Foto: Cetatea bastionată Tighina în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Biblioteca Naţională a României. Cota arhivistică: inv. 49421_45

„Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate”. Arnold Toynbee (1889–1975)

Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori și bunuri culturale (materiale și imateriale, mobile și imobile) de importanță locală, națională și mondială, constituit pe parcursul istoriei. Actualmente în republică are loc reconsiderarea atitudinii societății față de patrimoniu cultural, față de diversitatea expresiilor culturale. În Europa, ocrotirea patrimoniu cultural a luat avînt la sfîrșitul sec. XVIII – începutul sec. XX, atunci cînd s-a sistematizat conceptul științific și s-au aplicat măsuri legislative și instituționale. În Basarabia, în anii 1820, această activitate începe, ca și în alte gubernii țariste, prin emiterea unei serii de circulare, dispoziții guvernamentale privind protejarea monumentelor istorice. Se interzicea repararea sau demolarea edificiilor construite pînă în sec. XVIII. În 1904 a fost creată Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia, care avea drept scop cercetarea și analiza tezaurului bisericesc a ținutului. În 1918 a fost fondată Comisiunea Monumentelor Istorice, care avea drept scop studierea, restaurarea și conservarea monumentelor istorice. Un număr însemnat de edificii valoroase, inclusiv de monumente de istorie și cultură din Basarabia au fost distruse în urma acțiunilor militare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În perioada postbelică, autoritățile centrale ale RSS Moldovenești au promovat o amplă acțiune pentru protejarea și valorificarea patrimoniului cultural în vederea „educației personalității sub aspect ideologico-tematic”. La sfîrșitul anilor 1970, circa jumătate din bisericile ce au funcționat pe teritoriul Basarabiei interbelice au fost distruse. În a doua jumătate a anilor 1980, anual erau demolate circa 10 clădiri-monumente. În 1987 au fost pierdute pentru totdeauna 350 de monumente de istorie și cultură, iar 80 la sută din clădirile-monumente erau în stare de degradare. În Republica Moldova, după proclamarea independenței, s-au elaborat și aplicat o serie de măsuri în vederea protecției patrimoniului cultural.

1. În Republica Moldova, pînă în prezent au fost identificate peste 15 000 de obiecte ale patrimoniului cultural, dintre care 5206 monumente incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat: 2696 – monumente arheologice, 1284 – monumente istorice, 1261 – monumente de arhitectură și 225 – monumente de artă.
2. Unele monumente sînt atribuite la două sau trei categorii: istorie/artă, istorie/artă/arhitectură, dintre acestea 989 țin de tematica celui de-al Doilea Război Mondial.
3. În unele localități au fost instaurate monumente noi, consacrate celor căzuți în conflictele militare, care nu sînt incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat.
4. Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat se întocmește pe baza investigațiilor efectuate de Ministerul Culturii, ministerele și instituțiile de resort, Academia de Științe a Moldovei, instituțiile de învățămînt superior, organizațiile obștești, de către savanți, colaboratori de muzee și biblioteci, persoane particulare.
5. Patrimoniul național de publicații este protejat de stat și include lucrări rare, deosebit de valoroase, care prezintă interes aparte pentru cultura Republicii Moldova: lucrări de unicat (de anticariat) – cărți editate pînă în anul 1850 și manuscrise; lucrări editate între anii 1851 și 1960, care au intrat în istoria literaturii naționale și universale, care au o prezentare grafică deosebită sau au fost editate cu prilejul unor jubilee etc. Anume la acest tip de lucrări se acordă la trecerea frontierei de stat, pentru a nu fi retrase ilegal din țară.
6. Parte componentă a patrimoniului cultural-natural al Republicii Moldova sînt: cetățile (Soroca, Bender/Tighina), mănăstirile (Căpriana, Curchi, Japca, Saharna ș.a.), bisericile (din Căușeni, Chișinău, Bălți etc.), peisajele și siturile naturale (Orheiul Vechi, valea Nistrului) etc.
7. În anul 2005, meridianul geodezic de lîngă satul Rudi, raionul Soroca, a fost inclus în Lista Patrimoniului Mondial, gestionată din anul 1978 de UNESCO. Este vorba de unul dintre cele 258 de elemente din „Arcul Struve” (de la numele savantului Wilhelm Struve), care are o lungime de 2 820 km și se întinde pe teritoriul a zece țări, din nordul Europei (Hammerfest, Norvegia) pînă la Marea Neagră (Ismail, Ucraina), obiectiv ce reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări științifice și tehnice în domeniul măsurărilor terestre din sec. XIX. În Moldova existau anterior 27 de puncte geodezice, după care specialiștii efectuau măsurări pentru alcătuirea hărților internaționale.
8. Încercarea Ministerului Culturii de depune în 2008 la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO (cu sediul la Paris) a dosarului cu privire la „Peisajul Cultural Orheiul Vechi” ca monument mixt cultural și natural este tergiversată de mai mulți factori, inclusiv legislativi, de dezvoltare și întreținere a infrastructurii etc.
9. Patrimoniul muzeal este constituit din bunuri mobile de o valoare istorică și documentară deosebită, artistică, arheologică, etnografică, reprezentînd istoria naturală, tehnica, arta și literatura. Bunurile culturale din patrimoniu muzeal al republicii se înscriu în Registru de stat al patrimoniului cultural mobil.
10. Drept patrimoniul cultural-național al Republicii Moldova se consideră complexul Combinatului de Vinuri „Cricova” SA și Întreprinderea de Stat Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileștii Mici”. Conferirea statutului de obiectiv al patrimoniului cultural-național a fost efectuată cu scopul de a păstra aceste unități pentru generațiile actuale și cele viitoare. Organizațiile respective, în calitate de complex cultural și peisagistic de importanță națională, au fost considerate purtătoare de informații vizînd tradițiile poporului în domeniul vinificației și culturii viței-de-vie.

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie

Cetatea circulară Soroca în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Biblioteca Naţională a României. Cota arhivistică: inv. 75347

Stejarul (datat cu sec. XV) lui Ştefan cel Mare (1457–1504) din Cobîlea, județul Soroca (actualmente, raionul Șoldănești), în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Biblioteca Naţională a României. Cota arhivistică: inv. 94945

Valea Nistrului, jud. Soroca în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Biblioteca Naţională a României. Cota arhivistică: inv. 75301

Pașaportul mănăstirii Japca, întocmit la 17 noiembrie 1984 de E. Rîbalco. Arhiva curentă a Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor din Republica Moldova

Punctul geodezic Struve de lîngă satul Rudi, raionul Soroca, 2008. Arhiva foto a Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei