RESTRUCTURAREA SECTORULUI TERMOENERGETIC AL CAPITALEI

Ce are de cîştigat consumatorul?

Nici vorbă, demult trebuia de făcut ceva cu acest triunghi anormal al Bermudelor din capitala ţării alcătuit din SA „Termocom” şi cele două CET-uri. Locuitorii Chişinăului plăteau pentru căldură tot mai mult în fiece iarnă, însă calitatea serviciilor nu că nu se îmbunătăţea, ci, dimpotrivă, se înrăutăţea. În consecinţă, aproape un sfert din numărul beneficiarilor de energie termică produsă de CET-uri şi livrată de Termocom, inclusiv sediul Guvernului RM, a renunţat la serviciile sistemului centralizat de termoficare din capitală şi şi-au construit propriile instalaţii de încălzire a încăperilor în sezonul rece al anului şi a apei menajere.

De fapt, una dintre cele mai mari taine ale capitalei este soarta banilor acumulaţi de la consumatorii de energie termică. Ţin minte la sfîrşitul anilor 90 ai secolului trecut, un controlor-revizor, care în componenţa unei echipe a Departamentului Control Financiar şi Revizie, a fost împuternicit să efectueze la întreprinderea „Termocom” un control privind folosirea veniturilor acestui agent economic, mi-a mărturisit că tocmai cînd, el cu colegii săi au dat de ilegalităţi majore de cheltuire criminală a banilor plătiţi de locuitorii capitalei pentru încălzirea locuinţelor, a venit un ordin de sus şi misiunea lor a fost curmată îndată.

Totuşi, documentele, pe care reuşiseră să le analizeze colaboratorii acestei instituţii cu funcţie de control, arătau că veniturile „Termocom” –ului erau folosite pentru finanţarea unui partid, care la timpul respectiv se afla la putere, pentru îmbogăţirea criminală a unor conducători ai întreprinderii. Ulterior, mass-media din ţară a vorbit că unul dintre foştii şefi ai furnizorului de căldură îşi cumpărase o locuinţă luxoasă din bani adunaţi de la noi, cei care plătim pentru căldură în casă.

Deşi conducătorii actuali ai „Termocom”- ului susţin că datoriile uriaşe ale furnizorului de căldură s-au format ca urmare a tarifului scăzut achitat de consumatorii de energie în comparaţie cu preţul necesar pentru producere, alte surse vorbesc despre furturile fantastice de bani din bugetul acestui agent economic, despre pierderile enorme în procesul de producere şi distribuire a agentului termic.

Experţii susţin că datoriile „Termocom”-ului acum se ridică la 2,5 miliarde de lei doar faţă de cele două CET-uri din capitală care produc energia termică. În afara de acestea, se mai vorbeşte de o datorie de peste 180 milioane de lei faţă de SA ”Moldtranselectro”, de alte 50 milioane lei faţă de RED Gaz Natural Fenosa, plus obligaţii financiare în valoare de peste 40 milioane în raport cu alţi creditori mai mici.

Încă la sfîrşitul anului 2011, Guvernul RM a adoptat o hotărîre prin care s-a decis să facă ordine în complexul termoenergetic al capitalei, propunîndu-şi să unească toate aceste întreprinderi, „Termocom”, CET-1 şi CET-2, într-una singură. Este adevărat că punerea în aplicare a acestei decizii guvernamentale a fost tărăgănată. Probabil şi din lipsa de bani în bugetul statului. Între timp, Banca Mondială s-a arătat disponibilă să ne ajute cu un suport financiar destul de solid pentru a tăia nodul gordian care viciază funcţionarea complexului termoenergetic din capitală. Aşa că anul trecut, în cea de-a două jumătate, Guvernul, îndeosebi Ministerul Economiei în frunte cu Valeriu Lazăr, s-a apucat în mod serios, cu multă insistenţă pentru a duce la capăt îndeplinirea deciziei guvernamentale din 2011.

Pentru a rezolva problema datoriilor acumulate de „Termocom”, s-a purces la contopirea acestei întreprinderi cu cele două CET-uri din capitală. Se preconizează utilizarea unei garanţii din contul celor 60 milioane de dolari SUA oferite de Banca Mondială pentru stingerea datoriilor creditoare. Tot din banii acestei instituţii financiare internaţionale se propune realizarea unui program de investiţii în valoare de 20 milioane de dolari SUA pentru înlocuirea reţelelor municipale de transport şi distribuţie a energiei termice, instalarea punctelor termice individuale, care ar conduce la reducerea cheltuielilor şi, implicit, la micşorarea tarifului pentru căldură.

Însă, pornirea fermă a Ministerului Economiei de-a restructura complexul termoenergetic al capitalei s-a confruntat cu o rezistenţă înverşunată din partea multor consilieri ai municipiului Chişinău. Aceştia s-au împotrivit, susţinînd că fuziunea celor întreprinderi va conduce la apariţia unul megamonopolist în complexul termoenergetic al capitalei, ceea ce contravine Pachetului Energetic 3 al UE, care prevede divizarea tuturor agenţilor economici din sistemul energetic în două categorii: producători şi distribuitori. Dar cel mai mult i-a deranjat pe „parlamentarii” locali perspectiva pierderii controlului asupra întreprinderii noi, care va fi create spre a asigura chişinăuienii cu energie termică şi apă caldă. Or, agentul economic care se va ocupa de producerea şi livrarea energiei termice către capitală se va afla în subordinea Ministerului Economiei.

La fel, unii experţi sînt de părere că asistenţa financiară promisă de Banca Mondială nu va fi suficientă pentru a moderniza radical complexul termoenergetic al capitalei. Doar instalarea punctelor termice individuale, care permit schimbarea regimului de temperatură a agentului termic în locuinţe în funcţie de temperatura aerului, după calculele unor dintre aceştia, va necesita aproximativ 30 milioane de dolari SUA. În timp ce volumul investiţiei oferite de instituţia financiară internaţională este de 20 milioane dolari SUA. De asemenea, se mai remarcă că nu este clar cum va fi achitată integral datoria globală a noii întreprinderi create, pentru că la datoria de 2,5 miliarde de lei, pe care o are „Termocom”-ul, se mai adaugă încă una de aproape 1 miliard şi 600 milioane pe care le înregistrează cele două CET-uri faţă MoldovaGaz şi ChişinăuGaz.

Desigur, fiecare cu argumentele sale, cu părerea lui, dar noi, consumatorii, adică cei ce locuim în Chişinău, trebuie să fim siguri că restructurarea complexului termoenergetic al capitalei nu va afecta furnizarea constantă a agentului termic în casele noastre, nu va conduce la o creştere exagerată, necontrolată a tarifului la acest serviciu. Din această perspectivă există anumite riscuri. Nu este exclus ca întreprinderea nou creată să fie folosită ca armă de şantaj în lupta politică în cazul în care puterea în Chişinău va fi cucerită de o formaţiune politică, adversă celei ce s-a instaurat la Guvern, în Parlament. Să ne amintim de hîrjonelele puierile, nesăbuite de acum cîţiva ani în jurul bradului din piaţa centrală a capitalei. Pînă la urmă, tot noi, locuitorii Chişinăului, vom avea suferit: fie că va fi scumpită căldura, fie că se va proceda la sistarea livrării acesteia în casele noastre.

Nu avem nici o siguranţă în privinţa evitării dezmăţului preţurilor nebune la căldură. Da, Valeriu Lazăr, ministrul Economiei, a spus, ca urmare a creditului avantajos acordat de Banca Mondială, precum că cheltuielile pentru producerea şi livrarea agentului vor scădea. În acelaşi timp, a remarcat dumnealui, stingerea datoriilor pe care le va însuma noua întreprindere, după contopirea „Termocom”-ului cu cele două CET-uri, va reveni şi consumatorilor.

Vlad LOGHIN