Tamam Shud mai este cunoscut și drept una dintre cele mai mari mistere criminalistice din istorie. Cazurile în care o persoana dispare în mod misterios nu mai sunt, din păcate, ceva ieșit din comun. Ce se întîmplă atunci cînd un individ apare de nicăieri iar identitatea lui ramîne un mare semn de întrebare chiar și după mai bine de 65 de ani de investigații? Straniul caz „Tamam Shud” este unul dintre aceste mistere. Considerat ca fiind unul dintre cele mai mari enigme criminalistice din istorie, „Misterul bărbatului din Somerton” (așa cum cazul „Tamam Shud” mai este cunoscut) a reușit să pună în dificultate două generații de detectivi, iar multe întrebări fundamentale au rămas fără răspuns și în ziua de astăzi. Cine a fost victima? De ce a fost ucis bărbatul? Care este arma crimei? Ce se ascunde în spatele codului descoperit de investigatori?

Misterul bărbatului din Somerton

Despre „Tamam Shud” s-au scris romane întregi, s-au întocmit mii de pagini de documentație și s-au făcut nenumărate cercetări și analize. Inutil. Să începem cu începutul! La data de 1 Decembrie 1948, la ora 6:30 dimineața, cadavrul unui bărbat în vîrsta de aproximativ 40-45 de ani a fost descoperit în Somerton, Glenelg, Australia. Victima nu avea asupra ei nici un fel de act de identitate, dar Poliția a găsit într-un buzunar secret din pantalonii acesteia o bucata de hîrtie pe care erau tipărite doua cuvinte: „Tamam Shud”.

În persana veche textul se poate traduce ca „terminat” sau „sfîrșit”. Mai tîrziu s-a dovedit că acel bilet provenea dintr-o copie extrem de rară a cărții „Rubaiyat of Omar Khayyam,” o colecție de poezii și poeme atribuite lui Omar Khayyám (1048 – 1131), poet, matematician, astronom și filosof persan. Considerat unul dintre „cele mai mari mistere din Australia”, cazul a fost extrem de mediatizat la acea vreme și a dus la multe speculații în presa legate de identitatea victimei, evenimentele ce au condus la moartea acesteia, dar și posibila cauză a morții. Ceea ce părea a fi un cod secret, dar și faptul că Poliția nu a putut stabili o cauză concludentă a morții, nu au făcut decît să accentueze interesul public pentru caz.

Omul care nu exista

Misterul din jurul bărbatului neidentificat din Somerton s-a adîncit și mai mult după ce autopsia nu a reușit să stabilească o cauză exactă a morții, iar eforturile Poliției locale (ajutați și de către colegii lor de la Scotland Yard) s-au dovedit inutile în stabilirea identității victimei. Principala cauză stipulată a decesului în timpul investigației (dar și după terminarea acesteia) a fost otrăvirea. Cu toate acestea, raportul toxicologic nu a scos la iveală nici o substanță străină în corpul victimei. În plus, conform raportului medicului legist, misteriosul bărbat se afla într-o stare perfecta de sănătate la momentul decesului.

Alte întrebări fără răspuns apar la șase săptămîni de la descoperirea cadavrului, cînd o valiză din piele de culoare maro, ce se presupune că ar fi aparținut victimei, a fost găsită în gara Adelaide, la mică distanță de Somerton. Cercetările au arătat că valiza a fost plasată acolo în jurul orei 11 dimineața, în ziua precedentă crimei. Deși investigatorii au sperat că valiza le v-a oferi noi piste, sau cel puțin noi indicii cu privire la identitatea victimei, aceștia nu au găsit în ea decît cîteva haine etichetate cu „Kean”, „Keane” și „T. Keane” (însă nici un purtător al acestor nume nu fusese dat dispărut în perioada respectivă) și cîteva obiecte de uz personal.

Tamam Shud

Văzînd că toate încercările de a determina identitatea misterioasei victime au eșuat, detectivii au încercat o nouă abordare a cazului, concentrîndu-se mai mult pe bilețelul găsit în buzunarul secret din pantalonii victimei. În 1948, „Rubaiyat of Omar Khayyam” era o culegere de poezii și poeme extrem de populară, iar acest lucru i-a ajutat enorm pe oamenii legii care au făcut rapid legătura între textul găsit pe bilet și carte. Însă, surprinzător a fost faptul că bucata de hîrtie nu provenea dintr-un exemplar oarecare al „Rubaiyat of Omar Khayyam”, ci provenea dintr-un exemplar extrem de rar al cărții.

Poliția a trimis o poză a fragmentului de text către toate ziarele din țară în speranța că cineva le va putea furniza mai multe informații. Spre norocul lor, așa s-a și întîmplat. La scurt timp, un bărbat (al cărui nume nu a fost făcut public) a predat un exemplar din „Rubaiyat of Omar Khayyam” pe care, potrivit spuselor sale, l-a găsit pe bancheta din spate a mașinii pe care o parcase la mică distanță de locul în care a fost gasit cadavrul bărbatului misterios. Martorul a susținut că nu a făcut legătura între cartea pe care o găsise și caz, decît după ce a văzut la televizor fotografia trimisă de Poliție. După o atentă examinare a lucrării, criminaliștii au descoperit, ceea ce părea a fi, un cod straniu imprimat pe ultima pagină:

WRGOABABD
MLIAOI
WTBIMPANETP
MLIABOAIAQC
ITTMTSAMSTGAB

Tot pe ultima pagină s-a descoperit și un număr de telefon (X3239) ce s-a dovedit a-i aparține unei asistente medicale pe nume Jessica Ellen Thomson. Aceasta a negat orice implicare în caz și a susținut că nu are nici o idee în legătură cu identitatea victimei. Cu toate acestea, conform notelor lăsate în dosar de către detectivi, asistenta a continuat să rămîna unul dintre cei mai importanți suspecți în dosar. Unul dintre investigatori a scris:

„[…] aceasta (Jessica Ellen Thompson) nu a dat dovadă de deschidere în fața întrebărilor noastre. Comportamentul suspectei pare să dovedească că ea cunoaște mai multe decît vrea să arate. În momentul în care i-am arătat bustul din ipsos, suspecta a părut a fi la un pas de a leșina.”

Cu toate acestea, orice încercare a Poliției de a găsi o legătură între victimă și asistentă s-a dovedit a fi în zadar. Tot ce s-a putut obține a fost o declarație cum că Jessica i-a oferit un exemplar similar din „Rubaiyat of Omar Khayyam” unui bărbat pe nume Alfred Boxall. Curînd s-a dovedit că Alfred Boxall era în viață, sănătos și locuia în micul orășel Maroubra. Acesta nu avea cunoștință de caz și a putut dovedi, fără urmă de îndoială, că la momentul crimei se afla la sute de kilometrii distanță de Somerton.

Misterul se adîncește

În 1949, trupul bărbatului neidentificat a fost înmormîntat în cimitirul West Terrace din Adelaide. În mod straniu, la cîtiva ani după înmormîntare, la mormînt, au început să apară flori proaspete. Poliția a interogat cîteva persoane care au fost văzute în zonă, însă nici una nu a recunoscut vreo legătură cu victima. Cîțiva martori au afirmat însă că au zărit aceeași femeie, în cîteva ocazii, în zona mormîntului. Cazul a rămas deschis timp de mai bine de 10 ani. Pe 22 Noiembrie 1959, un deținut pe nume E. B. Collins a declarat că ar cunoaște identitatea bărbatului, însă nu a putut oferi nici o dovadă în acest sens. În ceea ce privește codul găsit pe ultima pagină din ”Rubaiyat of Omar Khayyam”, numeroși matematicieni, astrologi, astronomi și chiar și personal calificat al serviciilor de spionaj militar și naval au încercat să-l descifreze, însă fără succes.

În 2004, Gerry Feltus (fost detectiv) a sugerat că ultima linie din cod „ITTMTSAMSTGAB” ar putea însemna „It’s Time To Move To South Australia Moseley Street…” (Este Timpul Să Mă Mut Pe Str. Moseley, South Australia), aceeași stradă pe care a locuit și Jessica Ellen Thompson la momentul investigației. În Noiembrie 2013, Kate Thomson, fiica Jessicăi și a lui Prosper Thomson, a declarat în timpul unei emisiuni TV că mama ei știa mai multe despre omul misterios decît spusese polițiștilor. Kate a afirmat că, în timpul unei discuții avute cu mama sa, aceasta i-ar fi spus că investigația Poliției “îi depășește cu mult”, iar identitatea „Bărbatului din Somerton” ar fi de fapt cunoscută, însa la un nivel mult mai mare. Kate Thomson nu a putut oferi nici o dovadă care să sprijine aceste teorii.

Caz clasat?

În multe feluri, „Tamam Shud” este un caz perfect de posibilă crimă („posibilă crimă” deoarece medicul legist nu a putut demonstra existența otrăvii în organismul victimei), de fapt este o crimă perfectă încît mulți au propus ipoteza sinuciderii. Dovezile găsite la fața locului contrazic ipoteza unei sinucideri. Cadavrul prezenta urme accentuate de lividitate pe partea din spate a capului (deși victima a fost găsită rezemată de faleză), lucru ce nu poate fi explicat decît dacă trupul ar fi stat o bună perioadă de timp întins pe spate. Dovezile par să indice spre faptul că victima a fost mutată și așezată lîngă faleză.

Cine a făcut acest lucru și de ce, rămîne un mister. Un mister rămîne și identitatea victimei deși Poliția australiană și-a extins căutările la nivel mondial, colaborînd cu colegii lor din mai multe țări. Deși o posibilă soluționare a cazului nu este de neconceput, aceasta este, totuși, extrem de improbabilă, ceea ce poate face „Tamam Shud” unul dintre puținele mistere criminalistice care să rămîna în picioare după atîta timp.

Surse: The DOE Network, Derek Abbott, Huffington Post – „On the Trail of the Somerton Man”