Despre Moldova şi constituţiile ei

Colegi de la Nykolo Romerio Universitas din Vilnus ni s-au adresat, din neatenţie, probabil, cu rugămintea să le dăm anumite ştiri despre Moldova şi despre statornicirea sistemului ei legislativ suprem. Informaţia ni s-a părut folositoare şi pentru obştimea noastră, inclusiv pentru Ţaranul politicon, pentru Sandu, chiar şi pentru Politica tare sapientă, care face PR cu atîta îndărătnicie acestei neofite. Pentru toţi acei care astupă, ca mîţa cu laba, faptele reale, evenimentele de netăgăduit din Moldova Istorică...

...După Pacea ruso-turcă de la Bucureşti (16.05.1812), Turcia învinsă a cedat Moldova de Răsărit (dintre Prut şi Nistru) Rusiei.

La 2 decembrie 1917, folosindu-se de dreptul la autodeterminare naţională şi statală, moldovenii din spaţiul pruto-nistrean au creat pe teritoriul lor Republica Democratică Moldovenească, «care va intra în alcătuirea Republicii Federative Democratice Ruseşti, ca părtaş cu aceleaşi drepturi».

Republica Moldovenească NICIODATĂ nu a fost în componenţa României; nici în componenţa Principatelor Unite (din 1862), nici în componenţa Regatului românesc (din 1881), cu excepţia a 22 de ani (1918 - 1940), cînd teritoriul naţional moldovenesc a fost ocupat de România regală!

România independentă din 1878 (de fapt, din 1880), Regatul românesc (din 1881) NICIODATĂ, nici într-un act oficial bilateral, nu a pus la îndoială (măcar şi din cauza că nu exista şi nu ea a semnat Pacea de la Bucureşti!) aflarea Moldovei de Răsărit în componenţa Rusiei: nici la 7.02.1873, 5.02.1876, 15.03.1876, 29.09.1876, 4.12.1886, 24.02.1906; nici la 18.09.1914 («Acordul Sazonov - Diamandi»), nici măcar la 4.08.1916, cînd a jurat să fie aliată a Rusiei... (C.C.Giurescu, 1971, 1976). Hotarele României pînă la poalele Carpaţilor Sudici, pînă la Prut - fără Transilvania, Bucovina şi Moldova de Răsărit - au fost consfinţite de actele internaţionale din 19.08.1858 (Conferinţa de la Paris), din iunie - iulie 1878 (Congresul internaţional de la Berlin)...

La 31 decembrie 1917 Republica Moldovenească era în componenţa Rusiei, aliată a României. La început de ianuarie 1918, trădîndu-şi mişeleşte aliata, lăsînd de izbelişte soarta a zeci de mii de răniţi şi prizonieri, a tezaurului naţional, România regală năvăleşte asupra aliatei sale, ocupînd Republica Moldovenească, instaurînd aici un regim sălbatic, sîngeros de silnicii şi jaf, ţinînd-o sub stare de asediu 22 de ani...

...În martie 1918 prim-ministrul, totodată şi ministru de externe, al României Al.Averescu a fost constrîns să iscălească Acordul ruso-român, prin care România «s-a obligat să cureţe Basarabia în două luni». Astfel, România a recunoscut oficial, că în ianuarie 1918 a săvîrşit un act agresiv împotriva Republicii Moldoveneşti (I.Gh.Duca).

La 2 august 1940 pe teritoriul eliberat dintre Prut şi Nistru a fost creată Republica Moldovenească unională, la care s-au alăturat şase raioane din stînga Nistrului...

Prima legiuire generală scrisă/tipărită a Moldovei feudale a fost Pravila lui Vasile Lupu (1646), şase ani mai tîrziu ea a fost împrumutată, copiată în Ungrovlahia/Muntenia (1652).

Primul cod legiuitor cu evidente trăsături constituţionale a fost dăruit Moldovei dintre Prut şi Nistru de împăratul rus Alexandru I, care a iscălit la 29.04.1818 Aşezămintul obrazovaniei oblastei Basarabiei. Actul stabilea structura administrativ-teritorială a ţinutului, principii de guvernare autonomă, alcătuirea unui «Verhovnîi Sfat» în frunte cu un guvernator... Cele mai importante stipulaţii: «Oblastea Basarabiei păzeşte (= păstrează) a sa încheagare de norod, pentru aceea îşi primeşte şi osăbit chip de ocîrmuire» (autonomie). Pentru prima dată în istorie limba moldovenească devine limbă oficială (la 1818!) a ţinutului, de-a valma cu limba rusă. «Pricinile la Verhovnîi Sfat se vor lucra în limbile rusască şi moldovenească...; pricinile de giudicăţi politiceşti şi de hotărîturi se vor lucra în sîngură limba moldovenească...». Din păcate, statutul de «autonomie» n-a durat: în 1873 «Basarabia» devine gubernie rusească.

În Moldova de Vest la 1831 a fost adoptat Regulamentul Organic cu atribuţii constituţionale: confirma particularităţile istorice, etnice, culturale ale Moldovei şi moldovenilor, consfinţea simbolurile tradiţionale ale Moldovei. Art.421 stabilea: «limba moldovenească este limba oficială a Principatului Moldovei».

Prima lege de bază cu adevărat democratică, cu adevărat moldovenească a fost Constituţia Republicii Naţionale Moldoveneşti, publicată în martie 1918, cînd ocupanţii români cu săbii şi mitraliere transformau Republica Moldova în «provincie românească». Această lege supremă lua sub ocrotire drepturile şi libertăţile cetăţenilor, demnitatea naţională şi conştiinţa lingvistică a moldovenilor – articole valabile mai ales astăzi. Ca şi prevedirile de organizare a referendumului în caz de diferite «uniri», ca şi «obligaţiunea de a cunoaşte, de a învăţa şi studia limba de stat a republicii – limba moldovenească» (art.78). Ocupanţii români nu au îngăduit adoptarea acestei Constituţii Moldoveneşti.

Prima sesiune a Sovietului Suprem al Republicii Moldoveneşti (8 – 10.02.1941) a adoptat Legea de bază (Constituţia), care nu depăşea cadrul legii unionale.

Legea de bază a Republicii Moldova din 15.04.1978, ca şi cea premergătoare, dispreţuia caracteristicile cultural-istorice, lingvistice ale naţiunii, care a dat nume Statului Moldova. Potrivit acestei legiuiri, Statul Moldova, ce dăinuia în istorie de 700 de ani, ar fi apărut undeva după octombrie 1917, de atunci fiind locuit de o populaţie amorfă, anonimă numită «norodul RSS Moldoveneşti».

În 1989 sub presiunea întregii societăţi moldoveneşti Constituţia din 1978 a fost completată cu art.70(1): «Limba de stat a RSS Moldoveneşti este limba moldovenească». S-a confirmat un adevăr. S-a făcut o dreptate.

Constituţia (Legea Supremă) a Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994 s-a născut în urma unor îndelungate (1990 – 1993) şi crîncene confruntări ideologice în jurul limbii moldoveneşti şi a putut fi votată numai după dizolvarea Parlamentului de legislatura a XII-a. Legea Supremă a Republicii Moldova din 1994, curăţată de dogmele nivelatoare sovietice, poartă amprenta unui românism tendenţios. De necrezut, dar denumirea naţiunii majoritare, fondatoare a Statului Moldova –vreo 3 000 000! – este menţionată o singură dată: numai în preambul, în sintagma «împreună cu moldovenii». Lucru inadmisibil nici în bantustanul al treilea din Centrul Africii! Astăzi (2015 – 2016) situaţia e şi mai criminal-românizatoare: cinci cetăţeni ai României, care nu recunosc Statul Moldovenesc, neagă existenţa moldovenilor şi a limbii moldoveneşti, care sfidează public Constituţia Moldovei, sînt judecători ai Curţii Constituţionale! Plătiţi din banii moldovenilor! Iar Golea, Caşu, Năstase, Ţaran, Maia, Sapienţa ş.a. sînt tare mulţumiţi că, după cum se iluzionează dînşii, cu moldovenii şi moldoveneasca lor s-a zis!

«Să nu dea Dumnezeu cel sfînt...». Sfîrşitul oricărei dictaturi este cunoscut. Cu atît mai mult dictatura unei minorităţi de vreo 2% de neoromâni, care batjocoresc moldovenii – vreo 3 000 000! – din Republica Moldova, din Republica Moldovenească Nistreană, găgăuzii din Gagauz Yeri!

«Nimeni (nici toată românimea cu căpeteniile ei nemţeşti şi ungureşti! – V.S.) nu poate tăgădui moldovenismul Basarabiei, cîtă vreme pe ogoarele ei lucrează braţele moldovenilor şi-n satele ei răsună aproape pretutindeni graiul moldovenesc» (Mihail Sadoveanu, 1926).

Etnonimul moldovan, moldoveni este cunoscut din veacul XIII: balada Mioriţa.

Glotonimul limba moldovenească, adverbul moldoveneşte dăinuie în folclorul moldovenesc din veacurile XV – XVI, este atestat scris din 1579.

Toponimul Moldova/Moldau/Moldavia se documentează în Europa Centrală din 1086!

Moldova «ţara» este cunoscută scris din 1245: Moldovlahia...

În Republica Moldovenească Nistreană (RMN), formată la 2.09.1990, a fost adoptată la 24.12.1995 Constituţia RMN, prin care limba moldovenească este consfinţită limbă de stat, alături de rusă şi ucraineană.

Constituţia (Regulamentul) Gagauz Yeri (proclamată la 19.08.1990) a fost adoptată la 14.05.1998, prin care limba moldovenească este declarată limbă de stat, alături de limbile găgăuză şi rusă.

Astfel, Republica Moldovenească Nistreană, Republica Autonomă Găgăuză, unde diversioniştii românizatori nu se pot băga, rămîn singurele garanţii ale păstrării Moldovei ca stat suveran.

Dictată de cercurile revanşarde vecine, nepăsarea criminală faţă de reglementarea diferendului nistrean, cultivarea iresponsabilă de către oligarhia conducătoare chişinăuiană a ideosincraziei patologice faţă de federalizare duc la distrămarea Statului Moldovenesc.

După desfăşurarea eventualului referendum, anunţat la Tiraspol, Republica Moldovenească Nistreană se poate îndepărta definitiv. Iar cu ea se va duce şi o parte a Moldovei din dreapta Nistrului.

Va dispare ultima nădejde de păstrare a Statului Moldovenesc.

«Ce dovadă ne trebuie că e ziuă? Să deschidem ochii!» (Mihail Sadoveanu).

Vasile STATI