Avem nevoie de o lege valabilă şi pentru românii din RM

Autor: Mihai CONŢIU

Este bine cunoscut faptul că, pe data de 17 Aprilie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România, printr-o sentinţă definitivă, l-a condamnat pe fostul deputat democrat Valeriu Guma la 4 ani de închisoare cu executare. Cei de la Ministerul Justiţiei de la Chişinău au confirmat că toate documentele prin care se atestă condamnarea lui Guma au parvenit la autorităţile moldoveneşti încă de la finele anului 2014.

Ne aducem cu toţii aminte cum PD l-a protejat şi păstrat în Parlament pe Guma o bună bucată de vreme după ce condamnarea lui era oficială. Cu mare greutate şi în al doisprezecelea ceas, probabil că în urma unor asigurări şi înţelegeri secrete, PD i-a permis să părăsească Legislativul. A trecut mai bine de o jumătate de an, dar justiţia lui Vlad Plahotniuc pare să fi uitat că trebuia să fi examinat de mult dosarul lui Guma spre a-l trimite după gratii. Şi o spunem asta fără răutate, fără jubilaţie. E vorba doar de justiţie.

La felul în care funcţionează justiţia în această ţară, nu ne-am mira ca instanţele de judecată ale lui Plahotniuc să-l scoată basma curată sau să-i dea o sentinţă mai uşoară, pe care să o execute în Republica Moldova, chiar dacă acesta este dat în urmărire internaţională prin Interpol de către autorităţile române.

Vă reamintim că Valeriu Guma a fost condamnat pentru mituirea directorului general al Direcţiei Juridice din cadrul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) din România, pentru a-i influenţa pe unii responsabili ca să-i aprobe menţinerea în vigoare a contractului de privatizare a unei firme al cărei acţionar era.

Faţă de această condamnare în România, Guma a declarat că dosarul lui ar fi o înscenare, că are dovezi care i-ar putea demonstra nevinovăţia şi că a contestat decizia la CEDO. Păi dacă are dovezi care i-ar putea proba nevinovăţia, ne întrebăm: De ce nu le-a prezentat şi instanţelor româneşti atunci cînd era judecat?

Cît priveşte adresarea lui la CEDO, asta nu-i nimic altceva decît o tergiversare, o tragere de timp sau o tărăgănare de tip moldovenesc. Cu toate presupusele lui dovezi, el ar trebui să ştie că CEDO nu judecă fondul unei cauze, ci doar presupusele încălcări ale drepturilor omului din perspectiva legislaţiei europene, iar cauza lui Guma este pierdută din start şi la CEDO. Mai mult decît atît, adresarea la CEDO nu exclude punerea în aplicare a executării pedepsei privative de libertate dispusă de instanţele naţionale, iar Guma s-a sustras acesteia, acesta fiind şi motivul pentru care este dat în cătare prin Interpol. Pînă acum, însă, observăm că singura instanţă de judecată pe care o acceptă şi recunoaşte Guma este cea a lui Plahotniuc. În acest context, amintiţi-vă, iarăşi, cît de pompos îşi adjudecă Marian Lupu, liderul de formă al PD, normele, principiile şi valorile europene! Mai mare şi mai neruşinat demagog ca Marian Lupu nu găseşti nici în UE, nici în UV!

Sustragerea lui Guma de la executarea pedepsei penale pronunţată în România îmi aminteşte de alţi moldo-români penali pe lîngă care Guma este un mic copil. Este bine ştiut faptul că foarte mulţi moldoveni cu cetăţenie română şi complicii lor din România au furat zeci şi zeci de milioane de dolari din banii româneşti repartizaţi aici pentru diferite scopuri. De o bună bucată de vreme, tot mai numeroşi sînt moldovenii care cer ca Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) din România să treacă Prutul. O poate face, numai că în cu totul alte condiţii!

Pentru aceasta, ar fi suficient ca preşedintelui Klaus Iohannis să i se înainteze spre promulgare o lege care să permită DNA să-şi extindă anchetele şi asupra cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, în cazul dat ne referim la cei din Republica Moldova. Imaginaţi-vă, într-o astfel de perspectivă, cîţi moldoveni cu cetăţenie română ar renunţa la cetăţenia României! Cu sutele ar fi, oameni buni! Sîntem siguri de asta! Abia atunci am vedea cît de mari români sînt mulţi dintre ei! Dar nu despre patriotism e vorba, ci despre aplicarea justiţiei. Iar justiţia independentă şi echitabilă e cel mai autentic patriotism. Nu-i aşa că ar fi extrem de atractivă, instructivă şi necesară o astfel de lege?