Scenarii periculoase elaborate sub false pretexte patriotice

Autor: Mihai CONŢIU

Recent, i-am citit, pe blogul său, avocatului Roman Mihăeş articolul intitulat „Trădare de patrie, spionaj şi interes naţional”. Printre altele, acesta scrie: „Pentru a eficientiza combaterea infracţiunilor contra autorităţilor publice şi a securităţii de stat, din Codul Penal, acestea trebuie să fie în competenţa şi gestiunea SIS, în cadrul căruia trebuie de reîntors componenta de urmărire penală.”

Sigur că Mihăeş nu este primul care scrie despre „necesitatea” SIS de a avea dreptul legal de a demara acţiuni penale. Mă opresc la Mihăeş deoarece este suficient de vizibil că face parte din detaşamentul comentatorilor politici din subordine lui Vlad Plahotniuc. Instinctul şi logica mă determină să constat că această iniţiativă vine de pe două „fronturi” de interes acut.

Prima categorie

în care se înscriu cei care doresc ca SIS să aibă dreptul legiferat de a instrumenta cauze penale sînt „bătrînii nostalgici” din SIS cu rădăcini KGB-iste indiscutabile. Este vorba despre acei care au simţit „gustul sîngelui” victimelor torturate spre a mărturisi şi fapte pe care nu le-au gîndit sau comis vreodată. A-i da SIS acest „drept”, înseamnă punerea acestui serviciu mai presus de Constituţie şi orice lege.

Din această perspectivă periculoasă, societatea civilă, întreaga populaţie a ţării, în general, ar fi privată de dreptul de a contesta absolut orice presupus abuz al SIS, care ar trebui perceput ca fiind o instituţie supremă a statului, ale cărei acţiuni trebuie identificate cu supremaţia pură, absolută a legalităţii acţiunilor penale întreprinse.

În felul acesta, SIS ar deveni un stat în stat. Nici judecătorii care ar primi dosarele penale instrumentate de SIS n-ar cuteza să le denunţe. De ce? Simplu: Atotputernicul SIS ar invoca inatacabilul argument numit „interesul naţional”.

Pătrunzînd mai serios în esenţa acestei iniţiative staliniste, haideţi să schiţăm sugestiv cam ce ar însemna pentru SIS dreptul legal de a intenta dosare de cercetare penală! Ştiu prea bine că în actualul SIS mai sînt destui foşti KGB-işti care abia aşteaptă să-i înveţe pe „lupii tineri” cum îi torturau ei, pînă nu de mult, pe toţi cei cărora li se căşuna, fie că erau vinovaţi, fie că nu. Problema gravă este că la SIS, într-o astfel de „legitimitate”, nu se va pune nicicînd în discuţie METODELE prin care scot mărturisirile de la cei bănuiţi, aşa cum, de exemplu, pot fi accesibile instrumentele de cercetare penală a MAI sau Procuratură. Permanent ar fi invocat „interesul naţional” şi „secretul de stat”.

„Înapoi în <Raiul> stalinisto/KGB-ist!”, pare să le spună moldovenilor Mihăeş şi bătrînii KGB-işti.

A doua categorie

a celor care doresc ardent să dea astfel de împuterniciri SIS este cuibărită în zona politică. Întrucît Mihăeş este cel care vocalizează „argumentat” această „necesitate”, este clar că Vladimir Plahotniuc vrea să-şi subordoneze un SIS cu astfel de „împuterniciri”. Plahotniuc oricum cam are întreaga ţară la cheremul lui. Avînd deja în subordine Procuratura, CNA şi Justiţia, dacă şi-ar aservi (dar se pare că KGB-ul moldovenesc actual condus de Mihai Balan demult este în buzunarul oligarhului) şi un SIS cu puteri discreţionare, atunci Plahotniuc ar putea, fără probleme, să se autointituleze rege absolut peste ceea ce s-ar putea numi Tribul Republica Moldova.

Aşa, ca o particularitate, ştiind că Roman Mihăeş, declarativ, cam se consideră român, ne miră că slujeşte intereselor unui individ periculos ca Plahotniuc. Din perspectiva sa „românească”, parcă ar trebui să fie deranjat că holdingul mediatic al oligarhului cultivă susţinut moldovenismul, statalitate şi, extrem de rafinat, face jocul intereselor ruseşti şi ale comuniştilor.

În materialul său „publicistic”, Mihăeş „sugerează şi care sînt acele „articole din Codul Penal care ar trebui transferate în gestiunea organului de urmărire penala a SIS”. Astfel, făcînd referire la „infracţiuni contra autorităţilor publice şi a securităţii de stat”, „comentatorul politic al lui Plahotniuc” face trimitere şi la articolul 339 din Codul Penal – „Uzurparea puterii de stat”. Fără să mai fie nevoie să intrăm în amănuntele legislaţiei penale, în articolul menţionat, dar şi în altele de la acest capitol, Plahotniuc este de departe clientul penal absolut al acestora. Acesta este şi adevăratul motiv pentru care Plahotniuc este cel mai diabolic adversar al integrării europene a Republicii Moldova.

El ştie prea bine acest lucru şi, în plus, este informat că şi europenii s-au lămurit în această privinţă. În acest context, ar trebui să fim naivi să credem că Mihăeş şi întreaga armată mediatică din subordine oligarhului nu sînt conştienţi că servesc „frontului de Est”.

„Înapoi în <Raiul> stalinisto/KGB-ist!”, pare să le spună moldovenilor Mihăeş şi Plahotniuc. Astfel, pretinşii anticomunişti din 2009 astăzi sînt stalinişti în toată legea. Dar făţarnici.