Executorul judecătoresc – instituţie care atentează abuziv şi „legal” la dezvoltarea economică a ţării. Domnului Oleg Efrim, cu stimă!

Autor: Mihai CONŢIU

Ori de cîte ori îmi amintesc sau sunt nevoit să intru în contact cu instituţia executorilor judecătoreşti, instinctual, firesc, revolta mea se îndreaptă nu împotriva omului, a autorităţii care execută o hotărîre judecătorească, ci spre Alexandru Tănase, actualul preşedinte al Curţii Constituţionale, cu casă-refugiu-de-lux în Elveţia, fost ministru al Justiţiei şi autorul „reformei” sistemului de executare, dar şi spre ipocritul său tată, „jurnalistul moralistul” Constantin Tănase, la care nici măcar virgulele şi calchierile din limba rusă nu sunt oneste.

Despre instituţia executorului judecătoresc nu este prima dată cînd scriu, cînd explic cum acest sistem jupoaie efectiv oamenii de sume imense de bani fără să facă vreun serviciu, să presteze o muncă vizibilă în schimbul banilor pe care îi ia abuziv de la oameni, iar asta o face în conformitate cu o legislaţie tîmpită şi criminală. Al. Tănase (şi asta am mai spus-i!) a liberalizat, a privatizat acest sistem, dar nu a reformat şi legislaţia după care se ghidează. De ce? Ca om abuzat de acest sistem, ca instituţie juridică, am tot dreptul să bănuiesc că poate Al. Tănase beneficiază şi el de ceva procente din aceste imense sume de bani colectate de la oameni în schimbul unei singure scrisori de înştiinţare pe care ţi-o trimite executorul judecătoresc. Dar acum, în timpul reformei justiţiei, tace ca mutul. Preşedintelui Curţii Constituţionale îi place de fapt muţenia şi el ştie despre ce-i vorba... Această instituţie a executorului este o frînă uriaşă în calea dezvoltării economice a ţării. Sunt întreprinderi mari cărora le sunt blocate conturile bancare, implicit şi activităţile economice, doar pentru că au pierdut un proces în prima instanţă şi în ciuda faptului că hotărîrea definitivă din instanţa supremă le este favorabilă. Astfel, aceste instituţii sunt puse în situaţia de a nu a mai putea plăti salarii, a nu mai face achiziţii, alte plăţi etc.

Ce ziceţi, domnule ministru Oleg Efrim?

Un alt paradox al actului executării judecătoreşti în sine este reprezentat de discriminarea care se face între organizaţiile juridice particulare şi cele de stat, ambele în calitate de subiecţi supuşi executării.

Ca persoană juridică privată, executorul judecătoresc te taxează în regim de urgenţă. Atunci cînd noi, ziarul (care nu produce avioane de milioane!), avînd personalitate juridică privată, am fost în situaţia de a solicita executarea, în favoarea noastră, a Ministerului Ecologiei, a trebuit să aşteptăm să treacă termenul obligatoriu de 6 luni de graţie. Atunci despre ce fel de egalitate în faţa legii putem vorbi în condiţiile în care pentru statul vinovat, ca instituţie, există un astfel de răgaz şi nu i se poate bloca contul bancar, iar întreprinderile particulare sunt considerate instituţii de rang inferior din punct de vedere juridic faţă de instituţiile de stat şi, în primul rînd, faţă de legislaţia care-i permite executorului judecătoresc să ne execute în regim de urgenţă după hotărîrea primei instanţe de judecată, chiar dacă în final beneficiem de o decizie favorabilă nouă în ultima instanţă?!

Dar de ce să falimentăm doar noi, particularii, dar nu şi o instituţie a statului care probabil că nu-şi are rostul, care-i falimentară din start faţă de cetăţeni?

Cum să evoluăm ca stat, cum să ne reformăm şi să ne aliniem normelor europene dacă nu recunoaştem că avem şi instituţii statale falimentare?

Despre ce fel de reformă, etică şi echitate de tip european poate fi vorba atîta timp cît legea îi împarte pe cetăţeni în două categorii – cei privilegiaţi, care activează pentru stat şi cei de rang inferior, persoanele juridice private şi cetăţenii simpli, particularii?

Adică pe noi statul are dreptul să ne falimenteze abuziv, dar instituţiile acestuia, minister, direcţii etc., oricît de vinovate ar fi, sunt privilegiate de aceeaşi lege ticăloasă pe care Al. Tănase a lăsat-o intenţionat necorelată cu realităţile de jure şi de facto din perspectivele CEDO. De ce credeţi, domnule ministru Efrim, că Al. Tănase a creat acest sistem represiv-financiar? În folosul cui funcţionează acesta? Cine se bucură de dividende din această „afacere legală”?

Să vă mai dăm un exemplu! În anul 2011, cotidianul Moldova Suverană a pierdut în prima instanţă, la Judecătoria Centru, un proces pe care ni l-a intentat Alexandr Bilinkis. Din suma cerută nouă – un milion de lei -, instanţa ne-a obligat să-i plătim despăgubiri de 10.000 de lei şi să-i dăm dezminţire. Ulterior, la Curtea Supremă de Justiţie, pe 14 Decembrie 2011, ne-a fost admis Recursul, au fost respinse toate pretenţiile materiale ale lui Bilinkis, dar am fost obligaţi să dezminţim informaţiile din articolul incriminat nouă.

Avînd multe procese pe cap în acea vreme, neprimind nici Hotărîrea motivată a CSJ, am omis publicarea dezminţirii. Bilinkis, indirect, mai pierduse două procese pe care ni le intentase două societăţi controlate de el atunci. Faptul că a ţinut morţiş să se răzbune pe noi, este certificat prin aceea că a apelat la executorul judecătoresc după vreo trei ani, noi primind o înştiinţare de la acesta înregistrată la data de 25 Octombrie 2013.

Potrivit înştiinţării executorului judecătoresc, noi am publicat dezminţirea cerută, dar mai suntem obligaţi să-i plătim suma de 4.127,80 lei pentru capitolul intitulat absurd „Privind efectuarea de către debitor a unor acte obligatorii, nelegate de remiterea unor sume sau bunuri”. Înţelege cineva ceva? Nici măcar executorii judecătoreşti cu care am vorbit nu mi-au putut spune ce servicii efectuează în schimbul acestei sume de bani, căci ei doar ne expediază un plic, iar noi suntem cei convocaţi formal la ei şi obligaţi să plătim. Ca să plătesc suma de 4.127,80 lei, este logic ca aceasta să compenseze un serviciu lucrativ, o acţiune, un efort intelectual, contabil sau juridic minim. Ştiţi ce mi-au spus executorii? Aşa-i legea! Şi iarăşi îmi aduc aminte, fără pioşenii, de Al. Tănase şi „moralistul” lui tată! Din astfel de bani şi cumpărat cumva Al. Tănse casă în Elveţia europeană? Nu s-a grăbit cumva să se integreze prea repede?

Ştim că există un demers legislativ întru corectarea acestor anomalii juridice abuzive, mi-a spus-o chiar onorabilul executor judecătoresc Ion Furdui, am primit şi noi, la redacţie, „Proiectul strategiei de reformare a Justiţiei”, pe care încă nu am avut timp încă să-l studiem, dar pînă atunci, noi trebuie să plătim suma de 4.127,80 lei pentru NIMIC, pentru că Bilinkis, după vreo trei ani, şi-a adus aminte că trebuie să se răzbune pe Moldova Suverană şi pe Ion Berlinski, pe care, în timpul cînd ne judecam, îl suna, seara, la numărul de telefon de acasă. Altfel spus: „Ai grijă, Berlinski, căci vezi că avem şi numărul tău de telefon de acasă!”

Totuşi, domnule ministru Oleg Efrim, pentru ce trebuie să plătim aceşti bani, căci noi nu prea avem de gînd s-o facem, fie şi cu efortul de a ajunge la CEDO?

Şi încă o bizarerie juridică! Un avocat practicant şi respectabil profesor de Drept, mi-a spus că, în mod normal, executorul judecătoresc nu ar trebui să aibă dreptul să ne blocheze contul bancar pentru încasarea acestor sume ce reprezintă „dezminţirea”, ci poate să ne acţioneze în judecată. Executorul judecătoresc, însă, îmi spune că noi trebuie să-l acţionăm în judecată şi să contestăm această sumă.

Cine pe cine trebuie să acţioneze în judecată, domnule ministru Oleg Efrim? Nu este logic ca executorul să fie cel care trebuie să ne acţioneze în judecată pentru că, pur şi simplu, nu vrem să-i plătim această sumă abuzivă şi absurdă de bani! Tot într-o situaţie similară, în care i s-a blocat contul, pentru aceeaşi sumă, suntem şi în raport cu executorul judecătoresc Cornelia Balan.

Re-punem toate aceste lucruri pe tapet deoarece, în primul rînd, avem de-a face cu un grav atentat la libertatea presei, la existenţa ei.

Cîte miliarde blochează anual executorii judecătoresc în mod abuziv, dar în conformitate cu o lege convenabilă lui Al. Tănase cînd „a reformat” sistemul?

Cîte milioane şi milioane încasează anual executorii judecătoreşti de la agenţi economici privaţi şi persoane particulare în schimbul unor servicii sau eforturi inexistente?

Avem sau nu temei să ajungem la CEDO, domnule ministru Oleg Efrim? Dar cu Vilniusul şi sinceritatea actului de reformare ce facem? Ne pre-facem? Vă rugăm să vă faceţi timp şi de lecturi, domnule ministru, că tenisul de cîmp poate că dă sănătate, dar nu şi eficacitate. Pentru domeniul pe care cu onoare îl reformaţi.