Tactica „inteligenta” de promovare prin „agentul moldo-roman” expirat Nichitus

Autor: Mihai CONŢIU

Nu este prima dată cînd abordez chestiunea privitoare la Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) al R. Moldova care-şi doreşte cu disperare atribuţii de reţinere şi anchetare a persoanelor suspectate de diferite infracţiuni mai mult sau mai puţin grave, criminale. Veţi vedea, pe mai departe, de ce afirm că acţiunile pot fi „mai mult sau mai puţin grave, criminale”. Bizar sau nu este faptul că printre „avocaţii mediatici” care susţine aceste dorinţe febrile ale SIS se numără şi jurnalistul româno-moldovean Victor Nichituş.

Am suficiente motive să fiu încredinţat că acesta se află în relaţii de subordonare cu anumite structuri ale SIS, de aceea nici nu mă miră insistenţa oarbă şi periculoasă cu care „argumentează” acest aşa-zis drept de reţinere şi anchetare a unor bănuiţi de către serviciul secret. Insistenţa neobişnuită cu care Nichituş se erijează în purtător de cuvînt al intereselor SIS trădează, aşa cum sugeram, un anumit grad de subordonare a jurnalistului faţă de acest serviciu, dar şi faptul că pare a fi un angajament solemn pe care şi l-a luat şi pe care s-a angajat să contribuie pentru transpunerea lui în practică.

Bănuita alegere de către SIS a lui Nichituş în calitate de agent mediatic mai are şi un caracter diversionist. Vezi, Doamne, mulţi vor putea crede în „echidistanţa” şi „solida argumentaţie” a acestuia deoarece este şi cetăţean român nativ. „Imparţial ca tot românul”, vorba lui nenea Iancu Caragiale! Dar haideţi să zăbovim şi asupra altui aspect!

Exemplul instituţional al României, ce puţin la nivel declarativ, este tot mai des invocat de către responsabilii politici de la Chişinău. În acest context, de ce nu se reţine şi faptul că serviciile secrete româneşti nici pomeneală să aibă astfel de atribuţii abuzive şi represive. Nu de mult, Serviciului Român de Informaţii (SRI) i s-a retras dreptul de a colabora cu Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi  a face interceptări ale celor bănuiţi de infracţiuni grave şi a i le pune la dispoziţie. „Asta-i acolo, în România, dar la noi este altceva”, ar spune Nichituş şi structurile SIS cu care este aliat, la fel cum spune Mihai Ghimpu despre recomandările UE privind lupta cu corupţia din RM!

7 Aprilie 2009 şi furtul miliardului, ca „argumente” favorabile SIS

În ultimul „articol recidivist”, publicat pe blogul său, Nichituş vine cu o serie de argumente în favoarea „drepturilor” dorite de SIS, care de care ilogice, contradictorii şi cu tentă de prefigurare a unor abuzuri. Folosindu-se de pretextul evenimentelor din 7 Aprilie 2009, vîrful de lance publicistică al SIS afirmă că nu ar fi fost posibilă devastarea şi distrugerea celor două instituţii ale statului dacă serviciile secrete moldoveneşti ar fi avut aceleaşi atribuţii de pînă în anul 2005, adică de reţinere, anchetă şi aplicare a măsurilor cuvenite. În plus, Nichituş sugerează că astfel ar fi fost „prevenite şi abuzurile de putere ale poliţiştilor”.

În realitate, ştiţi ce sugerează acest purtător de interese ale SIS? Vă spun eu! Imaginaţi-vă ce măcel ar fi fost atunci în beciurile SIS, care era condus de către Artur Reşetnicov, iar asta în paralel cu aceleaşi abuzuri ale poliţiştilor! Să nu uităm că SIS de atunci condus de Reşetnicov era de un fanatism statalist aproape religios, care era îndreptat cu o violenţă şi o ură nemaivăzută împotriva protestatarilor, a tot ceea ce era românesc sau occidental. Cu toate acestea, Nichituş afirmă că nu ar fi avut loc absolut nici un abuz dacă SIS avea atribuţiile pe care el acum le doreşte pentru SIS.

Demn de reţinut este faptul că atribuţiile represive de tip KGB-ist ale SIS au fost retrase de către ex-preşedintele Vladimir Voronin în 2005. Adică, tocmai Voronin este cel care, în spirit democratic şi european, prin anularea acelor atribuţii, i-a redat SIS adevărata sa menire: cea de serviciu de culegere de informaţii, de documentare, de analiză şi sinteză şi înaintarea dosarelor către conducerea statului şi instituţiile însărcinate cu cercetarea penală. Dacă Voronin ar fi fost un dictator autentic, aşa cum este acuzat şi acum, atunci, spre supravieţuirea regimului condus de el, nu ar fi retras SIS aceste atribuţii represive de tip KGB-ist, aşa cum se întîmplă în toate regimurile dictatoriale din lume.

Un alt „argument” al cîinelui lătrător şi de pază al „intereselor” SIS este acela că s-ar fi evitat furtul miliardului (de Aeroport şi atacurile de tip rider nu scoate o vorbă!) dacă SIS ar fi avut drept de reţinere şi anchetă. În acest context, Nichituş îl citează pe Mihai Balan, directorul SIS, care, la o şedinţă de bilanţ a SIS privitoare şi la problemele existente la cele trei bănci lichidate şi implicate în furtul miliardului, a declarat: „La subiect au fost sesizate şi informate organele de anchetă (Procuratura Generală, Centrul Naţional Anticorupţie), precum şi alte autorităţi nu doar cu anunţarea şi caracterizarea riscurilor de securitate, dar cu solicitarea expresă de a întreprinde acţiuni de contracarare a fenomenelor negative din sistemul bancar, inclusiv de recuperare a resurselor financiare”.

Păi asta nu argumentează cu nimic pretenţiile SIS, ci acuză PG, CNA şi alte autorităţi de lipsă de reacţii. Păi despre ce fel de reacţii poate fi vorba atîta timp cît aceste instituţii de anchetă sunt subordonate lui Vladimir Plahotniuc, celui care se bănuieşte că nu este deloc străin de furtul miliardului, înstrăinarea Aeroportului, atacurile de tip rider etc.? Nichituş mai afirmă că Guvernul condus de Iurie Leancă nu a luat măsuri pentru stoparea devalizării celor trei bănci. În acest caz, de ce Leancă şi Drăguţanu nu sunt încă arestaţi şi cercetaţi? A, pentru că Plahotniuc nu dă ordinele de rigoare PG şi CNA, căci Leancă mai este folositor în diferite diversiuni politice!

Pe mai departe, Nichituş îl tot citează pe Balan în sprijinul „dorinţei” SIS, invocînd că dacă ar avea drept de reţinere şi anchetă n-ar mai exista pericole externe şi interne destabilizatoare, corupţie extinsă, pericol terorist sau contrabandă. Păi, ca orice serviciu secret din lumea civilizată, SIS nu are decît să opereze informativ aceste pericole, căci de reţinerea, anchetarea şi condamnarea vinovaţilor are cine să se ocupe. Şi există foarte multe structuri în statul acesta sărac.

Totodată, citat de Nichituş, Balan a mai spus că: „în lipsa unor împuterniciri mai mari este posibil ca în funcții publice să fie promovați funcționari conectați la lumea interlopă”; că „în procesul de verificare a titularilor și a candidaților la funcții publice au fost identificate mai multe cazuri de promovări şi confirmări în funcţie a unor persoane afiliate, compromise şi „convenabile” unor grupuri de interese, dar și a unor persoane apropiate lumii interlope”. 

Excelent, aceasta-i şi sarcina firească a SIS! Faptul că acele persoane compromise şi dubioase depistate de SIS au fost totuşi nominalizate în funcţiile dorite depinde, la urma urmei, de aceeaşi factori politici care au decis şi numirea lui Mihai Balan la SIS. În cazul celor verificaţi de SIS, aici este vorba, mai cu seamă, de procurori şi judecători, dar aceştia de cine altcineva dacă nu de Plahotniuc sunt controlaţi? Aici mai intervine încă un paradox legislativ contradictoriu, ca, de exemplu, în cazul judecătorilor. În acest context, să zicem, SIS constată că un anumit candidat la funcţia de preşedinte al unei judecătorii este compromis, este amestecat în afaceri ilegale şi face raportul de rigoare. Totodată, acelaşi candidat este respins şi de şeful statului, dar Consiliul Superior al Magistraturii consideră că este apt pentru a ocupa funcţia dorită, iar preşedintele ţării este nevoit să accepte, deoarece nu are dreptul să-l mai respingă. Acum vedeţi ce legislaţie abuzivă şi restrictivă există pentru infractorii care pot ajunge judecători spre a judeca alţi infractori poate mai mici decît ei? De ce Parlamentul nu face ajustările de rigoare? Să-l întrebăm pe Plahotniuc, căci judecătorii şi procurorii „îi aparţin”!

Nichituş, „omul SIS”, mai notează: „în noul program de reformare al SIS se regăseşte inclusiv  proiectul de lege privind instituirea mandatul de securitate, votat în anul 2014 în primă lectură. Dacă va fi aprobat setul de legi privind reformarea sa, serviciul de intelligence moldovean va putea reţine persoane bănuite de terorism şi colecta informaţii despre posibile evenimente sau acţiuni ce pun în pericol securitatea statului, fără a fi iniţiat un dosar penal, aşa cum era pînă acum, dar (sic!) în baza unui mandat de securitate eliberat de un judecător de la Curtea de Apel, la demersul motivat al procurorului”

Parcă „îndulcită nota”, se afirmă că SIS nu ar trebui să iniţieze şi un dosar penal, „ci doar să reţină şi să colecteze informaţii”. Ştiţi ce înseamnă să „culeagă” SIS informaţii de la un individ reţinut? Gîndiţi-vă la beciurile de tortură în care unii angajaţi ai acestui serviciu sunt nerăbdători să intre cu un deţinut ca „să-l facă să vorbească ce doresc ei”, fără avocaţi şi fără absolut nici o altă asistenţă sau garanţie juridică.

Nichituş crede că „vremea poliţiei politice a trecut”. Oare? Oare actualul SIS şi de astfel de „drepturi şi împuterniciri” mai are nevoie? Cînd spun asta, mă gîndesc la nenumăratele cazuri semnalate de contrabandă cu droguri şi alte obiecte interzise, cu informaţii confidenţiale şi partizanatul politic al SIS. Doar conducerea SIS este desemnată pe criterii politice!

În concluzie, Plahotniuc vrea să transforme şi SIS în instrument de represiune a moldovenilor, pe lîngă PG, CNA, MAI şi „unitatea sa specială”, Argus, iar pentru asta trebuie ca salariile acestor angajaţi să fie plătite tot de către moldoveni, de către cei împotriva cărora aceste instituţii luptă să le închidă gura, să-i aresteze, să-i condamne şi să-i anihileze atunci cînd îşi permit dreptul democratic elementar de a protesta împotriva statului mafiot şi oligarhic!