de Edward LUTTWAK

Anunţat de mult, planul rus pentru împărţirea Ucrainei merită un răspuns mai serios decît vorbele goale din aceste ultime zile. Este inacceptabil să declari ”inacceptabil” ceva ce ai acceptat în mod deschis, fără a te adresa în mod real cauzei. A fost patetic să-i vedem pe liderii europeni precipitîndu-se să condamne operaţiunea rusă, lăsînd însă imediat să se înţeleaga că ei nu au nicio intenţie să reacţioneze pe măsura acestui eveniment. Secretarul de Stat american John Kerry s-a mulţumit să nu-l mai invite pe Putin la Summitul G8. Desigur, aceste reuniuni prezintă multe avantaje, jurnalişti şi fotografi numeroşi şi meniuri în general excelente. Dar pentru Putin Crimeea merită un tiramisu.

În realitate, Rusia vrea mai mult decît Crimeea. Proiectul pus la cale la Kremlin al unei ”Novorusia”, un nou stat care ar cuprinde toate teritoriile ucrainene aflate la est de Nipru şi pe care Federaţia Rusă l-ar lua sub aripa sa, pînă la recunoaşterea deplină. Totul este deja prevăzut, inclusiv drapelul noului stat. Acest teritoriu trans-Nipru ar fi mult mai mare decît Republica Transnistria, această enclavă rusofonă pe care ruşii au reuşit să o smulgă din Republica Moldova în 1992, care nu a fost recunoscută de comunitatea internaţională şi unde încă staţionează trupe ruse.

Devenind frontieră, marele fluviu Nipru va oferi Crimeea Rusiei, împreună cu baza ei navală de neînlocuit şi, mai cu seamă, ar avea avantajul de a aduce în braţele Moscovei o populaţie care include mulţi cetăţeni de origine rusă, mulţi ucraineni rusofoni şi mulţi ucraineni deja orientaţi către Est, pentru că activitatea lor economică depinde de Rusia. Putin nu ar avea deci nicio dificultate să facă apel la principul wilsonian incontestabil al autodeterminării pentru a legitima noul stat.

Mai mult, această ”Nouă Rusie” de peste Nipru ar putea să păstreze Kievul drept capitală, pentru că o parte din oraş este situată la est de fluviu. Cealaltă parte a oraşului, vechiul Kiev, ar rămîne capitala Ucrainei. Putin ar putea, de asemnea, să demonstreze generozitate şi să cedeze Odessa, un oraş rusesc din punct de vedere istoric, dar situat la vest de Nipru. Preşedintele rus nu ar avea prea mari griji în privinţa opiniei compatrioţilor săi: mulţi ruşi consideră că întreaga Ucraină trebuie să se întoarcă la sînul patriei mamă. Şi cei care ştiu puţină istorie îşi amintesc că vechea Novorusie, cucerită de tătari, se întindea pe ambele maluri ale Niprului.

Americanii şi europenii se află acum în faţa unei alegeri dificile: să înceapă un nou război rece, cu rutina necooperării cu Moscova, sau să accepte procesul de extragere din cadrul Ucrainei a unui stat viabil, acceptînd principiul unui referendum în cele 24 de regiuni şi în Republica autonomă Crimeea. A începe un nou război rece ar prezenta avantajul unei clarităţi în plan moral şi inconvenientul de a diviza Europa: germanii ar accepta cu greu să îşi strice relaţiile cu Moscova, cu riscul de a pune sub semnul întrebării strategia lor, în care primează economia. Acceptarea unei reorganizări a Ucrainei ar însemna promisiunea unei noi stabilităţi, dar ar pune problema majoră a legitimării folosirii forţei de către Putin. Ce nu serveşte niciun interes şi nu aduce niciun cîştig este însă repetarea unor vorbe goale şi agitarea spectrului unor ameninţări puerile.

Text publicat în revista Le Point, preluat din Cotidianul.ro