Va fi creştere, dar insuficientă pentru a recupera pierderile de anii trecuţi

Nouriel Roubini, marele economist european care a prezis ultima criză economică mondială, crede că anul acesta, atît economiiile avansate, cît şi cele ale statelor în curs de dezvoltare vor cunoaşte o uşoară creştere. Cele dintîi, după ce s-au chinuit o jumătate de deceniu să asigure o povara fiscală suportabilă, excepţie făcînd doar Japonia, ar putea creşte într-un ritm de 1,9 la sută, ceea ce, în opinia economistului american, reprezintă o oarecare îmbunătăţire. Cu atît mai mult cu cît, unele riscuri care ameninţau pînă nu demult economia mondială, cum ar fi o eventuală prăbuşire a zonei euro, o evoluţie proastă a economiei Chinei sau un război între Israel şi Iran, nu-şi află confirmare, ceea ce întăreşte credibilitatea relaţiilor economice.

Totuşi, Nouriel Roubini avertizează că nu ne putem aştepta la revenirea la ritmurile din vremuri bune pentru principalele economii avansate, cum sînt SUA, zona euro, Japonia, Marea Britanie, Australia, Canada. Potenţialul de creştere nu se anunţă la nivelul celui de acum o jumătate de deceniu. Aceasta, pentru că deficitele bugetare mari şi sarcinile datoriei publice vor forţa guvernele să-şi continue politicile dureroase de ajustare fiscală. Incertitudinile politice vor obliga guvernele să ţină sub control cheltuielile de investiţii, ceea ce frînează progresul economic.

De asemenea, în opinia lui Roubini, perspectivele lui 2014 vor fi afectate de constrîngeri asumate pe termene mai lungi. Există de mult timp un risc de stagnare, datorat efectului negativ al creşterii productivităţii, după ani de investiţii insuficiente şi de blocare a capitalului fizic şi uman. În acelaşi timp, deşi riscurile de prăbuşire a zonei euro au scăzut foarte mult, problemele ei fundamentale sînt încă nerezolvate: creşterea economică rămîne scăzută, rata şomajului ridicată, datoria publică îşi menţine cotele ridicate, pierderea competitivităţii şi reducerea lentă a costului forţei de muncă rămîn în actualitate.

Mai grav, procesul dezolant se va adînci în cazul cînd crearea unei uniuni bancare la nivelul Uniunii Europene va fi tărăgănată, de altminteri ca şi proiectul de uniune fiscală. Inevitabil, vor apărea noi măsuri de austeritate, cu riscuri politice şi sociale. Între timp, Japonia a făcut progrese semnificative în depăşirea celor două decenii de deflaţie, prin relaxare monetară şi expansiune fiscală. În Statele Unite, abordarea cu curaj a exploatării gazelor de şist duce nu numai la independenţa energetică şi la reducerea costurilor energiei, ci şi la micşorarea şomajului. Se relansează investiţiile imobiliare.

Mai dificilă este situaţia ţărilor emergente, precizează Roubini, unde anul trecut a fost unul al încetinirii, îndeosebi prin aportul Chinei, şi unde aproape toate economiile s-au lovit de o inversare a fluxului de capital, expunîndu-se la vulnerabilităţile care decurg din politicile monetare şi fiscale, de după boom-ul economic. Oricum, crede el, este de aşteptat ca economiile emergente să înregistreze creşteri în 2014, în principal ca efect al revigorării economiilor avansate, care le vor stimula exportul.

Există, însă, economii care îngrijorează prin fragilitatea lor. India, Indonezia, Brazilia, Turcia, Africa de Sud, Ungaria, Ucraina, Argentina, Venezuela sînt, după părerea expertului american, ţări cu deficite externe şi fiscale mari, frămîntate şi de tensiuni sociale sau pregătiri electorale. În cazul în care China va menţine creşterea ei economică de 7 procente, după calculele lui Roubini, ea va putea contrabalansa eventualul dezechilibru determinat de oricare din acestea. Totuşi, ea însăşi va avea un an greu. Dacă nu se va hotărî să treacă de la modelul de creştere economică bazat pe investiţii grandioase la unul care să se focalizeze pe consumul privat. Pentru economistul american, China rămîne un punct neclar în ecuaţia sistemului economic mondial. Pînă la urmă, concluzia lui Roubini este că economia mondială va creşte mai rapid în 2014 decît în anul anterior, dar nu suficient pentru a recupera cei cîţiva ani de regres.

Vlad LOGHIN