părea de incredibil (vezi tabelul 2), Republica Moldova s-a situat pe primul (!) loc în lume după ritmurile de creştere a cheltuielilor pentru sfera ştiinţei şi inovării. Un efort financiar cu adevărat eroic a făcut pentru ştiinţă în acest răstim Republica Moldova, cea mai săracă ţară din Europa. Dar care sînt efectele ?

Tabelul 2. Creşterea anuală medie a cheltuielilor pentru sfera ştiinţei şi inovării în perioada 2000 – 2010 în diferite ţări

Mai mult, datele statistice privind ştiinţa şi inovarea denotă că, numărul celor care se ocupă ca atare de cercetarea ştiinţifăcă şi de activităţile inovaţionale raportat la numărul total al celor care sînt angajaţi în această sferă, pe parcursul ultimilor ani a suferit o schimbare dramatică în folosul aparatulului birocratic de conducere a ştiinţei şi a personalului care completează şi deserveşte infrastructura ştiinţifică (contabilili, jurişti, tehnicieni responsabili de întreţinerea clădirilor, şoferi, deridicătoare etc.). Astfel, dacă în anul 2005 cercetătorii ştiinţifici în număr de 6528 persoane constiuiau 84% din totalul de 7739 de angajaţi în sfera ştiinţei şi inovării, atunci în anul 2013 numărul de cercetătorii ştiinţifici s-a înjumătăţit pînă la 2908 persoane alcătuind doar 65% din numărul total de angajaţi în sfera ştiinţei şi inovării (4448 persoane).

(va urma)

Veaceslav AFANASIEV,
doctor în ştiinţe agricole, academician al Academiei de Ştiinţe Naturale din Rusia