(continuare din nr. 12 din 29 ianuarie 2016)

Fenomenul secesionismului, consecinţă a campaniilor de escamotare a adevărului istoric

E cazul să ne referim aici şi la politica promovată de căpeteniile politice ale autonomiei găgăuze, consfinţită prin articolul 111 din Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.

Rebublica Sovietică Socialistă Autonomă Găgăuză şi Republica Moldovenească Nistreană s-au proclamat independente faţă de RSS Moldovenească înaintea adoptării Declaraţiei de independenţă din 27 august 1991, respectiv, pe 19 august 1990 şi 2 septembrie 1990. Elitele politice din Tiraspol şi Comrat au ştiut cum să profite de comportamentul autorităţilor centrale şi de situaţia dezastruasă creată de ele în anii 1989-1991, pentru a pune bazele formaţiunilor secesioniste şi a le consolida în intervalul de timp de după proclamarea lor.

În semn de recunoştinţă pentru colonizarea Moldovei dintre Prut şi Nistru cu găgăuzi aduşi din Balcani de către Rusia țaristă, după anul 1812, adică după anexarea acestei părţi a Țării Moldovei de către Rusia ţaristă, găgăuzii basarabeni se mîndresc cu rezultatele acelei colonizari abuzive: rusificarea găgăuzilor, convertirea acestora la ortodoxia rusească, privilegiile economice şi de altă natură acordate de autorităţile ţariste coloniştilor găgăuzi etc.

În toamna anului 1989 găgăuzii basarabeni au participat activ şi cu mare zel la grevele de protest împotriva Legii privind oficializarea “limbii moldoveneşti” în R.S.SM, iar la 19 august 1990 localita- ţile basarabene cu populaţie preponderent găgăuză s-au proclamat republică sovietică socialistă autonomă găgăuza în cadrul Uniunii Sovietice.

În august 1991, căpeteniile rusofone ale aşa numitei republici găgăuze s-au aliat cu G.K.C.P.-ul din Moscova/Comitetul de Stat pentru Situaţie Excepţională, şi- au înarmat coetnicii cu arme primite de la separatiştii ruşi din Tiraspol şi s-au împotrivit eforturilor depuse de autorităţile din Chişinău în vederea asigurării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. După prăbuşirea Uniunii Sovietice localităţile găgăuze se administrează separat, sub denumirea de „ţară a găgăuzilor” sau “Găgăuzia”, în baza statutului autonomiei găgăuze votat de parlamentul agrarian al Republicii Moldova. Să nu uităm nici de atitudinea profund antiromânească a căpeteniilor rusofone din Comrat, care vorbesc mereu despre pretinsul drept al găgăuzilor basarabeni de a se retrage din componenţa R.S.S.M./R.M, dacă moldovenii basarabeni vor decide să restabilească statutul pe care Moldova dintre Prut şi Nistru/Basarabia l-a avut în perioada interbelică (1918-1940, 28 iunie) – acela de parte componentă a României. Modul în care elitele intelectuale găgăuze rusificate din zilele noastre interpretează istoria Basarabiei coincide cu cel al ocupanţilor ruşi din toate timpurile, de la Tătucul Ţar pîna la Tătucul Stalin. Proclamarea aşa-numitei republici găgăuze, colaborarea căpeteniilor găgăuzilor cu G.K.C.P-ul de la Moscova, pactizarea găgăuzilor basarabeni cu rusificatorii ţarişti şi sovietici ai Basarabiei, atitudinea profund antiromânească a capeteniilor rusofone din Comrat – toate acestea sînt semne clare că conducătorii autonomiei găgăuze interpretează în mod eronat/nedrept istoria Basarabiei. Trebuie să fii lipsit complet de bun simţ ca să te declari stăpîn exclusiv pe un teritoriu ce nu îţi aparţine din punct de vedere istoric şi să-l mai numeşti “Găgăuzia”. După alegerile parlamentare din 2009, din care a rezultat guvernarea proeuropeană a Republicii Moldova, capii autonomiei găgăuze, vorbitori de limba rusă, au început să promoveze tot mai insistent ideea aderării Republicii Moldova la preconizata Uniune Euroasiatică, dominată de Federaţa Rusă.

Se creează impresia că scopul principal al autonomiei găgăuze este de a limita suveranitatea Republicii Moldova şi de a promova interesele geopolitice ale Federației Ruse în spațiul fostei R.S.S.M de a zădărnici o posibilă unire a Republicii Moldova cu România, de a-i face pe găgăuzii basarabeni să creadă că nu vor avea nici un viitor dacă Republica Moldova se va uni cu România şi dacă autonomia găgăuză nu va mai fi patronată de Federația Rusă. Publicația „Газета Регионов”, apărută recent la Comrat şi distribuită în mod gratuit locuitorilor din oraşele Republicii Moldova, popularizează ideea înființării unor noi zone autonome pe teritoriul Republicii Moldova.

Tranziţia moldovenească, perioadă de îmbogăţire a celor de sus şi de sărăcire a celor de jos

În privinţa reformelor economice efecuate în anii tranziţiei moldoveneşti de la economia planificată (socialistă) la cea neplanificată (capitalistă), ele au fost necinstite şi nefolositoare pentru majoritatea populaţiei Republicii Moldova. Privatizarea prin bonuri s-a facut în detrimentul celor care au creat de-a lungul anilor avuţia R.S.S.M – poporul, motiv pentru care această privatizare a fost numită „prihvatizare” (calc de la infinitivul verbului rusesc „приxватить” cu sensul ”a acapara”). Timp de douăzeci şi ceva de ani de tranziție moldovenească pensionarii şi alte categorii sociale înfruntă ruşinea sărăciei. Nivelul de trai al cetățenilor scade constant. Şomajul şi emigrarea au atins cote alarmante. Republica Moldova a devenit una din ultimele țări ca bunăstare şi dezvoltare din Europa. O mare parte dintre cetățenii mol- doveni trăiesc sub pragul sărăciei. Dezastrul general însă nu-i împiedică pe guvernanți să vorbească necontenit despre progresele Republicii Moldova. Reformele economice n-au prevăzut posibilitatea de a retroceda bunurile confiscate de statul sovietic în timpul represiunilor politice staliniste din anii 1944-1954.

Aproape toţi intelectulii moldoveni care au condus R.S.S.M şi continuă să guverneze Republica Moldova în ultimii douazeci şi ceva de ani (în calitate de preşedinţi de republică, de miniştri, de deputaţi în parlament, de şefi de departamente ministeriale etc.), aproape toţi şi-au întemeiat proprietăţi în timpul exercitării funcţiilor înalte de conducere, şi-au ajutat rudele şi prietenii să ajungă, fară merite deosibite, la o situaţie materială bună şi să parvină. Aşa au apărut tot felul de firme şi S.R.L-uri familiare, familii de bogătaşi cu bani în bănci, vile şi limuzine luxoase. Familiile Snegur, Lucinschi, Voronin sînt cele mai cunoscute familii de acest tip. Artur Cerman, ginerele lui Mircea Snegur, a profitat din plin de privatizarea fostului hotel al fostului Comitet Central al P.C.M., aceasta fiind facută în timpul primului mandat de preşedinte de republică al socrului său. Natalia Cherman, fiica lui M.Snegur, a devenit diplomată datorită protecţiei din partea tatălui său. Ceremonialul şi petrecerea organizată cu prilejul căsătoriei Nataliei Snegur avînd loc în toiul aşa-numitului război de independenţă din lunile martie-iulie 1992. Tot atunci tinerii căsătoriţi şi-au petrecut luna de miere în străinătate. Vorba ceia: satul arde iar baba se piaptănă. În timpul de faţă doamna Natalia activează la Ministerul de Externe al Republicii Moldova, în cadrul guvernului Filat. Chiril Lucinschi, fiul ex-preşedintelui de republică Petru Lucinschi, s-a reali- zat ca om de afaceri în Rusia, în timpul mandatelor de deputat în parlament şi de preşedinte de republică ale tatălui său. Societea moldovenească însă nu ştie ce s-a întîmplat cu fondurile fostului Partid Comunist al Moldovei, iar Petru Lucinschi nu s-a exprimat în public niciodată în legatură cu soar- ta acestor fonduri. În mod normal, ele ar fi trebuit să fie preluate de stat. În mod nenormal, fondurile au putut fi luate în stăpînire de către persoane dubioase pe care lumea nu trebuie să le cunoască. În timpul de faţă domnul Chiril Lucinschi este deputat în parlamentul Republicii Moldova din partea P.L.D.M. Oleg Voronin, fiul ex-preşedintelui de republică Vladimir Voronin, a devenit om de afaceri şi multimilionar în timpul celor două mandate de preşedinte al Republicii Moldova ale tatălui său, profitînd de politica economică protecţionistă promovată de statul condus de tatăl său.

Încă din faza iniţială a trecerii de la economia socialitstă la cea capitalistă, care coincide cu intervalul de timp în care Mircea Snegur şi-a exzercitat primul mandat de preşedinte de republică, au fost furate maşinile şi inventarele agricole ale colhozurilor şi sovhozurilor din fosta R.S.S.M.

Ion STAFI, profesor de istorie