De la Pactul Ribbentrop-Molotov la Schröder-Merkel-Scholz-Putin

Mihai CONȚIU

 Vineri, 16 Septembrie, într-un discurs în faţa unor ofiţeri de rang înalt din Bundeswehr (Armata germană), cancelarul Olaf Scholz a declarat că Germania trebuie să devină ”forţa armată cea mai bine echipată din Europa”, după ani de analize ”eronate”, conform cărora ţara sa ar fi ”înconjurată de prieteni”. 

”În calitate de ţara cea mai populată, dotată cu cea mai mare putere economică şi situată în centrul continentului, Armata noastră trebuie să devină pilonul apărării convenţionale în Europa, forţa armată cea mai bine echipată din Europa”, a declarat Olaf Scholz,

Invazia rusă din Ucraina a constituit un moment de cotitură pentru politica germană în domeniul Apărării, antrenînd crearea unui fond special de aproximativ 100 de miliarde euro, de la bugetul federal, pentru investiţii şi proiecte de înarmare.

Este greu de combătut realitatea că ascensiunea dictatorială a lui Putin și actuala lui putere a fost stimulată extrem de puternic de către Germania, începînd cu perioada cînd cancelar era Gerhard Schröder și continuînd cu ”era Merkel”. Fără complicitatea lor politico-economică cu Rusia lui Putin, asistată/acceptată pasiv, tacit de Franța, UE nu ar fi devenit atît de dependentă (aproape captivă economic) de resursele energetice rusești – o dependență aproape sinucigașă, ținînd seamă de realitățile zilelor actuale.

De la debutul invaziei rusești în Ucraina, am observat cu toții bîlbele germane cînd a fost vorba despre ajutarea Ucrainei cu armament, dar și cele ale Președintelui francez, Emmanuel Macron, care era preocupat ca ”Putin să nu fie umilit”, printr-un acord de pace neavantajos pentru el cu Ucraina. Sunt cunoscute pretențiile deloc ascunse ale Germaniei și Franței de a juca un rol determinant în crearea unei Armate europene, care ar fi, trebuie s-o recunoaștem, o contrapondere la NATO. În realitate, însă, Germania și Franța ar dori scoaterea din joc a SUA în ”chestiuni europene”, creînd astfel un culoar de colaborare economico-militară cu Rusia, în pofida opoziției majorității Țărilor UE, cu excepția Ungariei duplicitare. În această perspectivă, soarta Europei ar urma să fie decisă de Germania, Franța și Rusia.

Ieșirea la rampă a cancelarului Olaf Scholz cu declarația notată mai sus ne amintește, involuntar, de o altă înarmare a Germaniei, de către Hitler, dar și de frățietatea dintre Hitler și Stalin care, prin Pactul Ribbentrop-Molotov, și-au împărțit sferele de interese reciproce în Europa de Est, soldîndu-se, în final, cu declanșarea celui de-Al doilea Război Mondial. Germania lui Hitler s-a înarmat masiv deoarece era nemulțumită de condițiile grele care i-au fost impuse prin Tratatul de la Versailles din 1919 și, firește, dorea să se răzbune pentru înfrîngerea suferită.

Refacerea economico-socială performantă a Germaniei după cel de-Al doilea Război Mondial se datorează SUA, nu Rusiei. Cu toate acestea, Germania, e drept că ceva mai discret, dar fățiș, totuși, în plan politico-economic, în perioadele Schröder-Merkel-Putin, pare că se întoarce împotriva binefăcătorului ei universal, SUA. 

La rîndu-i, Rusia a fost învingătoare în război tot datorită uriașului ajutor acordat de SUA. Din 1941 pînă în 1945, au fost livrate 400.000 de jeepuri și camioane, 14.000 de avioane, 13.000 de tancuri, arme, muniție, tehnică militară, medicamente, pături, încălțăminte, milioane de tone de produse petroliere și mîncare, toate în valoare de 11,3 miliarde de dolari (200 de miliarde la valoarea de astăzi). Deși a fost vorba de un împrumut, SUA nu au așteptat niciodată rambursarea lui, au explicat, de-a lungul anilor, oficiali americani. 

Din cele 18 milioane de tone de furnituri militare şi civile livrate de SUA în URSS, circa 4 milioane de tone au fost alimente, pe care „economia” sovietică nu era în stare să le producă în cantităţi decente nici pe timp de pace. Peste 90% din căile ferate construite de sovietici în anii celui de-Al Doilea Război Mondial au fost făcute cu sprijin american. Fără hrana trimisă din SUA, războiul ar fi provocat în URSS alte milioane de victime, prin înfometare, care s-ar fi adăugat bilanțului oricum catastrofal de 27 de milioane de morți în cel de-Al Doilea Război Mondial. Importanța ajutorului dat de americani rușilor poate fi sesizată și din faptul că însuși Iosif Stalin va recunoaște semnificația sa, în mod deschis, în 1943, în cadrul Conferinței de la Teheran.

Aceste adevăruri nu sunt cunoscute de rușii lui Putin, fiind îndoctrinați, imediat după război, că SUA este o Țară imperialistă, iar URSS este marea putere victorioasă din cel de-Al Doilea Război Mondial.

Acum, Rusia a ajuns să-și amenințe cu armele nucleare fostul binefăcător, SUA. Ca și Hitler odinioară, Putin a declarat război întregii lumi civilizate.

În final, totuși, rămîne deschisă întrebarea: De ce cancelarul Olaf Scholz dorește ca Germania să aibă forţa armată cea mai bine echipată din Europa, în contextul în care este membră a NATO și este apărată mai bine decît ar face-o de una singură? Observați că Scholz spune, ambiguu, că decizia de înarmare a Germaniei vine după ani de analize ”eronate”, conform cărora ţara sa ar fi ”înconjurată de prieteni”, transmițînd clar că e ”înconjurată de neprieteni”. După cum știm, Germania este înconjurată de Marea Nordului, Danemarca, Marea Baltică, Polonia, Cehia, Austria, Elveția, Franța, Luxemburg, Belgia și Țările de Jos. Să înțelegem că toate aceste Țări care o înconjoară, inclusiv cele două Mări, sunt ”neprietenii Germaniei”?