’’Cu capul între două lumi ’’

Societatea prea grăbită în care trăim ne reflectă o dură realitate pe care o concepem şi o finanţăm cu propriile forţe: ’’Suicidul’’.

 Suicidul sau sinuciderea, ca lipsire sau curmare a propriei vieţi printr-un act de voinţă liberă, este considerat ca un drept al persoanei de a manevra cu propriul său corp. Suicidul a fost interpretat sub aspect etic, de-a lungul istoriei, fie ca un simbol de laşitate în faţa necesitaţilor  vieţii, fie drept curaj şi demnitate în a depăşi dezonoarea, umilinţa, plecăciunea şi ruşinea omenească...  Cel puţin aşa scriu cărţile. Dar felul în care este văzută acesta variază mult de la o societate la alta în funcţie de cultură şi de religie.

Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproape 3.000 de oameni se sinucid în fiecare zi. Rata sinuciderilor a crescut în ultimii 50 de ani cu 60% în majoritatea ţărilor, astfel încît suicidul a devenit o problemă de sănătate publică, fiind a 11-a cauză de mortalitate în lume.

Suicidul constituie o crudă şi dură realitate ce  se acutizează în rîndul tinerilor şi adolescenţilor.

Suflete pierdute de copii în corpuri de adulţi - Adolescenţii. Criza de identitate nu ocoleşte pe nimeni, iar atunci cînd aceştia duc lipsa unui adult cu tact, totul se poate sfîrşi tragic pentru ei .

Acesta fiind un subiect controversat, deseori confuz, ce tratează una din realităţile adolescenţilor, o realitate pe care unii încearcă să o evite, iar alţii iscă astfel de gânduri în subconştient, mai mult sau mai puţin evidente. 

Sinuciderea a prins o notă de popularizare în rîndul adolescenţilor, motivul principal fiind dorinţa de a se integra, de a face parte dintr-o comunitate, presiunea constantă pentru a deveni un copil bun, toate acestea reprezintă un stres enorm pentru adolescenţi.

Iar cauzele  principale ale acestui fenomen în rîndul adolescenţilor sunt stările depresive, dezordinea şi confuzia bilaterală, divorţul părinţilor, conflicte familiale, contextul socio-economic şi educaţional, dragostea neîmpărtăşită. Cele mai des întilnite semnale de alertă în rîndul micilor sinucigaşi ar fi : (*Discuţii de genul "aş vrea să mor" sau "cred că dacă aş muri, lumea ar fi mult mai fericită",*episoade depresive urmate de momente de fericire, lipsite de un motiv bine conturat,*schimbări drastice în comportament, cercul de prieteni, schimbări în greutate, program de somn, expresii faciale ce denotă tristeţe sau lipsa de înţelegere).
Iar metodele utilizate pe larg de aceştia fiind tăiatul venelor, supradozarea cu somnifere, spînzurarea, electrocutarea, injectarea cu aer.

În SUA ar exista chiar şi aşa numita ‘’Societate Hemlock’’, cu tendinţa amăgitoare de a "instituţionaliza" sinuciderea, ca un mod de a pune capăt vieţii în pace şi cu demnitate. S-a pus chiar în mişcare, în scopuri suicide, "maşina morţii", de către medicul Jack Kevorkian. Pentru cei ce vor să se sinucidă, tot în SUA, au fost create aşa-zisele "case de plecare", respinse însă de cealaltă parte a lumii.

Fiind o  problemă actuală ce nu trage cortina necunoscutului şi pentru ţara noastră, datele Biroului Naţional de Statistică (BNS), în 2009, în Republica Moldova ne arată înregistrarea a 651 cazuri de suicid (556 bărbaţi şi 95 femei), rata sinuciderilor constituind 15,7% la 100.000 de locuitori… un număr înfricoşător pentru o ţară atât de neajutorată… Motivele diversificindu-se,  iar principalele cauze care stimulează gîndul la sinucidere pentru moldoveni ar fi:

lipsa locurilor de muncă, plecarea celor apropiaţi peste hotare, nevoile de ordin social, nesiguranţa sau depresia. De asemenea, şi dragostea neîmpărtăşită este motivul cel mai frecvent la aproape jumătate din numărul total de sinucideri la tinerii sub 16 ani, după vîrsta de 25 din acest motiv se sinucid mai rar. Datele statistice arată că în ultimii ani cea mai folosită metodă de sinucidere, atît la femei cît şi la bărbaţi este cea prin spînzurare.

Tentativa de  suicid a devenit deja  o problemă destul de arzătoare pentru societatea noastră ce ne generează un tablou sumbru şi disperat al acestui fenomen care necesită o strategie de prevenţie atît la nivel naţional, cît şi internaţional. În acest scop,  Organizaţia Mondiala a Sănătăţii a idenificat sinuciderea drept aria prioritară pentru promovarea la nivel global a sănătăţii mintale, urmărind maximizarea nivelului de cunoştinţe despre suicid, influenţarea opiniei publice şi elaborarea de strategii de prevenţie adaptate la contextul fiecărei ţări în parte.

Reghina BOBOVA