Franța sărbătorește ziua națională la 14 Iulie. Aceasta marchează aniversarea căderii Bastiliei (1789). Situată în Vestul Europei, Franța are limite Belgia, Luxemburg, Germania, Elveția, Italia, Monaco, Marea Mediterană, Spania, Andorra, Oceanul Atlantic și Canalul Mînecii.

Cea mai mare țară (ca suprafață) din Europa Occidentală, cu două fațade maritime (Oceanul Atlantic și mările adiacente în Vest și Marea Mediterană în Sud-Est), Franța are un relief variat. Munții cuprind: Alpii Francezi, cu văi adînci și relief glaciar tipic (ghețari, lacuri, creste ascuțite, văi), cu altitudinea sub 3.000 m în Alpii Maritimi și peste 4.000 m în Alpii Savoiei (Mont Blanc 4.810 m, altitudinea maximă din țară), Munții Pirinei, în Sud-Vest, la granița cu Spania (altitudine maximă 3.404 m în Pic d'Aneto) și Munții Jura (altitudine maximă 1.723 m) și Vosgi (altitudine maximă 1.424 m), mai scunzi și mai vechi, în Est, bine împăduriți. De asemenea, are regiuni colinare și podișuri – Ardenii în Nord-Est, Masivul Armorican în Nord-Vest, Masivul Central, dominat de înălțimi vulcanice (Puy de Dome 1.465 m, Puy de Sancy 1.886 m), în partea central-sudică, precum bazine și culoare depresionare (bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhonului, cîmpia Alsaciei) și cîmpii litorale (Languedoc, Roussillon, Gascogne).

Clima este temperat-oceanică, cu precipitații mai bogate în Vest și în munții înalți (peste 1.000 mm/an) și mediteraneană (precipitații 500 mm/an) pe litoralul sudic, unde vînturile reci, precum mistralul și tramontanul, pot compromite recoltele de citrice. Rețeaua hidrografică este densă, legată printr-un sistem de canale (4.600 km) și orientată spre Oceanul Atlantic (Seine, Loire, Garonne, Moselle, Rhin) și spre Marea Mediterană (Rhone). Peste 1/4 din teritoriu este acoperit de păduri temperate (stejar, fag, conifere). Fauna este relativ bogată, există zece Parcuri Naționale, dintre care trei în afara metropolei (în Guyana, Guadeloupe și La Reunion), 27 de parcuri regionale și peste 122 de rezervații naturale ce protejează elemente rare din floră și faună, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika (japonez), capra neagră ș.a. Ariile protejate reprezintă mai mult de 1/10 din suprafața țării (11,3%).

De la franci, populația care a cucerit în secolul al V-lea teritoriile pe care se află Franța în prezent, provine și numele acestui stat, potrivit www.mae.ro. Franța a fost fondată, propriu-zis, în secolul al IX-lea, o dată cu Tratatul de împărțire a imperiului lui Carol cel Mare, însă cel care a reușit să impună un model de putere regală a fost regele Hugo Capet, începînd cu secolul al X-lea. Printre reprezentanții de seamă ai dinastiei Capet s-au numărat Ludovic al IX-lea, zis Ludovic cel Sfînt. Secolul al XIV-lea și o mare parte din secolul al XV-lea au fost marcate de războaie și conflicte, precum Războiul de o sută de ani, dar și de epidemii și frămîntări sociale, menționează același site.

Această perioadă tulbure a fost încheiată odată cu înscăunarea lui Francisc I, în 1515 și a emergenței Renașterii în Franța. Autoritatea regală, pusă în discuție pe durata războaielor religioase (1562-1598), a fost restaurată de Ludovic al XIII-lea, dar mai ales de Ludovic al XIV-lea, care a instaurat puterea absolută a regelui. Dinastia regală a fost înlăturată de revoluția din 1789, o dată cu răsturnarea regelui Ludovic al XVI-lea și proclamarea Primei Republici, în 1792. În 1804, Napoleon a instaurat puterea imperială al cărei sfîrșit, în 1815, a declanșat o perioadă dominată atît de încercările de restaurare a regalității, cît și de revoluții. Sfîrșitul celui de-al Doilea Imperiu, în 1870, a marcat revenirea definitivă a regimului republican. 

Participantă la Primul Război Mondial, Franța, deși în ruine, a ieșit victorioasă. Cel de-al Doilea Război Mondial a adus țării, însă, o perioadă întunecată, marcată de colaborarea dintre autoritățile franceze și Germania nazistă. Mișcarea de Rezistență a contribuit la crearea unei noi clase politice, fiind cea care a organizat reconstrucția țării, pe durata celei de-a IV-a Republici. Totodată, a jucat un rol determinant și sub cea de-a V-a Republică, marcată de revenirea pe scena publică și la putere a generalului Charles de Gaulle. Franța s-a confruntat pînă în anii '60, cu războaie de independență ale fostelor colonii și cu decolonizarea. Războiul din Algeria a marcat sfîrșitul celei de-a IV-a Republici, iar în 1958 o nouă Constituție a proclamat cea de-a V-a Republică. 

Capitala Franței este Paris, iar principalele orașe sunt: Marseille, Lyon, Toulouse, Nice, Nantes, Strasbourg, Montpellier, Bordeaux, Lille, Rennes. Principalele zone sau obiective turistice: Parisul și împrejurimile (palatele Versailles, Chantilly, Fontainebleau, Compiegne, Vaux-le-Vicomte ș.a., parcul de distracții Disneyland Paris, unic în Europa); valea Loirei, cu vestitele castele din secolele XV-XVI (Chinon, Chenonceau, Blois, Amboise, Chambord, Angers, Azay-le-Rideau, Saumur, Valençay, Loches, Cheverny, Villandry ș.a.), litoralul Oceanului Atlantic, cu stațiunile Deauville, Trouville, Honfleur și Mănăstirea Mont St. Michel (sec. X) de pe insulița omonimă în Normandie, Les Sables d'Olonne în Vendée, Biarritz și alte stațiuni pe Côte d'Argent (în SV), litoralul mediteranean, cu Côte d'Azur (St. Tropez, St. Raphaël, Cannes, Grasse, Antibes, Nice, Menton), precum și sectorul cuprins între gurile Rhônului și granița cu Spania, mult dezvoltat în ultimele decenii (La Grande Motte, Port-Camargue, Cap d'Agde, Port-Leucate, Port-Barcares ș.a.); Provence cu Avignon (Palatul Papilor, podul St.Bénézet ș.a.), Arles (vestigii romane, monumente medievale), Aix-en-Provence ș.a.; Alpii, cu orașele Grenoble — gazda Olimpiadei Albe din 1968—, Chambéry, Annecy, Briançon ș.a. (fiecare cu multe monumente istorice și de artă) și stațiunile Chamonix, Mont Blanc, Les Contamines, Avoriaz, Megeve, Aix-les-Bains, Evian-les-Bains (ultimele două stațiuni balneare) ș.a., Munții Pirinei, cu Lourdes (faimos centru de pelerinaj), Font Romeu, Vernet-les-Bains ș.a.; metropolele regionale Lyon, Bordeaux, Strasbourg (centru cu Parisul oraș situat în partea central-nordică a țării, într-o depresiune, presărată cu coline (Montmartre, Saint-Genevieve ș.a.), pe fluviul Sena, în aval de confluența acestuia cu Marna. Așezare a tribului celtic al parisilor, apoi, după cucerirea Galliei de către Caesar (52 î.Hr.), oraș roman (Lutetia Parisiorum), Paris devine, în 508, capitala Regatului Franc al lui Clovis. Capitală, din 987, și principalul centru economic, politic și cultural al Franței medievale și moderne, istoria Parisului se identifică cu cea a țării. De Paris sunt legate revoluțiile din 1789, 1830 și 1848. În secolele XVII-XIX orașul se impune ca o metropolă culturală a Europei ("Orașul-lumină"), potrivit volumului "Enciclopedia Statelor Lumii" (2016). 

Cel mai mare centru economic, Paris (și aria sa metropolitană) concentrează circa o jumătate din activitatea comercială și financiară și circa un sfert din industria țării. Se evidențiază cartierul de afaceri La Défence, conturat după 1960, unde se află sediile a 1.500 întreprinderi/firme, inclusiv 14 dintre primele 20 firme franceze și 15 din primele 50 de multinaționale. În regiunea Parisului se produc automobile, avioane, produse petrochimice, medicamente, parfumuri, mobilă fină ș.a. Cel mai mare nod de comunicații al Franței, una dintre plăcile turnante ale traficului aerian continental (există două aeroporturi internaționale: Roissy – Charles de Gaulle și Orly), Paris este legat printr-o rețea TGV de principalele orașe franceze, precum și de Londra (prin

În prezent, Paris este o adevărată metropolă culturală a lumii: 13 universități cu peste 300.000 studenți (între care amintim, Université de Paris I, Panthéon-Sorbonne, fondată în 1971, 43.000 studenți), Academia Franceză (fondată în 1635) și alte cunoscute academii (Goncourt, fondată în 1896, Academia de Arte Frumoase, fondată în 1648, Academia de Științe, fondată în 1666), College de France (fondată în 1530), biblioteci (Bibliothčque Nationale de France, fondată în secolul al XIV-lea), zeci de asociații și societăți științifice și culturale (între ele, Société de Géographie, fondată în 1821, prima societate de profil din lume, Société de Biologie, fondată în 1848, Société Mathématique de France, fondată în 1872 ș.a.), edituri renumite (Gallimard, Hachette ș.a.), circa 60 de teatre (La Comédie Française, Odéon Théître de l'Europe, Petit Odéon ș.a.), operă (Opéra Garnier și Opéra Bastille), circa 50 de mari muzee (Musée du Louvre, fondată în 1793, Carnavalet, Musée National de l'Art Moderne, Musée National des Techniques, Musée d'Orsay, de artă modernă, muzeele Rodin, Picasso, Salvador Dali ș.a.), mai menționează volumul "Enciclopedia Statelor Lumii" (2016). 

Monumente: Catedrala Nôtre-Dame (secolele XII-XIII), bisericile St. Germain-des-Prés (1163, cea mai veche din Paris), Sainte-Chapelle, Marie Madeleine (1764) ș.a., complexul Louvre (1204-1860, vechi palat al regilor Franței, astăzi muzeu), Palatul Elysée (secolul al XVIII-lea, reședință, din 1873, a președintelui țării), palatele Luxembourg (1615), Bourbon (1718) ș.a., Arcul de Triumf (1808, 50 m înălțime), Turnul Eiffel (1889, 321 m înălțime), Domul Invalizilor/Dôme des Invalides (1670), ce adăpostește și sarcofagul lui Napoleon, edificiul Operei/Opéra Garnier (1862-74), bazilica Sacré-Coeur (1875-1914), Primăria (1871), palatele moderne Chaillot (1937), UNESCO (1958), Turnul Montparnasse (1972, înalt de 209 m), Marele Arc (1989, 110 m înălțime) din cartierul La Défense, Obeliscul din Luxor (secolul al XIII-lea î.Hr., adus din Egipt și amplasat în Place de la Concorde), centrul cultural Georges Pompidou (Beaubourg, 1977, care găzduiește și atelierul lui Brîncuși, reconstituit), noul edificiu al Bibliotecii Naționale (1996).

Documentar AGERPRES.ro