Motive ale acestui incursiuni în lumea „modei” modoveneşti ar fi mai multe: preţuri mai mici decît cele din magazine, modele originale, calitate bună şi o mare varietate… Sau, ar fi indiferenţa statului nostru faţă de fenomenul umplerii ţării cu vechituri aduse de afară / din exterior, considerate bune şi ieftine aici şi netrebnice acolo. Sau nesesizarea a acelui fapt că e nevoie de creat ceva de calitate si accesibil la noi acasă. Nu mai avem industrie uşoară? Nu mai ştim să ne coasem o pereche de pantaloni? În P.S.H. (pieţele second hand) sunt aduse tot soiul de haine şi accesorii la kilogram şi, de cele mai multe ori, vînzătorii nu ştiu că numele inscripţionat pe eticheta hainei aparţine unei mărci vestite.

Chişinaul are aproximativ 5 pieţe de acest gen, iar cumpărătorii care le susţin existenţa acestora sunt diferite categorii de cetăţeni – de la cei care nu-şi permit să achiziţioneze haine din magazinele capitalei, pîna la cei care s-au plictisit de oferta acelor magazine şi sunt în căutarea unor elemente vestimentare deosebite, individuale sau neobişnuite. De cealaltă parte a baricadei se află cei care nu cumpără nimic din ceea ce a fost folosit vreodată de altcineva, punînd accentul pe lipsa de igienă, bolile şi energia negativă transmisibile.
Una din aceste pieţe se află în sectorul Botanica şi este încărcată cu haine pentru toate vîrstele, poziţiile sociale şi mărimea portmoneelor. Acolo găseşti textile, lenjerie intimă, genţi, bijuterii, centuri, încălţaminte, perne, pături, chiar lucruri deosebite… vintaje adevărat care-şi vinde trecutul doar pentru cîţiva lei amarîti, în tot cursul anului.

Comercianţii cu experienţă din acea piaţă, proprietari de „ buticuri” de textile de tot felul spun: „ Lumea care coase, lumea care-i saturată de o moda „tip” impusă de alţii şi preţuri hiper exagerate, lumea care vrea să se îmbrace ieftin şi frumos, studenţi care învaţă a coase, croitori specialişti cumpără textile de la noi. Preţurile noastre sunt de două sau chiar de multe ori mai mici “, declară aceştia. Marfa pe care o propun zic că este procurată de la depozite en-gros şi este însoţită în mod obligatoriu de certificatul sanitar, care evidenţiază faptul că textilele au fost prelucrate pentru a distruge orice urmă de infecţie sau microbi.

Intrebaţi ce ar trebui să se întreprindă ca oamenii care ocolesc produsele de mîna a doua să devină mai loiali şi să nu se exteriorizeze de acestea, comercianţii spun că „ de vină e gîndirea unilaterală a oamenilor de la noi care pun accent pe preţ şi locul de procurare a produsului şi mai puţin pe calitatea acestuia. Acest stereotip fiind impus de societatea în care trăim”. Pieţele second hand s-au dezvoltat în ultima vreme cu mare succes în Republica Moldova. Majoritatea mărfurilor sunt importate din Franta, Italia, Germania, precum şi din alte ţări europene. Astfel, cei care-şi formează garderoba de aici pot găsi produse (textile) la preţuri mici, care încep de la 5-10 lei şi nu se ridică mai sus de 600 lei, haine de calitate bună şi modele diversificate. Probabil unicul factor negativ al P.S.H. ar fi creşterea bruscă a preţului produsului în caz că comerciantul observă o atenţie sporită faţă de acesta a consumatorului. Totuşi, volumul cosmic al second hand-ului în R. Moldova ne demonstrează faptul că suntem o ţară depozitară a vechiturilor. Vom scăpa de ele dacă ne integrăm în Uniunea Europeană. Că doar dacă ne ducem în Uniunea Eurasiatică, atunci vor reveni terfarii de altădată cu căruţele şi vor colecta aceste vechituri şi ne vor da în schimb ţuruiece din lut pe care le rîvneau altădată buneii noştri. Asta şi este diferenţa dintre cele două lumi. Mai bine second hand!

Reghina BOBOVA