Eu am nişte închipuiri ale mele despre etate şi felul de a-ţi accepta vîrsta. Am mai scris despre aceasta şi pe parcursul anilor nu mi-am schimbat părerea că o bătrîneţe poate fi purtată cu multă demnitate şi înţelepciune, ce provoacă valuri imense de simpatie şi respect. Şi invers, întîlneşti cîte un ţicnit cărunt la cap şi tocmai te cruceşti, gîndindu-te oare ce a fost de omul ista în tinereţe, cînd puterile-i dădeau peste mal?

Săptămîna trecută, în timp ce mă deplasam cu troleibuzul, un bătrîn, aparent inteligent, mă calcă pe bombeu. Înţeleg că poate fi vorba de o neatenţie, însă după vreo două minute cînd nu văd nici o reacţie, îndrăznesc să-l atenţionez, foarte delicat, că de fapt stă pe piciorul meu, chiar nu simte? Vai, ce s-a stîrnit! Dacă se ştie ce înseamnă vorba cu apucatul prăjinii înainte, apoi asta era.

Alt caz. Este vorba de moşulică care a devenit viral pe internet după prestaţia de la emisiunea cu „talentul românilor”, devenit de fapt popular încă după debutul la „Moldova are talent”. Şi mai mult mă doare că este pămîntean de-al meu, de la Cîrnăţeni din Căuşeni. Vreau să ştiu chiar cît de mare este foamea omului sau criza de talente a organizatorilor ca să pună un om cu o vîrstă mult înaintată, fără barem careva aptitudini artistice să iasă în faţa lumii cu un cîntecel destul de scabros şi neinspirat. Probabil, e un bunel al cuiva, de ce i-au dat voie să iasă cu aşa o prestaţie, absolut necuviincioasă, care numai cu imaginea unui blajin bunel de la ţară nu se lipeşte. Bine, s-ar putea ca multă lume să creadă altfel, însă mie personal mi-e profund neplăcut numai să mi-l închipui pe bunelul meu, care mereu a fost un exemplu de cuget, cuminţenie şi răbdare, ieşind în faţa unui auditoriu de milioane şi să facă show pentru Mihaela Rădulescu. Infirmitatea, sărăcia şi mizeria e mare, de aceea mă tem că pentru o recompensă bună, în numele spectacolului şi audienţei, vor ieşi degrabă moşnegii şi în chiloţi la televizor, cîntînd nişte porcării.

Nu demult, am avut ocazia să călătoresc împreună cu un pensionar. Trebuie să recunosc că acest domn mi-a făcut acea zi mai plină şi interesantă. Vorbea cu atît tîlc şi atitudine că îl ascultam aproape vrăjită. Iată, bunăoară, nişte crîmpeie:

„În lumea asta nimic nu este simplu. Unde nu cauţi dai de o grămadă de legături reciproce. Totul este influenţat de ceva şi aproape de fiecare dată într-un mod absolut imprevizibil. Legile naturii sînt complicate, cele sociale – aşijderea. Nu mai este clar dacă mint sau nu cei care vociferează din numele adevărului, ştiinţei sau lui Dumnezeu. La fel cum nu este cert dacă spun adevărul cei care vorbesc din numele propriu. Este neclar şi dacă ştiu cei care vorbesc despre ce vorbesc. Iar toate astea te fac să crezi că indiferent de faptul ce fel de scopuri sînt urmărite, acestea nu sînt dintre cele bune.

În jur numai minciună şi complot. O societate a spectacolului. Jurnalişti cumpăraţi strocesc articole mincinoase la comanda politicienilor cumpăraţi. Elite necunoscute, dar unite, conduc cu toate procesele mondiale, după nişte planuri de-ale lor, numai de ele ştiute.

Nu se ştie cum le reuşeşte, cînd tot ce ne înconjoară este atît de tulbure, dar de la această incertitudine ne este tot mai frică. Clar însă este una – noi, oamenii mici, nu putem interveni în nici un fel şi nici să schimbăm ceva... Orişice mişcare a noastră din start a fost calculată de păpuşari necunoscuţi, dar foarte experimentaţi. Aliaţi prepuşi chiar de la început au fost angajaţi nu în folosul nostru. Creierii ne-au fost spălaţi într-atîta de bine că într-un viitor prognozabil este imposibil să-i murdărim la loc.

Fiecare politician este pătat, iar fiecare lider este cumpărat. Toţi ştiu că la toate posturile sînt luaţi în exclusivitate „de-ai noştri”, iar cinstea şi onoarea sînt nişte poveşti pentru preşcolari. Onest este considerat oricine, care n-a fost prins cu mită şi şpagă.

Din această cauză orice iniţiativă este sortită eşecului, pentru că totul este cumpărat şi împărţit. Cuvîntul nu mai înseamnă nimic, ştiindu-se că limba oase n-are şi nu face bătături”.

Zguduitor de corect şi sincer. Menţionez – opinia nu vine de la vreun analist politic, expert sau politolog. E vorba de un pedagog pensionar de la o şcoală sătească, cu toată averea sa – familia şi meseria. Or, în toate trei cazuri aceeaşi etate, aceeaşi haină grea a bătrîneţii, dar cît de diferit este purtată.

Lilia GRUBÎI