Băsescu şi moldovenii – prietenie pe muchie de cuţit, avantajoasă doar preşedintelui român

Autor: Mihai CONŢIU

Summit-ul de la Vilnius şi ziua de 29 Noiembrie reprezintă un moment de cotitură istorică absolut crucială pentru R. Moldova. Altfel spus, parafarea celor două Acorduri de Asociere cu UE echivalează cu o logodnă oficială a ţării cu Europa civilizată şi democratică. Să reţinem că acest moment, poate printr-o coincidenţă semnificativă, s-a desfăşurat în chiar ziua în care se împlineau trei ani de la alegerile care au făcut posibilă crearea unei coaliţii de guvernare pro-europeană.

Deşi poate că au fost şi emoţii pînă în ultima clipă, ele nu au fost justificate, iar asta pentru că angajamentele oficialilor europeni şi ale guvernanţilor moldoveni au fost cît se poate de ferme. Să sperăm că primarul Dorin Chirtoacă va renunţa, pentru scurt timp, la trufia-i infantilă şi împreună cu consilierii vor răspunde pozitiv iniţiativei preşedintelui PLDM, Vlad Filat, conform căreia o stradă principală din Chişinău să fie redenumită „Vilnius” sau chiar „Vilnius 2013”.

Momentul Vilnius a fost o redută cucerită cu multe dificultăţi. Nu ştim cum am putea formula mai bine – Moldova a cucerit Europa, aşa cum titrează unele televiziuni, sau Europa a recîştigat Moldova? Meritul UE este uriaş. Pe de o parte este vorba despre decizia ireversibilă de a asimila Moldova, iar pe de altă parte avem de-a face cu realitatea incontestabilă prin care R. Moldova a putut să-şi păstreze echilibrul naţional graţie asistenţei financiare şi a consultanţei europene permanente de după ce PCRM lăsase ţara în ruină şi izolare internaţională.

De acum încolo, voinţa politică a guvernaţilor moldoveni trebuie să crească la cote infinit mai mari decît cele de pînă la Summit-ul de la Vilnius. Angajamentul lor faţă de moldoveni trebuie să fie imens, iar asta pentru că greul de abia începe, nemaivorbind despre comunicare cu cetăţenii şi obligativitatea de a cîştiga viitoarele alegeri parlamentare pentru ca visul european să-şi cunoască împlinire. Duşmanii integrării europene sunt din interior şi exterior şi sunt extrem de primejdioşi. Cunoaştem cu toţii opoziţia Rusiei faţă de integrarea europeană a R. Moldova. Este lesne de intuit că presiunile şi şantajele de tot felul se pot intensifica. La rîndu-i, şi UE are suficiente instrumente de coerciţie împotriva unei Rusii ostile.

Două realităţi incompatibile

Una din primejdiile pe care Rusia le va intensifica este regimul separatist de la Tiraspol. UE a demonstrat că este o putere care nu admite compromisurile păguboase, şantajul economic, politic şi ameninţarea cu forţa. Atitudinea deschisă, generoasă şi relaxată pe care UE o are faţă de cetăţenii din regiunea transnistreană va crea cel puţin două realităţi ireconciliabile, iar asta mai cu seamă după liberalizarea regimului de vize pentru toţi cetăţenii statului R. Moldova.

Astfel, UE va deveni atractivă şi pentru moldovenii din regiunea transnistreană atunci cînd aceştia vor avea libertatea să-i cunoască valorile şi or să-şi dorească beneficiile ce decurg din statutul ţării de membru asociat. Aici este vorba despre micii sau marii întreprinzători particulari, despre cei care vor dorii să călătorească nestingheriţi şi fără oprelişti prin spaţiul comunitar şi multe altele.

Ce-a de-a doua realitate va fi cea impusă de Rusia prin intermediul regimului separatist de la Tiraspol. Să ne amintim că, în ajunul Summit-ului de la Vilnius, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a admonestat fără menajamente guvernarea de la Chişinău, spunînd că „în curbele europene, Moldova ar putea pierde întreaga garnitură”, sugerînd clar că Rusia ar putea recunoaşte Transnistria: "Am sfătuit în mod repetat Guvernul şi pe preşedintele R. Moldova ca să discute problema asocierii la UE cu Transnistria. Dar minuni nu se întîmplă. Nu se poate, pe de o parte, să vorbeşti despre integritatea statului în frontierele Moldovei Sovietice, iar pe de altă parte să nu informezi în această problemă crucială Tiraspolul. De aceea, în asemenea curbe, poate fi pierdută toată garnitura. Va rămîne doar locomotiva şi aceea nu se ştie în care depou va intra. Transnistria are viitor, iar Rusia este garantul acesteia", a spus cu aroganţă Rogozin.

Pe fondul desfăşurării Summit-ului de la Vilnius şi al rezultatelor, cinismul şi ipocrizia regimului de la Tiraspol au atins cote halucinante, demenţiale şi periculoase. Prin urmare, aşa-zisele servicii de securitate nistrene – KGB-ul, Armata, Miliţia şi Serviciul Vamal – au intrat în stare de alertă maximă. Motivul invocat a fost acela că se tem de o agresiune armată a Chişinăului împotriva regiunii separatiste. Orice om normal, atunci cînd îl aude pe un altul făcînd o astfel de apreciere acuzatoare, este tentat să-l suspecteze pe respectivul individ de afecţiuni psihiatrice extrem de grave. Anterior, Evghenii Şevciuk, liderul separatiştilor de la Tiraspol declarase că nu exclude varianta unei confruntări armate provocată de Chişinău împotriva Transnistriei.

Fiind în tandem cu separatiştii transnistreni şi, deci, cu ruşii, comuniştii moldoveni nu s-au lăsat nici ei şi au pichetat sediul Delegaţiei UE de la Chişinău, în zilele de 28 şi 29 Noiembrie, iar asta în semn de protest faţă de Summit. Nebunie şi disperare de ambele părţi!

În contextul celor două realităţi ireconciliabile despre care scriam mai sus, va mai apare, în mod inevitabil una: În condiţiile în care UE va deveni tot mai atractivă pentru locuitorii din Transnistria, iar Rusia va recunoaşte independenţa regiunii separatiste sau va încerca, prin intermediul liderului de la Tiraspol, izolarea transnistrenilor de restul ţării, opoziţia cetăţenilor din zonă faţă de Rusia şi regimul politic separatist se va radicaliza în faţa restrîngerii la maxim a drepturilor lor cetăţeneşti. Într-o astfel de situaţie, Rusia va fi privită ca un agresor, nu ca o ţară care, chipurile, are rol de pacificator în zonă şi de apărător al drepturilor minorităţilor.

Treptat, transnistrenii şi găgăuzii vor afla că, la nivel de comunitate – cea găgăuză şi minoritatea rusă sau ucraineană –, au dreptul la finanţări europene pentru conservarea şi dezvoltarea valorilor lor etnice mai mari chiar decît moldovenii majoritari. Important este să se informeze şi să solicite.

Perioada de dinainte de Vilnius şi Summit-ul în sine a fost şi mai plină cu năbădăi periculoase deoarece a intrat în scenă şi preşedintele român Traian Băsescu, de parcă nu erau suficiente presiunile ruşilor, ale transnistrenilor şi comuniştilor.

Preşedintele român îi argumentează pe ruşi, comunişti şi pe transnistreni

Faptul că România a fost şi este un real sprijin pentru R. Moldova în complexul proces de integrare europeană nu îl poate contesta nimeni. În acest context, se impune precizarea că acest sprijin nu se datorează nici pe departe preşedintelui român Traian Băsescu, ci acelor europarlamentari şi diplomaţi români care nu operează cu virtualităţi ori cu „măreţe vise de reunificare a celor două ţări”. Aceştia din urmă, spre deosebire de Băsescu, văd mai bine realităţile concrete în contextul european al celor două ţări.

Prin atitudinile sale, preşedintele român, cu o ritmicitate suspectă, parcă programată, nu a făcut nimic altceva decît să alimenteze UE cu false suspiciuni faţă de R. Moldova, să argumenteze tendinţele anti-europene şi anti-româneşti ale PCRM, dar şi să stimuleze Tiraspolul în faţa pericolului unirii celor două ţări.

Aventurismul şi lipsa de scrupule ale lui Băsescu au oripilat, revoltat aproape întreg poporul român, pe care-l conduce împotriva voinţei populare. Nu va trece mult pînă cînd susţinătorii lui din R. Moldova se vor dezmetici şi vor înţelege cîte deservicii a adus el acestei ţări în mod personal şi doar în interesul lui egoist.

Ştiind foarte bine iritarea Rusiei şi a liderilor de la Tiraspol faţă de ceea ce urma să se întîmple la Vilnius, Băsescu, cu o zi înainte, pe 27 Noiembrie, a avut nesăbuinţa criminală să facă următoarea declaraţie într-o emisiune la TVR 1: “Mai devreme – nu va gîndiţi mîine – sau mai tîrziu, acest lucru se va întîmpla (unirea R. Moldova cu România; nota red.), pentru că sîngele apă nu se face. România a avut un proiect fundamental de ţară – NATO. A avut un al doilea proiect de ţară, UE. Eu cred că un al treilea proiect fundamental trebuie să fie unirea cu Moldova.” (...) „Proiectul de ţară pentru România, următorul proiect, pe care acum îl putem spune, este vrem să ne întregim ţara”, a afirmat Traian Băsescu.

Reacţii decente, fireşti faţă de o declaraţie provocatoare

Aceste afirmaţii iresponsabile ale lui Băsescu i-au pus în situaţii contradictorii pe oficialii europeni, politicienii şi analiştii români şi pe guvernanţii de la Chişinău, dînd în schimb satisfacţie comuniştilor, transnistrenilor şi ruşilor.

În replică, premierul român Victor Ponta a spus că afirmaţiile lui Traian Băsescu reprezintă "declaraţia de final de mandat a unui preşedinte după 9 ani în care nu a făcut nimic pentru Moldova". "După ce 9 ani nu ai făcut nimic, decît ai ciocnit cu Voronin pe la petreceri..., nu cred ca e serioasa treaba", a declarat Ponta.

Premierul a mai spus ca prin aceste declaraţii preşedintele "dă apă la moara tocmai Partidului Comuniştilor din Moldova". "Cred că e o abordare greşită – cred că nu au nevoie şi nu vor să vină cineva să îi ia. Eu zic să facem lucruri concrete – gazoduct, linii de autostradă, să întărim partea de colaborare culturală, educaţională. Sper că nimeni din Europa să nu dea importanţă declaraţiilor domnului Băsescu legate de regiune şi de Moldova", a concluzionat prim-ministrul României.

Reporterul HotNews.ro l-a întrebat, la Vilnius, pe Vlad Filat: "Cine este ajutat de această declaraţie a lui Traian Băsescu?". "Pe comunişti, pe cei de la Moscova, îi ajută. Vreau să fiu foarte sincer: Proiectul naţional al Republicii Moldova este integrarea în UE. Asta înseamnă că va deveni ţară membră, acolo unde nu mai sunt frontiere", a răspuns acesta. Vlad Filat mai spune şi că Traian Băsescu nu s-a consultat cu liderii PLDM înainte de a face declaraţiile de Miercuri, 27 noiembrie. "Mai bine îl întrebaţi pe Traian Băsescu ce a avut în vedere cînd a făcut declaraţiile. Reiterez poziţia mea: Noi urmărim ca prin acest proces de integrare europeană să avem un stat suveran, independent, puternic, care să fie într-o perspectivă nu foarte îndepărtată membru al UE", a mai spus Filat.

La rîndu-i, premierul Iurie Leancă, întrebat fiind de RIA „ Novosti” dacă este posibilă o unificare politică a celor două state, a răspuns: "Nu, pentru că ne fixam sarcini concrete în ceea ce priveşte aderarea Moldovei la UE. Cînd vom fi o ţară membra a UE, vom face parte dintr-un spaţiu economic şi comercial comun. Nu vor mai exista frontiere interne. Acesta este obiectivul pe care îl vizăm", a afirmat prim-ministrul moldovean. Opinii asemănătoare au avut şi liderii PDM.

Băsescu dă lecţii şi europenilor

Înaintea scandaloasei declaraţii de pe 27 Noiembrie, preşedintele României a mai făcut cîteva afirmaţii de-a dreptul ofensatoare faţă de liderii europeni şi UE în sine.

Într-o emisiune la Radio România Actualităţi, Băsescu a spus că Summit-ul de la Vilnius este un eşec pentru Uniunea Europeană şi un mic succes pentru România şi Republica Moldova. "Marele risc pentru Republica Moldova ar fi un tratament cu aroganţă din partea UE – atenţie, folosesc termenul cu responsabilitate – şi care nu ar ţine cont de realităţile electorale ale Republicii Moldova", a afirmat Băsescu.

"Dacă vin tot felul de politicieni care să spună să adăugăm condiţii adiţionale, se va rata obiectivul", a avertizat Traian Băsescu. El a mai spus că îşi asumă responsabilitatea ca la nivelul Consiliului European să transmită aceste mesaje, dar probabil că nu la Vilnius, pentru că nu ar vrea să strice atmosfera. Traian Băsescu a susţinut că "Republica Moldova trebuie tratată pe realităţile din Republica Moldova, nu pe stil birocratic bruxelez".

Fără prea multe comentarii, mai ales dacă luăm în considerare problemele reale pe care România încă le mai are în UE!

Mi se pare relevant să vă ofer următoarul citat: “Românii sunt mereu mai entuziaşti decît alţii să se declare „europeni“ (sunt dovezi statistice certe) tocmai pentru că astfel scapă de propria identitate. De fapt europenitatea este o salvare pentru românii care s-au săturat să fie români, dar care nu pot deveni atît de uşor germani, francezi ca să nu mai spunem scandinavi”, notează Horaţiu Pepine în articolul “Paradoxul unionismului” din „Deutsche Welle”.

Tupeul cu care Băsescu a vrut să fraudeze succesul de la Vilnius pentru Chirtoacă

Preşedintele României, iar cînd vorbim de Băsescu ne gîndim şi la serviciile secrete care-l susţin, nu pierde nici un prilej să arate tuturor că românii l-au pregătit pe Dorin Chirtoacă să ajungă, eventual, chiar şi preşedintele R. Moldova. Asta demonstrează, o dată în plus, şi dispreţul lui Băsescu faţă de moldoveni, pe care-i desconsideră la fel ca şi Voronin. Chirtoacă s-a compromis iremediabil de mult, iar faptul că nu-i capabil să-şi facă şi o familie... explică şi mai multe!

De parcă nu a fost suficient că a făcut acea declaraţie scandaloasă din data de 27 Noiembrie, Băsescu a supralicitat în abuzuri faţă de uzanţa diplomatică, introducîndu-l relativ fraudulos şi pe Chirtoacă printre martorii Summit-ului de la Vilnius. A făcut-o într-un mod cît se poate de sfidător, abuziv şi mojiceşte. El l-a luat pe Chirtoacă în alaiul lui prezidenţial de parcă acesta ar fi fost un membru oficial al delegaţiei României la Vilnius. Astfel, Chirtoacă s-a dus la Bucureşti cu maşina de serviciu, a lăsat-o acolo, urmînd ca să se deplaseze iarăşi la Bucureşti să-şi ia maşina cu care să se deplaseze la Alba Iulia cu prilejul Zilei Naţionale a României.

Se pune întrebarea: În ce interes de serviciu s-a dus Chirtoacă la Bucureşti cu maşina Primăriei, dacă a lăsat-o acolo şi a zburat la Vilnius cu Băsescu?

Este prea bine ştiut faptul că triumful de la Vilnius se datorează unei activităţi politice şi diplomatice susţinute de Echipa condusă de Vlad Filat. Dacă nu exista momentul îndepărtării lui Mihai Ghimpu de la Guvernare, R. Moldova nu mai parafa Tratatele de Asociere la Summit-ul de la Vilnius. Îndeplinirea tuturor condiţiilor de semnare a acestor documente şi a celor de liberalizare a regimului de vize s-a întîmplat pe parcursul ultimilor trei ani, din clipa în care Mihai Ghimpu nu a mai fost preşedinte de Parlament şi preşedinte interimar al ţării. Amintiţi-vă că anume în perioada exercitării cumulate a acestor funcţii Mihai Ghimpu a obstrucţionat cel mai mult procesul de aliniere a R. Moldova la standardele şi valorile europene, iar asta prin sfidarea făţişă şi nerespectarea tuturor recomandărilor făcute de către instituţiile UE guvernării de atunci!

Dacă Ghimpu s-a compromis definitiv, fireşte că aceeaşi soartă împărtăşeşte şi Chirtoacă, mai ales şi în contextul alianţei lor ascunse cu PCRM, al tranzacţiilor suspecte făcute la nivelul Consiliului Municipal, datorită modului suspect în care ambii şi-au procurat două apartamente de lux, un sediu de patrimoniu pentru partid şi multe altele. De bună seamă, Băsescu este un jucător mai bun şi mult mai inteligent decît tot Partidul Liberal şi familiile lui Ghimpău şi Chirtoacă, dar este la fel de exaltat, brutal şi primitiv ca şi cei doi.

Cunoscînd prea bine situaţia electorală jalnică în care se află Ghimpu şi Chirtoacă, frustrat fiind că nu mai are, prin Ghimpu, o „primă sursă directă de informare” în coaliţia de guvernămînt, Băsescu, ca şi Ghimpu, a scos Asul din mînecă – includerea lui Chirtoacă în delegaţia românească prezidenţială pentru Summit-ul de la Vilnius. Astfel, prin ricoşeu, a vrut să inducă iluzia că echipa PL şi Chirtoacă ar avea ceva merite în succesul de la Summit. Doar cei mai naivi sau total neinformaţi şi-ar putea imagina că un amărît de primar, fie şi de Capitală, ar avea vreun aport oricît de mic cu acţiuni şi proiecte naţionale care sunt atribuţiile exclusive ale premierului, diplomaţiei şi şefului statului.

Orice observator atent poate remarca faptul că, în fond, prezenţa la Vilnius a lui Chirtoacă a fost de-a dreptul penibilă. Ne-a oferit imaginea unui ins intrat la o reuniune selectă pe uşa din spate şi prin bucătărie cu un frac închiriat sau de furat. S-a vrut în lumea selectă a celor care au decis viitorul ţării, un viitor pe care el şi Ghimpu l-au obstrucţionat din răsputeri!

Ghimpu şi Chirtoacă sunt anti-europeni pentru că sunt şi anti-români. Băsescu este împotriva României şi a românilor care l-au destituit printr-un referendum cu o majoritate zdrobitoare. Afişîndu-se ca slugi credincioase ale lui Băsescu, este clar că şi rudimentarii politicieni Ghimpu şi Chirtoacă sunt împotriva majorităţii covîrşitoare a românilor. Cît vor mai iubi ei România după ce Băsescu va fi obligat să plece de la Putere la fel de hulit ca şi Iliescu sau Ceauşescu?

În sinea lui, Băsescu nu are cum să nu-i dispreţuiască profund pe cei doi pseudo-liberali la fel ca şi pe moldoveni, dar are nevoie de ei din considerente electorale. Lamentabil final de mandat! Probabil, pentru nu a ajunge la puşcărie, va încerca şi varianta cu solicitarea cetăţeniei moldoveneşti, deşi nici asta nu o să-l salveze. Prin atitudinea lui de dinainte de Vilnius şi cea din timpul Summit-ului, Băsescu parcă şi-a exprimat regretul că Rusia nu a făcut tot posibilul ca să împiedice R. Moldova să parafeze documentele respective. Întrucît este vorba despre o primă bătălie cîştigată, dar nu şi despre întregul „război”, nu ne-ar surprinde să vedem cum Băsescu şi „unioniştii lui basarabeni” vor servi noi şi noi argumente adversarilor integrării europene a R. Moldova.