Regruparea camarilei de partid, nu consens național

Mihai CONȚIU

Felul în care a fost anunțată opiniei publice schimbarea Guvernului Gavrilița cu cel nou format al lui Dorin Recean chiar că nu are nici o noimă justificativă. Este clar pentru oricine că Nataliei Gavrilița i s-a cerut să-și dea demisia, că nu a fost un demers individual al domniei sale. Urmează să vedem cum îi va fi ”răsplătită” această ”ascultare docilă” despre care intuim că nu i-a fost deloc pe plac.

Cînd cineva își dă demisia din funcția de premier, acea persoană e obligată, punctual, să recunoască public care-i sunt neputințele, ce nu a putut să facă și de ce, dar în nici un caz să să-și etaleze doar realizările. Orice demisie sau demitere a unui Guvern reflectă incapacitatea acestuia să-și îndeplinească programul asumat la început de mandat. Dîndu-și demisia după doar un an și cinci luni de guvernare, logica ne spune că avem de-a face nu doar cu incapacitatea Nataliei Gavrilița de a guverna, ci și cea a absolut tuturor membrilor Guvernului său. În aceste circumstanțe, rămînerea în funcție a atîtor miniștri în noul Guvern este un non-sens, ba chiar un circ.

Despre Andrei Spînu, care nu se mai regăsește în noua echipă guvernamentală, mulți experți au argumentat că aflarea lui în funcția de ministru al Infrastructurii și Dezvoltării Regionale s-a situat grav în mulți parametri ai Codului Penal și nu numai. Sergiu Litvinenco, fost ministru al Justiției, trecut și el pe tușă, privindu-l strict ”de pe margine”, ne-a demonstrat nu doar o obtuzitate nefirească, ci și faptul că ”Justiția lui Plahotniuc” e mai bine organizată și mai puternică decît el, atît de puternică încît îl poate ”cuceri” și pe el.

Despre Dumitru Budianschi, fost ministru al Finanțelor, și Iurie Țurcanu, fost vicepremier pentru Digitalizare, nu are rost să vorbim pentru că fac parte din ”aranjamentul de partid”.

Constatăm, așadar, că, în logica prezidențială și a PAS, Guvernul Gavrilița a fost bun, dar nu foarte bun din pricina Nataliei Gavrilița și a celor patru miniștri amintiți. Asta înseamnă că, din banii noștri, au fost plătiți un premier și patru miniștri pe care nimeni nu-i trage la răspundere pentru incompetența lor care le-a atras demisiile. Aici vorbim despre salarii frumoase, îndemnizații, călătorii peste hotare și multe altele.

Periodic, mulți dintre noi ne mai schimbăm unele haine pentru că s-au învechit ori uzat și vrem ”să arătăm bine în lume”, iar pe unele, inclusiv chiloții mai cîrpiți, le păstrăm că ne-am atașat de ele. Cam așa pare și schimbarea Guvernului Gavrilița!

Nu puțini sunt cei care ”șoptesc” că în PAS există două grupări discrete și negălăgioase deocamdată – una majoritară strîns unită în jurul partidului și președintei Țării, iar alta cu opinii neunitare cu ”grosul PAS prezidențial”, dar și ”bună făcătoare de bani”. Se spune că opiniile separate de cele prezidențiale sunt adevărate crime de lezmajestate.

Asta poate că a vrut să sugereze și Vlad Filat într-una din intervențiile sale, care, referitor la demisia Nataliei Gavrilița, a spus: ”Nu toți din PAS sunt de acord cu această demisie. (…) Natalia Gavrilița a fost membră a acestei echipe. Atunci cînd așa ușor renunți la oamenii din echipă, este un semnal. Bine, nu este primul semnal din partea doamnei Maiei Sandu. (…) Cei care ascultă și îndeplinesc indicațiile care vin de la Președinție, (…) vor fi folosiți și după care puși pe tușă și cu responsabilitate pe umerii lor”, a menționat Vlad Filat.

Această schimbare de Guvern, care-i mai curînd o relocare de cadre ale PAS, nu este ceea ce așteptau oamenii chibzuiți, lucizi. Acum ar fi fost momentul propice ca PAS să manifeste o mare deschidere spre un consens național prin aducere în noul Guvern de cadre experimentate și non-politice. PAS, însă, a considerat că prin această rocadă de cadre de partid își va recosmetiza imaginea, că-și va re-extinde influența electorală, inclusiv pe cea a președintei. Era clar că Guvernul Gavrilița a fost compromis inevitabil, însă și noul Guvern Recean este sortit aceluiași eșec.

Deja ”tradițional”, moldovenii vor tot fi aburiți cu parcursul proeuropean ”responsabil de plin de izbînzi” ca să nu fie atenți la chestiuni de interes național pe care nu au cum să le realizeze. Integrarea în UE pînă la sfîrșitul acestui deceniu, așa cum a vocalizat-o președinta Sandu, e o himeră. PAS și Sandu nu vor ”domni” pînă atunci. Greșeala fundamentală pe care PAS și Sandu o fac, după cum am mai scris, constă în autoasumarea rolului PAS de partid național unic, anihilînd astfel formațiunile proeuropene de dreapta ori centru-dreapta, ca virtuale alianțe de viitor, iar asta în contextul ascensiunii Stîngii antieuropene și pro-rusești datorită tocmai PAS.

În contextul războiului din Ucraina și a existenței stării interne de urgență, chiar că suntem curioși cum va aplica Guvernul Recean Legea separatismului. Firește că nu va reuși în litera și spiritul ei și veți și vedea cu cîte justificări acoperitoare vor veni guvernanții.

O altă mare problemă irealizabilă în planul reformei, dotărilor și cercetării va fi domeniul Sănătății, în care a rămas înșurubată docila Ala Nemerenco. Un alt domeniu nereformat structural și fără nici o perspectivă este cel al Educației. Cu cine să-l reformeze și pentru cine? După ce model? Despre Justiție și Procuratură e greu să vorbim cît acestea sunt cîte un Stat în Stat încă dispuse de stat în așteptarea lui Plahotniuc și Șor. În plan ”extern estic”, vom fi curioși să vedem cît de dur va fi durul Recean în a scoate Republica Moldova din CSI, altminteri vom fi nevoiți să strigăm: Recean durul, Recean durul, CSI i-a spart dur turul!

Singura ”șansă” pentru ca PAS să rămînă la guvernare cît mai mult este prelungirea la nesfîrșit a războiului din Ucraina, menținerea prelungită a stării de urgență întru justificarea suspendării viitoarelor alegeri parlamentare și prezidențiale ori printr-o lovitură de Stat ”croșetată în numele integrării europene”, ca interes național suprem!