Omul-lup a dat naştere multor legende încă din Antichitate. În secolul al V-lea î.e.n., Herodot relata că grecii stabiliţi pe malurile Mării Negre credeau că locuitorii aceste regiuni puteau să se metamorfozeze în lupi. În prezent, este cunoscută licantropia – o afecţiune psihică, prin care bolnavul se crede a fi lup. Este o halucinaţie, deoarece cel afectat nu prezintă nici o metamorfoză. Termenul "licantropie" vine de la numele unui rege grec, Lycaon, suveranul Arcadiei, transformat de Zeus în lup, deoarece a mîncat carne de om în timpul unui banchet. Oamenii-lupi au provocat spaimă în Europa şi mulţi au fost condamnaţi sub acuzaţia de a se transforma în lupi: într-un secol au avut loc circa 30.000 de procese în Franţa.

Faptele reale se împletesc cu fabulaţiile. În Evul Mediu, se credea că ar fi vorba de filtre sau unguente magice şi de pacturi cu Diavolul. În realitate, la originea legendelor se află oamenii cu pilozitate facială excesivă (boală genetică), oamenii care au mîncat vegetale cu proprietăţi psihotrope sau bolnavii de paranoia zooantropică, afecţiune care se manifestă prin dorinţa de a bea sînge sau a consuma carne crudă. Unii oameni practică canibalismul, provocînd victime. Legendele indiene şi africane evocă omul-tigru, omul-crocodil iar mitologia scandinavă – omul-urs.