Controlul asupra diseminării cunoașterii și ideilor, precum și dirijarea dezbaterilor culturale sunt elemente fundamentale ale ecosistemului politic din Ungaria lui Orbán.

În îndelungata sa dispută cu Budapesta pe tema statului de drept, e posibil ca Bruxelles-ul tocmai să fi nimerit o tactică mai dureroasă pentru premierul ungar Viktor Orbán decît tot ce a mai încercat pînă acum: a luat în colimator influența partidului de guvernare Fidesz asupra învățămîntului superior, scrie POLITICO, potrivit RADOR.

Luna trecută, cînd s-a aflat că Executivul european urma să blocheze fondurile acordate în cadrul programului de schimb de studenți Erasmus+ și al programului de cercetare Horizon Europe pentru 21 de universități administrate de fonduri publice legate de Fidesz, panica miniștrilor ungari a devenit palpabilă.

Măsura a fost calificată drept „inacceptabilă și intolerabilă”, iar doi miniștri care reprezintă de obicei Guvernul în disputa privind statul de drept au zburat imediat la Bruxelles pentru a discuta chestiunea. Unul dintre ei, Tibor Navracsics, a afirmat că se așteaptă la o soluție rapidă, dar autoritățile europene s-au declarat rezervate, iar un purtător de cuvînt al Guvernului ungar a avertizat că vor fi luate măsuri în Justiție dacă problema nu se rezolvă curînd.

Această reacție, dar și reacția presei ungare, atît cea proguvernamentală, cît și cea din opoziție, lasă de înțeles că aici e vorba de mult mai mult decît simpla blocare a banilor. În definitiv, cele 40 de milioane de euro pentru Erasmus sunt o sumă neglijabilă comparativ cu miliardele din fondul de coeziune care îi sunt refuzate pe moment Ungariei.

Mulți dintre opozanții lui Orbán acuză Fidesz că a constituit o cleptocrație, dar adevărul e că partidul are rădăcini culturale și intelectuale profunde, pe care dorește să le dezvolte. Controlul asupra diseminării cunoașterii și ideilor, precum și dirijarea dezbaterilor culturale sunt elemente fundamentale ale ecosistemului politic din Ungaria lui Orbán. Proiectul lui este unul care urmărește păstrarea puterii pe termen lung și de aceea atacul la adresa influenței Fidesz asupra învățămîntului superior este atît de relevant.

Orbán e complet deschis în privința legăturii dintre cunoaștere și putere, iar Guvernul său influențează informațiile pe care cetățenii le recepționează zilnic prin intermediul presei, lucrînd concomitent la crearea unui climat intelectual conservator general prin intermediul mediului universitar.

Vorbind la o reuniune a Conferinței Acțiunii Politice Conservatoare Americane (CPAC) de la Budapesta din 2022, Orbán a declarat că „trebuie să avem propria noastră presă”, a conservatorilor, pentru a „evidenția ideile nebunești ale stîngii progresiste”. Într-o lume ideală, a afirmat el, politica și presa ar fi independente una de alta, dar cum stînga a încălcat deja această convenție, nu poate fi decît corect ca și conservatorii să procedeze la fel.

Motive similare justifică intervenția lui în mediul universitar, văzut adesea de către conservatori ca suferind de un dezechilibru instituțional în favoarea ideilor de stînga și progresiste. Fidesz promovează activ o cultură intelectuală conservatoare, inclusiv gînditori precum filozoful englez Roger Scruton – un favorit al lui Margaret Thatcher –, și atrăgînd universitari cu mentalitate similară din întreaga lume.

Însă, în urma unui val de privatizare a universităților din ultimii ani, rolul politicienilor în întreținerea acestui mediu universitar a devenit tot mai evident. Foști și actuali miniștri Fidesz se află acum la conducerea unor „fonduri publice” care controlează unele dintre universitățile de seamă ale Ungariei, iar această supervizare politică evidentă e lucrul care a determinat UE să blocheze finanțarea.

Studenții universităților afectate sunt, pe bună dreptate, furioși.

Orbán a prezentat blocarea fondurilor drept o „răzbunare” a UE pe tineretul ungar, declarînd că ”Bruxelles-ul are o viziune despre viitor care se bate cap în cap cu ce gîndesc ungurii”. Și, pentru a-și realiza viziunea, politicienii UE ”vor o schimbare de Guvern” la Budapesta, afirmă el.

Ministrul Gergely Gulyás a amenințat că Guvernul ia în calcul o reclamație la Curtea de Justiție a UE, susținînd că decizia Comisiei violează Articolul 13 al Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, care stipulează că „artele și cercetarea științifică nu vor fi supuse constrîngerilor. Libertatea academică va fi respectată”.

Fundamentul juridic al blocării fondurilor, cuprins în mecanismul de condiționare a finanțării de respectarea statului de drept, este și el în discuție, unele voci argumentînd că a-i opri pe studenții ungari să participe la Erasmus+ nu are nici un fel de relevanță în privința protejării intereselor financiare ale UE, chiar și dacă acei studenți frecventează universități aflate sub influența Fidesz. Și unii politicieni ungari din opoziție s-au declarat îngrijorați că măsura Comisiei îi va afecta mai degrabă pe studenți decît regimul Orbán.

Însă reacția Guvernului ungar demonstrează că lucrurile stau invers. Iar dacă Bruxelles-ul va rămîne ferm, atacul la mediul universitar ungar ar putea să-i aplice într-adevăr o lovitură proiectului conservator al lui Orbán.

Ar fi greșit, firește, să se afirme că universitățile controlate de fonduri publice ungare se dedau la orice fel de îndoctrinare ideologică pro-Fidesz. Dar, chiar și așa, ele au un rol vital în influențarea subtilă a mediului universitar, contribuind la menținerea controlului partidului asupra puterii.

Accentul pus de Fidesz pe deținerea „propriilor sale” organe de presă și instituții academice funcționează precum o garanție împotriva așa-zisei capturări a instituțiilor de către stînga politică în alte țări occidentale. După cum afirmă „Prima Lege a lui O’Sullivan” [jurnalist britanic conservator – n. trad.], ”toate organizațiile care nu sunt efectiv de dreapta vor deveni în timp de stînga”.

În acest context, categoria intelectualilor conservatori e văzută de Orbán ca avînd o importanță fundamentală și necesitînd – la fel precum conceptele tradiționale creștine despre familie și genuri – protecție împotriva progresiștilor.

Din această atitudine derivă o viziune unică în privința altei maxime faimoase – „politica e în aval de cultură” –, anume că o cultură intelectuală conservatoare înfloritoare e o parte esențială a ecosistemului cunoașterii care face posibilă guvernarea Fidesz.

Se poate argumenta că această relație dintre stat și mediul universitar – și dintre politicieni și intelectuali – e lucrul care-l deosebește cu adevărat pe Orbán de ceilalți lideri „populiști” din Europa. Orbán nu e un cameleon politic, iar robustețea aparte de care dă dovadă Fidesz provine din faptul că stilul lui de guvernare are un puternic substrat intelectual. În consecință, tăierea finanțării internaționale pentru mediul universitar ungar ar putea lovi Fidesz mult mai tare decît realizează mulți.