Integrarea europeană, o poveste frumoasă la cheremul mincinoşilor neamului

Autor: Aliona CIGULEA

În condiţiile în care nu există o majoritate de guvernare şi parlamentară clară, ci una consensuală, condiţionată de votul PCRM, citind cu atenţie Acordul Alianţei de Guvernare dintre PLDM şi PD, constatăm că avem în faţă un text utopic, nu un document politic în care să existe prevederi concrete şi realizabile în întregime.

Un astfel de document presupune seriozitate, responsabilitate şi certitudinea aplicării lui de către un Parlament şi un Guvern care nu ar trebui să facă nimic altceva decît să se ghideze după prevederile din Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu UE. Acestea trebuie, în realitate, să fie şi programul de guvernare. Fără să fie nevoie să analizăm punct cu punct prevederile din Acordul Alianţei de guvernare dintre PLDM şi PD, ne vom opri doar la cîteva aspecte… mai sensibile!

Organizarea Alianţei

Prin felul în care este stipulat modul de organizare a acestei alianţe, constatăm că funcţiile Parlamentului şi Guvernului sînt pur decorative, generatoare de maşinărie de vot. Înainte de toate, însă, iată care este structura de organizare:

Conform Acordului, există Adunarea Generală a Alianţei, care este forul ce întruneşte conducerea partidelor membre, toţi deputaţii, miniştrii şi conducătorii autorităţilor administrative centrale care au constituit Alianţa sau au fost delegaţi în funcţii de aceasta.

După aceasta, este constituită Reuniunea liderilor Alianţei, care întruneşte liderii partidelor politice semnatare ale Acordului Alianţei, care se vor întruni, de regulă, săptămînal, pentru a coordona subiectele de pe agenda guvernării şi chestiunile principiale de organizare şi/sau funcţionare a Alianţei.

Mai apoi, urmează Consiliul Alianţei, caredecide asupra proiectelor care nu au întrunit consensul în cadrul Consiliului Parlamentar şi/sau Prezidiul Guvernului. În cadrul Consiliului Alianţei se va discuta şi se va decide asupra subiectelor care se referă la: demiterea (revocarea) preşedintelui şi vicepreşedinţilor Parlamentului; iniţierea procedurii de demisie a preşedintelui Republicii Moldova; votul de neîncredere Guvernului; demiterea (remanierea) miniştrilor, vice-miniştrilor şi conducătorilor autorităţilor publice centrale.

Acestuia îi urmează Consiliul Parlamentar al Alianţei, format din deputaţi reprezentanţi ai părţilor semnatare, avînd drept competenţă stabilirea priorităţilor agendei legislative a Alianţei.

Şedinţele Executivului sînt precedate de şedinţele Prezidiului Guvernului, în cadrul cărora se aprobă ordinea de zi a şedinţelor Guvernului. În cazul cînd nu este posibilă identificarea unei soluţii consensuale pe marginea unui proiect de hotărîre, proiectul în cauză nu va fi inclus pe agenda şedinţei Guvernului, iar problema respectivă va fi pusă în discuţie la Consiliul Alianţei. Ședinţele Prezidiului Guvernului au loc, de regulă, cu cel puţin două zile înainte de şedinţa Executivului.

În final, mai există şi nelipsitul Secretariat al Alianţei.

Birocraţie de dragul birocraţiei, ca pe vremea URSS, dar poate şi pentru ca să ne facă să credem că ei muncesc din greu, căci vedeţi cît de pompos şi important sînt denumite toate aceste componente! Uneori avem senzaţia că rîd de noi sau ne cred de-a dreptul retardaţi, că nu pricepem prea bine că deciziile se iau la un nivel restrîns al liderilor.

Cu toate acestea, dacă citim şi recitim încă o dată componentele de organizare a Alianţei, nu putem să nu ne întrebăm: Care-i responsabilitatea strictă, directă şi asumată a prim-ministrului? Care-i puterea lui decizională? În acest context, constatăm că avem de-a face cu un premier de paie. În consecinţă, Iurie Leancă sau alţii îşi doresc acest post doar pentru privilegiile ce decurg din aceasta, pentru a se plimba ţanţoş prin toată lumea pe banii statului, ca să o facă pe importantul om de stat, chiar dacă, în realitate, este un executant al deciziilor luate de către şefii partidelor din Alianţă. Moldova este singura ţară europeană în care este cu putinţă aşa ceva!

Pe de altă parte, avem de-a face şi cu fragilitatea sau siguranţa rămînerii în funcţie a premierului din moment ce nu are nici o putere şi se află la cheremul liderilor de partid, care oricînd se pot răzbuna pe el dacă mişcă în front, aşa cum a păţit-o Vlad Filat.

Cîte ceva din utopiile Acordului

Iată doar cîteva din „principii de formare a Alianţei”, care sînt înscrise în Acord:

„Constituirea unei guvernări proeuropene este vital necesară pentru interesele naţionale ale Republicii Moldova, care revendică de urgenţă:

Consolidarea societăţii prin stabilitate politică, creşterea nivelului de trai al cetăţenilor prin eradicarea sărăciei, dezvoltare economică durabilă în condiţiile unei concurenţe libere, consolidarea legalităţii şi respectului pentru drepturile cetăţeneşti. În vederea atingerii obiectivelor enunţate, părţile semnatare vor asigura punerea în practică şi respectarea etapelor de implementare a Agendei de asociere şi a Acordului de Asociere, cu partea sa componentă – Acordul de Comerţ Liber, Aprofundat şi Cuprinzător, semnate între Republica Moldova şi Uniunea Europeană

Eradicare efectivă a corupţiei prin: acţiuni hotărîte de depolitizare a instituţiilor de drept, sectorului justiţiei şi instituţiilor independente cu subordonare parlamentară, cu atribuţii de supraveghere, reglementare, control şi exercitare a legalităţii; accelerarea şi eficientizarea procesului de reformă a justiţiei. Alianţa stabileşte ca prioritate imediată reforma Procuraturii în consultare cu Comisia Europeană şi cu solicitarea delegării unei misiuni UE în domeniul justiţiei, în spiritul şi conform prevederilor Agendei de Asociere şi Acordului de Asociere a Republicii Moldova la UE.”

Frumos, nu? Realizabil… ioc! Mai citiţi iarăşi aceste angajamente „solemne, responsabile şi conştiente”, ca mai apoi să vă daţi seama şi singuri că autorii acestui Acord ne consideră un popor de idioţi sau de vite bune de dus la abator! După cum vedeţi, aici avem de-a face cu asumarea unui set de responsabilităţi imposibil de pus în practică. Ele sînt cu mult mai multe, dar m-am oprit doar la acestea, căci toate sînt mincinoase, la fel ca şi promisiunile din campaniile electorale!

În primul rînd, cine-şi asigură aceste angajamente? Un Guvern care nu-i susţinut de o majoritate parlamentară! Un Guvern consensual susţinut în Parlament de către PCRM prin negocieri dure şi punctuale şi care nu poate fi de acord cu totalitatea angajamentelor din Acord, probabil că nici măcar într-o proporţie de 50%! Asta înseamnă, deci, că autorii Acordului ne mint nu doar pe noi, dar îşi imaginează că şi oficialii europeni sînt aşa cum îi cred ei pe moldoveni – creduli şi uşor de păcălit!

Oricît de frumos sau diplomatic ar fi ambalate în propoziţii şi fraze uneori vorbele, acestea mai au şi darul de a fi neruşinate, cinice şi insultătoare! După cinci ani de guvernare aşa-zis pro-europeană, actualii aliaţi ne promit că „se vor lupta din răsputeri” pentru a asigura, în Moldova, „stabilitate politică, creşterea nivelului de trai al cetăţenilor prin eradicarea sărăciei, dezvoltare economică durabilă”. Ei nu numai că nu ne lasă nici să bănuim cum vor face toate aceste lucruri, dar chiar ne cred orbi, surzi şi proşti cînd îşi imaginează că noi nu putem înţelege că ne mint din simplul motiv că este vorba despre un Guvern şi un Parlament fără o majoritate decizională. Ce fel de stabilitate politică ne poate garanta un Guvern care trebuie să se milogească la comunişti spre a vota o iniţiativă legislativă? Dar, să zicem, că pot găsi limbă comună cu PCRM în privinţa nivelului de trai al cetăţenilor şi imposibila eradicare a sărăciei sau a unei dezvoltări economice durabile! Asta nu le-a reuşit nici comuniştilor în opt ani de guvernare. Da, aici se poate face ceva, numai că doar cu sprijin european, dar pentru asta va trebui să fie de acord şi Vladimir Plahotniuc cu alinierea legislaţiei moldoveneşti la cea europeană!

Cît priveşte angajamentul din Acord cu privire la „respectarea etapelor de implementare a Agendei de asociere şi a Acordului de Asociere, cu partea sa componentă – Acordul de Comerţ Liber, Aprofundat şi Cuprinzător”, suspiciunile noastre se ascut. Aici este suficient să amintim despre cele peste 90 de legi proeuropene adoptate în Parlament, încă din 2011, dar care nici una nu a fost pusă în executare. Vedeţi ce fariseici sînt?

Circul politic continuă, căci în Acord se mai spune despre „depolitizare a instituţiilor de drept, sectorului justiţiei şi instituţiilor independente cu subordonare parlamentară”, „accelerarea şi eficientizarea procesului de reformă a justiţiei”, precum şi despre „prioritate imediată reforma Procuraturii în consultare cu Comisia Europeană şi cu solicitarea delegării unei misiuni UE în domeniul justiţiei, în spiritul şi conform prevederilor Agendei de Asociere şi Acordului de Asociere a Republicii Moldova la UE.”

Doamne, cît de experimentaţi au devenit în arta de a minţi în toţi aceşti cinci ani! Păi dacă vor depolitizarea instituţiilor de drept, a justiţiei sau Procuraturii, atunci de ce şi le-au partajat politic? De ce nu le-au exclus din start din procesul de negocieri şi nu au căutat tineri moldoveni experimentaţi şi apolitici care lucrează în Occident spre a-i invita să ocupe posturi de comandă, tineri oricum mai pregătiţi şi deştepţi decît ei?

Îi va convinge cineva pe Vladimir Plahotniuc şi Marian Lupu despre oportunitatea invitării unei misiuni din partea UE în domeniul justiţiei, asta incluzînd automat şi Procuratura? Să fim serioşi, mai ales realişti, dar Moldova va bate zadarnic la uşile UE atîta timp cît niciodată Plahotniuc nu va admite să renunţe la controlul deplin asupra Procuraturii, CNA, SIS, Consiliul Coordonator al Audiovizualului etc.! Doar nu are vocaţie de sinucigaş şi vede bine ce se întîmplă în România!

În concluzie, optimismul nostru pro-european este plouat rău de rafalele de ambiţii de mărire şi înavuţirea politicienilor pe care singuri ni i-am ales ca să ne blesteme viitoru!